Orice pentru putere: povestea adevarata a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 18 (2)

Capitolul 18
Capitolul 18 (Luis Novaes / Epoch Times)

2. Li Ruiying

Zuying Song nu este singura amantă a lui Jiang. Ea a stârnit mult interes şi bârfe din partea poporului chinez, deoarece este foarte seducătoare şi cochetă. Există o butadă populară ritmată, despre Jiang şi aventurile sale extraconjugale: "Păstraţi o bufniţă la domiciliu. Călătoriţi în străinătate cu Ruiying Li. Ascultaţi melodiile cântate de Zuying Song". [Termenul chinez pentru bufniţă este mao-tou-ying.] Butada se referă la trei femei din viaţa lui Jiang, ale căror nume de termina în "ying".

"Bufniţa" se referă la soţia lui Jiang, doamna Wang Zhiping. Este o femeie care a trecut de mult timp de tinereţe şi de frumuseţe şi acum suferă de mai multe afecţiuni pe termen lung. Jiang a luat-o cu el la fiecare ieşire în străinătate doar pentru a arăta că nu s-a debarasat de femeia cu care s-a căsătorit când era un nimeni, dar adevărul este că abia poate să-şi mascheze repulsia fata de ea. În 2002, Jiang şi soţia sa au fost invitaţi să viziteze ranch-ul preşedintelui Bush în Crawford, Texas. Bush şi soţia au ieşit pentru a primi cuplul, dar de îndată ce Jiang a ieşit din maşină, a lăsat-o în urmă pe Wang Zhiping şi a "defilat" spre casă. Atunci soţii Bush, graţioşi, s-au îndreptat spre soţia lui Jiang neglijată. Jurnaliştii occidentali au capturat imediat comportamentul bădărănesc al lui Jiang. Înainte ca Partidul Comunist Chinez sa ajungă la conducerea Chinei, ţara a fost mult timp considerată ca una dintre cele mai pline de maniere şi ceremonii. Lipsa de demnitate şi comportamentul lui Jiang au împodobit poporul chinez cu un "ochi vânăt" în cadrul comunităţii internaţionale. Este o insultă teribilă pentru poporul chinez la nivel mondial.

"Bătălia" amantelor de la Zhongnanhai

Înainte de a o întâlni pe Zuying Song, Jiang şi-a luat drept iubită o femeie căsătorită, crainica de ştiri de la CCTV, Li Ruiying. Li Ruiying arată destul de comun, dar are un stil foarte linguşitor, seducător. Este responsabilă de ştirile despre Conferinţa Consultativa Politică din fiecare an. De mai mulţi ani, Jiang a luat-o cu el pe Li în toate călătoriile sale în străinătate. În timpul acestor călătorii, ea lucra ca jurnalist în timpul zilei şi era amanta lui Jiang noaptea. Odată ea l-a pe intervievat pe Jiang în timpul unei călătorii peste ocean, iar filmul a fost difuzat la ştirile din seara aceleiaşi zile la CCTV. Interviul a dat naştere bârfelor în China, pentru că Li Ruiying se purta foarte apropiat de Jiang Zemin.

Li era crainică de ştiri la CCTV din 1986. Înainte de masacrul studenţilor din Piaţa Tienanmen, de pe 4 iunie 1989, mass-media din China susţinea în mod unanim cauza. Li vorbea ca un avocat al democraţiei, ca o femeie care susţinea justiţia şi dreptatea. Dar de îndată ce Partidul Comunist Chinez a decretat legea marţială şi a scos în afara legii mişcările studenţeşti, Li Ruiying şi-a inversat atitudinea, a respectat "linia de partid", condamnând mişcarea studenţească. La acea vreme, doi crainici noi, Du Xian şi Xue Fei, au refuzat să promoveze propaganda Partidului Comunist Chinez prin mass-media. Când Du a raportat vestea masacrului din 4 iunie la TV, ochii lui s-au umplut cu lacrimi. Mai târziu, amândoi au fost concediaţi. Li Ruiying, pe de altă parte, a continuat să lucreze ca purtător de cuvânt al Partidului Comunist Chinez. Prin acest incident, caracterul ei corupt a ieşit complet la iveală.

După ce Jiang i-a pus biletul în mână lui Song, o alta amanta a sa, care conţinea mesajul, "Vino să-ţi vezi fratele mai mare atunci când te afli la ananghie. Fratele mai mare te poate ajuta să rezolvi orice", aceasta a început să acţioneze ca o persoană importantă, deoarece ştia că îl avea pe Jiang în spate. Într-o zi înainte de turneul din Asia de Sud al lui Jiang, ea a intrat la Jiang Zemin în Zhongnanhai, în timp ce acesta se afla cu Li. Song a ameninţat că se va sinucide dacă Jiang nu o dă afară pe Li, cu promisiunea de a nu o mai vedea niciodată şi de a nu o mai lua cu el în străinătate, ca jurnalist. Conform relatărilor, Song i-a dat lui Jiang un ultimatum: "Nu poţi să ne ai pe amândouă. Alege!" Se presupune că Jiang i-a dat aprobarea tacită lui Song în timpul crizei sale de isterie. Înţelegând că a fost învinsă, Li a izbucnit în lacrimi şi s-a repezit afară. De atunci, Li nu a mai fost văzuta niciodată cu Jiang în călătoriile sale în străinătate, şi nici CCTV nu i-a mai permis să citească vreo ştire referitoare la Jiang Zemin.

La realegerea vice-preşedintelui şi secretarului Conferinţei Politice Consultative a Poporului Chinez în 2003, un membru al comitetului şi-a exprimat votul pentru Song. Când crainicul a citit "Un vot pentru Zuying Song", toţi membrii comisiei au izbucnit în râs. A devenit chiar mai amuzant când crainicul a citit buletinul de vot următor: "Un vot pentru Li Ruiying." Toţi membrii şi-au făcut cu ochiul şi se uitau unul la altul în cunoştinţă de cauză. Ei ştiau că vice-preşedintele şi secretarul fuseseră pre-aleşi şi că votul era doar de formă, aşa că de ce sa nu se distreze pe seama vieţii sexuale a lui Jiang?

3. Chen Zhili

Printre amantele lui Jiang, Chen Zhili i-a fost cea mai loială şi a deţinut cea mai înaltă poziţie în guvernul comunist chinez.

O legătură politica hidoasă în plus faţă de sex

După Marea Revoluţie Culturală, Chen Zhili a început să lucreze pentru Institutul de Ceramică Shanghai (SIC) la Academia Chineză de Ştiinţe. Fiul cel mai mare a lui Jiang, Jiang Mianheng, s-a întâmplat să lucreze şi el la SIC. După ce Jiang a fost numit Secretar al Comitetului oraşului Shanghai (o poziţie similară cu cea de primar, însă pe linie de Partid), Jiang Mianheng a introdus-o pe Chen tatălui său. Jiang şi Chen şi-au stabilit legătura imediat. În 1988, Chen a avansat rapid la importanta poziţie de ministru al Propagandei în Shanghai. Ridicarea ei bruscă din obscuritate a provocat agitaţie în Comitetul oraşului Shanghai, pentru că toţi membrii comitetului ştiau că ascensiunea ei avea loc prin acordarea de favoruri sexuale.

Incidentul cu publicaţia "World Economic Herald" a fost punctul central al Mişcării pentru Democraţie a Studenţilor din Shanghai din 1989. Liderii seniori din Partidul Comunist Chinez, care au insistat asupra interzicerii mişcării cu forţa, l-au votat mai târziu pe Jiang pe postul de Secretar General al Partidului Comunist Chinez, în parte datorită felului în care a manevrat incidentul închiderii ziarului "World Economic Herald". Iar Chen a fost un ajutor al lui Jiang Zemin în această afacere.

Când Jiang a mers la Beijing în mai 1989, Secretarul General al Partidului Comunist Chinez de atunci, Zhao Ziyang, l-a criticat sever din cauza modului dictatorial în care s-a ocupat de ziarul "World Economic Herald". Jiang simţea că se profilează un dezastru, dar imediat Chen i-a spus, "În cazul în care Guvernul Central vrea să pedepsească pe cineva [pentru incident], eu îmi voi asuma răspunderea deplină." Asta i-a demonstrat lui Jiang loialitatea completă a lui Chen. După masacrul din 4 iunie din Piaţa Tiananmen, Chen a dispus concedierea tuturor angajaţilor de la World Economic Herald şi le-a interzis reporterilor să mai lucreze vreodată în presă. Când redactorul-şef, al ziarului, Qing Benli, era aproape de moarte, Chen s-a dus la el şi l-a anunţat că a fost exclus din Partidul Comunist Chinez - pentru a se asigura că redactorul-şef, un cadru senior comunist, nu va muri în pace.

Fiecare membru al Comitetului oraşului Shanghai la momentul acela ştia de relaţiile extraconjugale dintre Chen şi Jiang. La urma urmei, Jiang dobândise deja reputaţia de depravat prin scandalul cu Huang Liman, pe vremea când era ministru al Industriei Electronice şi atunci când i-a înmânat un bilet lui Zuying Song cerându-i favoruri. Este cunoscut comportamentul său libidinos care iese la iveală atunci când întâlneşte femei frumoase, care au fost fotografiate de jurnaliştii străini. Faptul că Chen, care avea un aspect comun, a reuşit să-şi asigure o astfel de relaţie mai multe decenii, a dovedit că sexul nu era singurul motiv al relaţiei lor. Era de asemenea o legătură politică hidoasă.

După ce Jiang a început să lucreze în Zhongnanhai, el a vrut s-o aducă pe Chen la Beijing şi să-i dea o poziţie importantă, dar nu şi-a îndeplinit dorinţa, deoarece fostul şef al Departamentului de Organizare, Ping Song şi alţi lideri ai Partidului Comunist Chinez au avut obiecţiuni. În 1997, când Deng Xiaping s-a îmbolnăvit grav şi Jiang a început să tragă sforile, în cele din urmă el a avut puterea de a o aduce pe Chen la Beijing şi a numit-o preşedinte al Comitetului pentru Educaţie. La prima reuniune a Comitetului pentru Educaţie la care Chen a participat, ea a dorit să muşamalizeze relaţia dintre ea şi Jiang, astfel că şi-a început discursul spunând că era într-o căsătorie perfect fericită şi era cu totul îndrăgostită de soţul ei. Membrii comisiei au fost descumpăniţi de digresiunea ei extremă de la subiect, iar trucul ei a avut exact efectul opus şi a evidenţiat relaţia ei indecentă cu Jiang.

Distrugerea Sistemului de Educaţie din China

În 1998, Jiang a numit-o pe Chen la conducerea Ministerului Educaţiei, în ciuda faptului că ea n-avea nici o experienţă în domeniul educaţiei. Mai târziu a fost promovata Consilier de stat la Departamentul de Stat responsabilă de Naţiune şi de educaţia Armatei (de "eliberare").

Chen s-a confruntat în mod repetat cu pericolul de a fi pusă sub acuzare de-a lungul ultimilor ani. La un moment dat, peste 1.200 de profesori de colegiu şi peste optzeci de cadre din universităţi au prezentat o scrisoare comună către guvernul central chinez, îndemnând la reformarea sistemului de învăţământ schilodit. Directorii câtorva zeci de universităţi, printre care Universitatea Qinghua din Beijing, au numit-o pe Chen "ambasadorul chinez rătăcitor în Europa şi în America", deoarece ea n-a făcut nimic altceva, decât să se plimbe prin întreaga lume, pe cheltuiala contribuabililor. Ei au solicitat cu fermitate şi în mod repetat punerea ei sub acuzare.

În cele din urmă, Chen a fost dată afară din post, dar înainte ca profesorii să poată respira uşuraţi, au venit alte ştiri rele: Jiang a încălcat toate normele şi a făcut-o pe Chen consilier de stat la Departamentul Educaţiei. Acum ea nu mai era Ministru al Educaţiei, ci într-o poziţie chiar mai mare: aceea de consilier de stat. Când cele treizeci şi două de grupuri de reprezentanţi au participat la cel de-al şaisprezecelea Congres Naţional Popular, au discutat lista noilor lideri ai Departamentului de Stat. S-a spus că douăzeci şi şapte de grupuri de reprezentanţi şi aproape patruzeci de colegii s-au opus ferm alegerii lui Chen în funcţia de consilier de stat. Cu toate acestea, Chen a devenit consilier de stat la Departamentul de Stat responsabil de Naţiune şi Educaţia Armatei, pentru că asta a fost dorinţa lui Jiang.

Educaţia, într-o ţară în curs de dezvoltare, ar trebui sa fie un domeniu pur, asigurând generaţiile viitoare de cetăţeni chinezi, dar Chen promovat conceptul de investiţie economică pe termen lung în sistemul de educaţie al Chinei. Ca urmare, şcolile au devenit fabrici de diplome, şi au început sa crească taxele de şcolarizare în mod arbitrar. Afacerea de fabricare a diplomelor precum şi tranzacţionarea acestora pe bani, a devenit regulă în China. Mulţi sunt indignaţi "reformele economice" din sistemul de învăţământ promovate de Chen. Potrivit unui raport al Biroului de Inspecţie a Preţurilor, departamentele de supraveghere din şcoli, la diferite niveluri, inclusiv în multe şcoli de prestigiu, colectează în mod ilegal bani sub diverse motive - peste 2,1 miliarde de yuani numai în 2003. Conform statisticilor oficiale ale guvernului, China, care are un sistem de învăţământ obligatoriu de zece ani, a colectat în mod ilegal 200 miliarde de yuani, iar colectarea ilegală de bani de către şcoli a devenit cel mai important subiect al plângerilor timp de trei ani consecutiv. Sub conducerea lui Chen, sistemul de educaţie din China a devenit ţintă principală a plângerilor.

Educaţia nu are ca scop nici pe departe colectarea cheltuielilor de şcolarizare. Ea are un impact imens asupra viitorului unei naţiuni. După ce a devenit cunoscut faptul că Jiang a trădat, încheind acorduri cu Boris Yeltin, Chen a ordonat modificarea cărţilor de istorie chineze, în decembrie 2001, pentru a-l favoriza pe Jiang. În noua versiune a manualelor de istorie pentru licee, eroii Yue Fei şi Wen Tianxiang din timpul dinastiei Song de Sud nu mai sunt veneraţi ca patrioţi. În schimb Li Hongzhang, un trădător din timpul dinastiei Qing, este venerat ca patriot. Chiar şi în faţa unei opoziţii înverşunate, Chen a răsturnat situaţia de fapt, mistificând binele şi răul, cu scopul de a apăra trădarea lui Jiang în faţa eventualelor critici din partea publicului.

În plus, Chen folosit educaţia ca mijloc de a consolida regimul lui Jiang. A iniţiat clase de spălare a creierului atât pentru studenţi cât şi pentru copiii din şcoala elementară. În afara Chinei este binecunoscut faptul că Partidul Comunist Chinez a organizat incidentul auto-incendierii din Piaţa Tiananmen, pentru a incita la ură împotriva mişcării Falun Gong şi a justifica persecuţia împotriva aderenţilor săi. Chen a ordonat elevilor din şcolile elementare şi licee să semneze petiţii de sprijinire a politicii lui Jiang referitoare la persecuţie. În acest sens, Chen a răspândit minciuni şi seminţele urii în minţile elevilor.

Timp de şapte ani în care Chen a fost ministru al Educaţiei, nu s-a dat în laturi de la nimic pentru a distruge sistemul de învăţământ din China – sistem deja şubred - şi a otrăvi minţile tineretului chinez. Datorită reformelor nepotrivite introduse de ea în sistem, calitatea educaţiei a continuat să scadă, aşa cum a fost şi cazul moralităţii în învăţământ. Vânzarea de diplome şi grade academice a devenit un obicei comun în China. 20% din tinerii chinezi sunt în imposibilitate de a beneficia de nouă ani de învăţământ obligatoriu. Nivelul de moralitate din licee şi colegii a scăzut la minime nemaiîntâlnite. Obiceiul de a avea sex cu prostituate în licee, jocurile de noroc şi copiatul la examene au devenit foarte populare.

Chen a condus sistemul de educaţie ca pe o afacere şi a promovat învăţământul ca pe o marfă. Promisiunea de nouă ani de învăţământ obligatoriu a fost abia realizată, dar acum acesta a dispărut complet din cauza lui Chen. În plus, Chen a crescut cota pentru fiecare universitate, precum şi crescut taxele de şcolarizare, în vederea creşterii veniturilor. Ca rezultat, mulţi fermieri au început să-şi vândă sângele în mod regulat şi frecvent, pentru a plăti şcolarizarea copiilor lor. Pe de altă parte, Chen a alocat foarte puţine resurse pentru a reduce taxele de la universitate. Ea a încurajat, de asemenea, profesorii universitari să efectueze mai multe proiecte de cercetare generatoare de bani. Ca rezultat, profesorii neglijează educaţia elevilor lor, cauzând ulterior scăderea calităţii absolvenţilor de facultate. Între timp, economia Chinei este în scădere, astfel încât numărul şomerilor a crescut drastic. Oportunităţile de angajare au devenit limitate şi o mulţime de oameni sunt în căutare de locuri de muncă. Acum e destul de comun, ca proaspeţii absolvenţi de facultate să aibă dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Corupţia din învăţământ şi din cercetarea academică a atins cote severe. Cei care au studiat din greu pentru a fi admişi la facultate şi au plătit o sumă uriaşă pentru şcolarizare, dar n-au învăţat mult şi au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Chinezii sunt furioşi pe situaţia actuală în domeniul educaţiei.

Jiang dorea să-şi plaseze oamenii în rândurile conducerii Comisiei Militare Centrale (CMC), pentru a-şi asigura în continuare puterea. În 2003, el a ales-o pe Chen în CMC şi a pus-o să se implice în apărarea naţională şi învăţământul militar. Cu toate acestea, planul a eşuat în timpul discuţiilor de la Comitetul permanent al Biroului Politic, din cauza unui val de critici. Când propunerea de numire a fost trimisa la Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, s-a confruntat, de asemenea, cu o opoziţie aprigă. Unsprezece membri au votat împotriva numirii sale. Mulţi lideri de nivel înalt din armata chineză o dispreţuiesc pe Chen şi o numesc pe la spate "prostituata Chen".

4. Huang Liman

Huang Liman este una dintre amantele favorite ale lui Jiang.

Sex la birou

Huang Liman este din Qiqihar, provincia Heilongjiang. A absolvit Academia de Inginerie Militară Harbin. Huang nu excelează în capacităţile sale academice, dar, în ciuda înfăţişării sale obişnuite, Huang a fost întotdeauna cunoscută pentru atracţia ei sexuală. Un fost coleg de clasă de-al ei şi-a reamintit: "Studenţilor li s-a permis să danseze cu sexul opus în gimnaziu şi mulţi băieţi s-au luptat pentru a dansa cu Huang". Un profesor de la Academia Militară de Inginerie din Harbin a avut o aventura cu Huang. Soţia sa a aflat şi a provocat o scenă, iar profesorul în cele din urmă a fost pedepsit.

La începutul anilor 80, Jiang era ministru al Industriei Electronice când Huang s-a întâmplat să se afle la minister. Conform mărturiilor colegilor ei de birou, Huang se îmbrăca super elegant şi folosea mult fard. Parfumul ofensator de puternic şi sunetul tocurilor ei înalte îi prevestea apropierea. Jiang zâmbea libidinos.

Organizaţiile Partidului Comunist Chinez permit o oră de somn după masa de prânz. La ora de somn în fiecare zi, Huang se strecura în biroul ministrului Jiang. Când colegii săi auzeau uşa blocându-se alături, zâmbeau.

Odată, guvernul central a emis un document de urgenţă pentru Jiang. Mesagerul ştia ce se întâmplă în interiorul biroului lui Jiang, aşa că nu îndrăznea să-i strice plăcerea. N-a avut nici o şansă şi a trebuit să aştepte cu nerăbdare mai mult de o oră în faţa uşii. Mult timp după ce clopotul a anunţat sfârşitul pauzei, în cele din urmă Huang a ieşit din biroul ministrului, cu hainele în dezordine. Doar atunci a reuşit mesagerul sa intre în birou şi să livreze documentul cel urgent. Mai târziu, Jiang a devenit primar în Shanghai, din cauza ajutorului dat de Wang Daohan. Înainte de a pleca de la Ministerul de la Beijing în Shanghai, el a pus-o pe Huang vicepreşedinte al Biroului Administrativ din cadrul Ministerului Industriei Electronice. La scurt timp după ce Jiang a ajuns în Shanghai, a fost instalată o linie telefonică directă către casa lui Huang.

Liderii Partidul Comunist Chinez la nivel de minister, birou şi departament nu trebuie să plătească pentru apelurile telefonice pe distanţe lungi. Facturile de telefon al lui Huang erau exagerat de mari. În cele din urmă Departamentul de Finanţe de la Ministerul Industriei Electronice a trebuit să facă cunoscute facturile de telefon. Biroul a confirmat că majoritatea apelurilor pe distanţe lungi au fost făcute la Shanghai şi aproape fiecare apel era de peste două ore. Relaţia dintre Huang şi Jiang n-a mai putut fi ascunsă soţului ei, care a decis să divorţeze. Jiang s-a întors în grabă la Beijing pentru a negocia cu soţul lui Huang. Cei doi s-au înţeles până la urmă ca soţul lui Huang să se mute în Shenzhen şi să lucreze pentru o companie de electronice, în timp ce Huang a rămas de la Beijing numai pentru plăcerea lui Jiang, care ajungea uneori la Beijing pentru şedinţe cu liderii de la Zhongnanhai.

Amestecând problemele şi trăgând sforile în Shenzhen

După masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, Jiang a transferat-o pe Huang în Shenzhen. La început, liderii Partidului Comunist Chinez din Shenzhen i-au subestimat influenţa, dar ştiind de aventura ei cu Jiang, au pus-o Secretar general adjunct al Comisiei oraşului Shenzhen, o poziţie fără putere reală. Huang s-a plâns despre acest lucru lui Jiang, cerându-i s-o răzbune. Din păcate pentru ea, Jiang nu avea încă suficientă puterea la acel moment. În plus, şeful lui Huang era Ren Kelei, fiul cel mare al lui Ren Zhongyi, lider senior al Partidului Comunist Chinez. Jiang nu şi-a putut asuma riscul, aşa că n-a avut de ales decât să-i ceară lui Huang răbdare.

În 1993, Deng Xiaoping a efectuat un turneu de inspecţie în Shenzhen. Pentru că Jiang se opunea reformelor economice, aproape că pierduse postul de secretar general. Dar dintr-o dată a schimbat placa, urmând pas cu pas inspecţia lui Deng Xiaoping la Shenzhen.

De îndată ce liderii Comitetului oraşului Shenzhen s-au pregătit să facă o prezentare, Jiang a întrebat cu nonşalanţă, fără să-şi ridice privirea: "De ce tovarăşa Huang nu este aici?" Întrebarea l-a şocat pe Secretarul Comitetului din Shenzhen, Li Youwei, deoarece conform regulamentelor, asistentul Secretarului General nu avea voie să participe la o şedinţă la nivelul respectiv. Mesajul era o aluzie către Li Youwei căruia i se atrăgea atenţia că nu trebuie să subestimeze importanţa lui Huang. Li Youwei era foarte familiarizat cu depravarea comunistă, aşa că a trimis imediat o maşină pentru a o aduce pe Huang. După întâlnire, Jiang i-a spus lui Li Youwei prieteneşte, "Mi-e foame astăzi. Vino cu mine în seara asta acasă la Huang Liman să mâncăm găluşte". Mai târziu, Li Youwei se freca pe cap şi ofta: "târfa asta din nord-estul Chinei aproape că m-a costat poziţia!".

Mai târziu Comitetul oraşului Shenzhen a trecut prin reorganizare şi Huang a devenit secretar general şi membru permanent al Comitetului. Apoi a devenit secretar adjunct al Comitetului şi beneficia de o linie de telefon criptată la domiciliu, care era conectată direct la Zhongnanhai. De când se înfiinţase oraşul Shenzhen, niciun lider n-a avut vreodată o linie de telefon criptată cu Zhongnanhai.

Din cauza statutului său politic, Huang a devenit foarte bogată. Pe parcursul anilor, o mulţime de trafic de influenţă se desfăşura la ea acasă. Unii oameni o rugau să le asigure o poziţie în guvern, unii să le acopere infracţiunile. Potrivit unor surse apropiate de la biroul procurorului, o mulţime de infractori financiari au fost achitaţi după ce au mituit-o pe Huang cu sume enorme.

Dar adevărul este, că toţi politicienii din oraşul Shenzhen o dispreţuiau pe Huang, deoarece ştiau că urcase pe scara ierarhică prin acordarea de favoruri sexuale lui Jiang. Un lider din oraşul Shenzhen a declarat în anonimat, "Huang Liman nu are nici un talent, moralitate, realizări politice sau sprijin din partea oamenilor. Este bună numai în dormitorul lui Jiang".

Pentru a păstra tăcerea soţului lui Huang, Jiang a ordonat guvernului local din Shenzhen să aprobe proiectul acestuia de dezvoltare imobiliară în Yinhu. Proiectul Pieţei Lianhe din Shenzhen a costat peste 100 de milioane de yuani şi a fost construit de soţul lui Huang.

Odată ce Huang a început să poată trage sforile în Shenzhen, surorile ei au prosperat şi ele. Sora ei mai tânară, Huang Lirong, este preşedinte al sindicatului într-o mare corporaţie în Shenzhen. CEO-ul societăţii îşi ia angajamente de loialitate faţă de Huang şi Lirong Huang în fiecare zi. În 1997, când compania a început tranzacţionarea acţiunilor sale la bursă, CEO-ul le-a dat cincizeci de mii de acţiuni cadou. Mai târziu, când Shenzhen Cooperative Bank a fost fondată, Huang a făcut-o pe sora ei mai mică, Huang Lizhe, şefa unui departament de la bancă. În ultimii ani, lichidităţile pentru toate băncile din China au fost foarte scăzute, dar compania privată a soţului lui Huang n-a avut niciodată probleme. Numai profitul obţinut după acordarea de credite ar fi suficient pentru mai multe generaţii de oameni din familia Huang.

Mai târziu, Huang a devenit secretar adjunct al Comitetului provinciei Guangdong. Înainte ca Li Changchun sa fie numit secretar al Comitetului provinciei Guangdong, Jiang i-a dat instrucţiuni speciale: "Pentru fiecare decizie pe care o veţi lua, trebuie să vă consultaţi mai întâi cu tovarăşa Huang Liman ". Li Changchun a luat aceste cuvinte în serios şi o consulta întotdeauna pe Huang în luarea deciziilor. Ca recompensă, în Noiembrie 2002, Li Changchun a fost făcut membru permanent al Comitetului permanent al Biroului Politic al Comitetului Central al PCC. În ceea ce o priveşte pe Huang, de îndată ce Jiang a avut puterea de a face acest lucru, el i-a aranjat să devină candidat al celui de-al şaisprezecelea Congresul al Poporului, unde acum deţine poziţia trei.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii