Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 17 (1)

Capitolul 17
Capitolul 17 (Luis Novaes / Epoch Times)

Jiang îşi face interesele promovând teoria celor „Trei Reprezentări”; o auto-incendiere fabricată ascunde în spate un plan îngrozitor (2000-2001)

1. Cele „Trei Reprezentări"

La începutul lui martie 2003, ziarul de stat Cotidianul Poporului a publicat un editorial care dezvăluia o nouă doctrină, numită „Trei Reprezentări”, care consta de fapt din câteva fraze. Pentru prima dată, aceasta doctrină a fost prezentată ca fiind „Teoria lui Jiang Zemin” - şi aşa a fost numită ulterior la nivel naţional. Promovarea pe scară largă a doctrinei a îmbrăcat rapid aspectul unei glume.

Teorie inventată

Cum a apărut fenomenul celor „Trei Reprezentări”? La început nimeni nu şi-a dat clar seama. Dar misterul s-a disipat atunci când, la apogeul promovării doctrinei, Wang Huning n-a putut să ţină în secret că de fapt el era autorul doctrinei. Bineînţeles, această dezvăluire s-a dovedit a fi şocantă. Pe vremea când Jiang Zemin era secretar de partid în Shanghai, obişnuia să citeze din memorie articolele lui Wang. Mai târziu, după ce Jiang şi-a ocupat postul la Beijing, Zeng Qinghong şi Wu Bangguo îl rugau pe Wang în repetate rânduri să-l ajute pe Jiang şi au ridicat această chestiune de asemenea în atenţia lui Jiang. Astfel, Wang a fost transferat la Zhongnanhai.

În după-amiaza zilei de 25 februarie 2000, pentru prima oară Jiang Zemin a făcut uz de noua doctrină a lui Wang în cadrul unei întâlniri cu liderii provinciei Guangzhou, la hotelul Zhudao. Jiang a scos cele „Trei Reprezentări”, proaspăt scrise, declarând: „Partidul Comunist trebuie să înainteze întotdeauna cerinţe pentru dezvoltarea forţelor înaintate de producţie ale Chinei; orientarea spre dezvoltarea unei culturi avansate a Chinei; şi interesele fundamentale ale majorităţii covârşitoare a poporului chinez”.

Mai târziu, Wang a mai adăugat câteva propoziţii pentru Jiang. Pe data de 14 mai, la o reuniune din Shanghai pe problemele dezvoltării Partidului, Jiang a declarat: „Menţinerea permanentă a celor „Trei Reprezentări” constituie baza existenţei Partidului nostru, temelia autorităţii noastre politice şi sursa puterii noastre”.

Puteţi să răsfoiţi toate rapoartele oficiale din mass-media chineză şi nu veţi găsi nici o persoană care ar putea să explice în termeni clari ce înseamnă de fapt cele „Trei reprezentări”. Nici măcar Jiang Zemin nu va fi în stare. Desigur, nimeni din eşalonul inferior al guvernului nu putea aprofunda prea mult acest subiect. Oricum, liderii comunişti nu sunt preocupaţi de aprofundarea vreunei doctrine, ci de gânduri referitoare la alimente, băuturi, femei, jocuri de noroc, mită, plăceri şi proprietate. Când li se spune să promoveze ceva, toţi o fac, fără să le pese ce promovează de fapt.

Teoria celor „Trei Reprezentări” se reduce la doar câteva cuvinte goale. O persoană cu un raţionament clar nu ar îndrăzni să se laude cu un astfel de lucru. Însă aceasta era mult prea importantă pentru Jiang, pentru că el ştia că o doctrină este indispensabilă pentru a-ţi menţine puterea. Jiang era foarte preocupat să-şi marcheze propriile realizări şi lua în calcul orice oportunitate de a se alinia predecesorilor săi, Mao Zedong şi Deng Xiaoping. El avea nevoie să-şi întărească propria imagine în calitate de „autoritate a celei de-a treia generaţii comuniste”. De aceea, la indicaţia lui Jiang, această doctrină fără conţinut a fost ridicată în slăvi de mass-media de stat. Jiang şi-a epuizat forţele încercând să găsească o cale de a îngloba această doctrină în Constituţie. Consecinţele acestor eforturi au putut fi resimţite o lungă perioadă de timp. Hu Jintao, fost Secretar General al Chinei, fost preşedinte al ţării şi fost şef al Comisiei Militare Centrale, era obligat să respecte cele „Trei Reprezentări”. În mod similar, cele mai multe discuri ale oficialilor trebuiau să fie ancorate în această doctrină.

Reacţii mixte referitoare la „Studiere”

Deşi Jiang Zemin crede contrariul, în ciuda întregii propagande a mass mediei şi a nenumăratelor întâlniri pentru studierea şi punerea în aplicare a acesteia, teoria celor „Trei Reprezentări” nu era ceva, faţă de care oamenii să poată avea o atitudine serioasă.

În timp ce doctrina celor „Trei Reprezentări” lua amploare în China, [1] CCTV difuza programe speciale în fiecare zi. Programele conţineau interviuri regizate cu diferiţi cetăţeni referitoare la teorie. Un agricultor în vârstă declara: „Satul nostru a construit un pod datorită celor „Trei Reprezentări””. O femeie a menţionat: "Nora mea a născut un băieţel dolofan datorită celor „Trei Reprezentări””. Unii solicitau să fie construite toalete publice de primă clasă în numele celor „Trei Reprezentări”. Pe un perete dintr-un sat a fost instalat un banner cu câteva cuvinte inscripţionate: „Folosiţi cele „Trei Reprezentări” pentru ghidarea activităţii noastre de măcelărire [a animalelor]. Au existat tot felul de comentarii referitoare la acest subiect.

Wang Bin, un reporter din Beijing al publicaţiei The Epoch Times, care a petrecut trei ani grei la închisoare (pentru o declaraţie curajoasă), a relatat următoarele. În timp ce se află în detenţie, autorităţile au stabilit ca deţinuţii să ajute în obţinerea de venituri. Unor deţinuţi li s-a ordonat să compileze literatură pornografică, care mai apoi era vândută publicului. La acea vreme, „Trei Reprezentări” a devenit o expresie în vogă pentru sistemul juridic aservit Partidului şi toate trebuiau să fie raportate cumva la această teorie. Când prizonierii produceau materiale cu conţinut indecent, în cantităţi mai mari decât cota stabilită, ei spuneau că anumite „îndrumări din cele „Trei Reprezentări”” au stat la baza sârguinţei lor.

Un secretar provincial de Partid a remarcat: „Mi-am alocat timp pentru a studia [doctrina]. Toţi trebuie să ne prezentăm bine şi să ne îndeplinim obligaţiile faţă de superiorii noştri. Dacă nu facem faţă, atunci cum îmi voi păstra postul meu de secretar de partid? Toată lumea trebuie să coopereze”.

Cineva i-a pus o întrebare sarcastică în replică: "Poate oare noţiunea de „Trei Reprezentări” să creeze ştiinţă şi tehnologii de ultimă oră, să soluţioneze problemele legate de şomaj şi să rezolve deficienţele aferente excedentului de muncitori în mediul rural?” Răspunsul era unul evident, deoarece teoria avea foarte puţine tangenţe cu problemele practice, urgente şi reale cu care se confruntau oamenii în viaţa de zi cu zi.

Un lider al unei şcoli provinciale de partid a întrebat: „Dacă obţinem ceva datorită teoriei celor „Trei Reprezentări”, atunci cum vom explica problemele şi eşecurile din activitatea noastră? Problemele, la rândul lor, nu au apărut tot datorită teoriei?”

Alţii continuau să pună întrebări: „De ce să nu aranjăm în aşa mod încât cei care au excelat în asimilarea celor „Trei Reprezentări” să participe la evenimente sportive internaţionale? Nu vor obţine ei medalii de aur?"

Refuzul

În ciuda propagandei imense din spate, teoria celor „Trei Reprezentări” s-a confruntat cu critici de proporţii - atât în interiorul cât şi în afara Partidului.

Departamentul ideologic al Jurnalului din Qiushi, publicaţia oficială periodică a CC al PCC şi Institutul de Cercetare Teoretică al Comitetului Central al Şcolii de Partid şi-au exprimat confuzia în ceea ce priveşte originea celor „Trei Reprezentări”, care nu era cunoscută nici măcar în interiorul Partidului - un eveniment neobişnuit pentru o ideologie de nivel naţional. Unii, în cadrul forumurilor, au făcut schimb de opinii referitoare la faptul că doctrina a servit doar pentru a susţine imaginea şi prestigiul lui Jiang. Alţii au comentat că toată învălmăşeala în jurul „studierii” şi „implementării” teoriei, în interiorul Partidului, a fost un exerciţiu de auto-înşelare, care de fapt nu avea nici o valoare; a fost pur si simplu ca şi cum ai tăia unele sarcini executate de pe o listă de îndatoriri.

Fostul director al Institutului de Cercetare în domeniul reformelor sistemelor politice al Comitetului Central al PCC, Bao Tong, a comentat că cele „Trei Reprezentări” înglobează limitarea şi inaptitudinea celor care le-au promovat, deoarece pretenţia de ”a-i reprezenta pe toţi chinezii” sunt vorbe goale, „a reprezenta mereu o cultură avansată” este o minciună, iar „a reprezenta mereu o productivitate avansată” practic înseamnă a pune semnul de egalitate între oficialii guvernamentali şi proprietarii afacerilor private.

Cercetătorii de la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale au demonstrat că teoria celor „Trei Reprezentări” este învechită şi dogmatică. Ei au declarat, de asemenea, că, de fapt, comitetele locale de partid şi guvernele au studiat şi promovat doar superficial această ideologie. Ei au întrebat: „Câte probleme a soluţionat doctrina după trei ani de „punere în aplicare?” O abordare dogmatică este dăunătoare pentru ţară şi este în detrimentul poporului”.

Unii au declarat că cele două concepte de „cultură avansată” şi „productivitate avansată” potrivit acestei teorii constituie o referire la aşa-numita elită culturală - o adunătură pestriţă de oameni de ştiinţă care şi-au vândut integritatea, susţinători ai dictaturii, funcţionari, care au obţinut venituri din afaceri ilicite în comerţ şi antreprenori fără scrupule - acei capitalişti pe care anterior teoria PCC a încercat să-i elimine. În ceea ce priveşte servirea „intereselor fundamentale ale majorităţii covârşitoare a poporului chinez”, aceasta este o înşelăciune pură. Mulţi dintre fermierii chinezi abia supravieţuiesc prin cele mai disperate mijloace, vânzându-şi sângele şi organele şi făcând prostituţie. Când mulţi dintre ei au fost infectaţi cu SIDA, nimeni nu le-a acordat nici un fel de sprijin. [2] În ceea ce priveşte clasa muncitoare, adică „fraţii mai mari” – aşa cum îi numeşte PCC - cel puţin 30 milioane de muncitori şi-au pierdut locurile de muncă în ultimii ani, iar Jiang nu a depus niciodată nici un efort pentru a-i susţine.

Planul de a publica înainte de cea de-a patra sesiune plenară un volum de „scrieri” dubioase ale lui Jiang – lucrări selectate privind reflecţii militare ale lui Jiang Zemin - s-a confruntat cu anumite obstacole. Peste zece generali, printre care Zhang Zhen, Hong Xuezhi, şi Yang Baibing - au scris o scrisoare prin care se opuneau planului, spunând că Jiang se poziţionează incorect. Yang a făcut chiar declaraţii publice, calificând cele „Trei Reprezentări” drept un gunoi.

În 2002, desfăşurarea celui de-al XVI-lea Congres Naţional al PCC a fost amânată. Potrivit unor surse interne, unul dintre motivele-cheie pentru o astfel de întârziere l-au constituit divergenţele considerabile, atât în interiorul partidului cât şi guvernului, cu privire la ce e de făcut cu cele „Trei Reprezentări” şi dacă este cazul, modul în care această doctrină poate fi pusă în aplicare.

Tinţa glumelor

Umorul negru ce însoţea cele „Trei Reprezentări” s-a răspândit în toată China. Înainte de războiul condus de SUA în Afganistan, în China se vehicula un banc politic care povestea cum Bush l-ar fi invitat pe Putin şi pe Jiang pentru a discuta modul în care urma să fie eliminat Osama Bin Laden. Bush şi-a exprimat dorinţa de a folosi rachete; Putin a declarat că optează pentru utilizarea unor femei frumoase pentru a-l seduce pe Bin Laden; Jiang la rândul său a menţionat că ar folosi cele „Trei Reprezentări”, pentru a-l plictisi până la moarte.

Într-o altă glumă, Mao Zedong vede din infern că Jiang a început crearea unui cult al propriei personalităţii şi devine un pic invidios. Mao îi întreabă pe compatrioţii săi fantomă în câte volume este cuprinsă colecţia teoriilor lui Jiang, la care aceştia răspund: „Nu există informaţii suficiente nici chiar pentru un volum – Jiang are doar trei discursuri”. Atunci Mao îi întreabă: „Cât de mulţi reprezentanţi ai poporului sunt de partea lui Jiang?" La care urmează următorul răspuns suna astfel: „Am numărat şi renumărat, dar am găsit doar trei reprezentări/reprezentanţi” [3].

Este evident că cele „Trei Reprezentări” au devenit ridicole, fiind respinse şi dezaprobate inclusiv de comunişti.

Campania promoţională fulger, prin care această teorie superficială urma să ceeze imaginea unui „mare şi renumit vizionar”, aşa cum spera Jiang, s-a soldat cu un eşec. Nu poţi să nu îţi aminteşti cuvintele unui poet chinez din trecut: „Chiar dacă unii îşi încrustează numele în piatră pentru a-l imortaliza, acesta se va descompune mai repede decât cadavrul lor”. Teoria superficială a lui Jiang, care a fost ţinta nenumăratelor glume, a fost în cele din urmă, la insistenţele lui Jiang – inclusă în Constituţia şi regulamentul Partidului. Aceasta a devenit un alt capitol comic în istoria PCC şi probabil acesta a fost singurul impact real al celor Trei Reprezentări.

2. Auto-incendierea din Piaţa Tiananmen

Provocările mobilizează masele

Trecuse un an din momentul în care Jiang demarase persecuţia împotriva Falun Gong. Dar lucrurile nu mergeau conform planurilor lui Jiang (adică în marea lor majoritate oamenii nu condamnau Falun Gong). Foarte multe minciuni au fost răspândite, au fost scrise multiple critici şi organizate nenumărate „sesiuni de studiu”, dar oamenii pur si simplu nu cădeau în plasa acestora. Înainte ei văzuseră deja multe mişcări politice şi ştiau de ce este în stare Jiang. Mulţi considerau: „Dacă lui Jiang nu-i place Falun Gong, să se ocupe singur de asta şi să nu ne implice pe noi”.

Cu excepţia câtorva regiuni care respectau în mod strict politica Partidului, liderii multor zone, inclusiv reprezentanţii Biroului 610, nu manifestau entuziasm vis-a-vis de evenimentele în derulare. Un fost ofiţer al Biroului 610, responsabil de districtul Hangu din oraşul Tianjin, a descris această situaţie în felul următor:

„Ca să fiu sincer, persoanelor cu funcţii de răspundere la nivel local le displăceau lucrurile de acest fel [persecuţiile], pentru că poliţia era foarte apropiată de oamenii simpli. De exemplu, poţi locui în casa vecină şi ne întâlnim foarte des. Cum aş putea să te arestez? Cam aşa arăta situaţia în Hangu - un oraş mic la malul mării, cu doar patru secţii de poliţie. Pe oricine ai aresta, era cu siguranţă o cunoştinţă. Spre exemplu, soţia unui ofiţer de poliţie putea să lucreze în acelaşi loc de muncă în care lucra şi soţia celui arestat. Poliţiştii de la staţia de poliţie puteau să locuiacsă pe aceeaşi stradă de care erau răspunzători, iar persoana care urma a fi arestată putea locui chiar la un etaj mai jos. Toţi suntem vecini şi cunoscuţi. Dacă aceşti oameni nu fac nimic ilicit şi nu încalcă legea, de ce să-i arestezi?” [4]

Oamenii obişnuiţi urmăreau modul în care membrii Comitetului permanent al Biroului Politic reacţionau la persecuţia desfăşurată de Jiang împotriva practicaţilor şi ei au observat că niciun reprezentant al acestui grup nu îl sprijinea pe Jiang. Zhu Rongji şi Li Ruihuan s-au evidenţiat în mod special prin reticenţa lor în această privinţă.

Departamentele de Securitate Publică se implică

O lege a acestei lumi spune că existenţa celor pasivi, implică întotdeauna şi existenţa celor activi. Era o astfel de persoană, care a văzut în persecuţie o şansă de a-i face pe plac lui Jiang. Acesta era Luo Gan. Încă de la început, Luo a depus numeroase eforturi în acest sens. Iniţial Luo, în calitate de protejat al lui Li Peng, era responsabil de politică şi legislaţie. O perioadă, el a încercat să utilizeze reprimarea Falun Gong ca pe un mijloc de a-l mulţumi pe Jiang. Luo a văzut în campania lui Jiang şansa sa de a deveni membru în elita exclusivistă din Birou Politic.

Luo s-a pus pe treabă încă din momentul lansării persecuţiei de către Jiang. El a ordonat adepţilor săi din cadrul oficiilor de securitate publică (OSP) şi tuturor celor din sistemul juridic să-şi concentreze toată energia pe „problema Falun Gong”, cu accent deosebit pe falsificarea probelor.

La o întâlnire a conducerii de nivel provincial din cadrul sistemului securităţii publice, un ofiţer de la OSP din Beijing a prezentat o informare privind modul în care sunt generate „dovezile” false.

La începutul lui 1999, Securitatea a decis să „modifice" activităţile feudalistice şi superstiţioase existente, în „dovezi”, care urmau să fie folosite împotriva Falun Gong. O mare parte din activităţi se desfăşurau sub egida unei astfel de abordări, etichetând tot felul de activităţi feudalistice şi superstiţioase ca fiind „activităţi Falun Gong” ... dar, întrucât nu era timp suficient pentru fabricarea probelor, personalul Securităţii nu avea nici un răspuns atunci când se ridicau suspiciuni cu privire la activitatea sa, munca fiindu-i astfel împiedicată într-o anumită măsură.

Ofiţerul a explicat în continuare că au apărut anumite probleme din cauza întârzierii atingerii obiectivelor preconizate. Spre exemplu, persoanele care au primit personal tratament medical de qiqong de la fondatorul Falun Gong şi au fost vindecate de multe boli sau cei care au simţit efectele pozitive ale Falun Gong, au fost greu de „reeducat”. Astfel, OSP a trebuit să folosească metoda arestărilor şi limitarea libertăţilor „unor astfel de persoane”, pentru a preveni răspândirea rapidă a adevărului despre Falun Gong.

O astfel de persoană a fost Jing Zhanyi, un fost practicant Falun Gong care a fost obligat să depună mărturie falsă.

Pe 5 noiembrie 2003, programul CCTV „Focus” a difuzat un episod special intitulat „În spatele legii”, în care un om pe nume Jing Zhanyi - un practicant Falun Gong şi inginer la Oţelăria Handan - a negat fenomenele incredibile pe care le-a obţinut practicând Falun Gong. [5] Episodul a fost difuzat în multe regiuni prin diferite posturi controlate de mass-media de stat. PCC a utilizat declaraţia lui Jing în calitate de „dovadă” că Falun Gong este o pseudoştiinţă.

Un fost funcţionar al Biroului 610, care a părăsit rândurile PCC şi a emigrat în Australia, inspectorul Hao Fengjun, a dezvăluit pentru mass-media modul în care televiziunea de stat CCTV a fabricat acest episod. În 2003, Biroul Securităţii Publice şi Biroul Naţional de Securitate din oraşul Tianjin a primit un caz special spre examinare. Liderul primei echipe a Biroului 610, împreună cu patru sau cinci ofiţeri de poliţie s-au deplasat în oraşul Shijiazhuang din provincia Hebei ca să investigheze acest caz. Când s-au întors, Hao a văzut în camera de interogare un om cu păr cărunt care era prins în cătuşe. Hao a aflat mai târziu că acel om era Jing. Ulterior, un reporter CCTV a venit la Biroul Naţional de Securitate. El avea sarcina de a „lua un interviu” împreună cu imagini ale lui Jing, care „regreta” faptul că a practicat Falun Gong; aceste materiale urmau să fie transmise în întreaga lume. Acel interviu a fost efectuat sub controlul strict al Biroului de Securitate Naţională. Hao se afla lângă camera unde avea loc interviul. El a auzit cum şeful adjunct al Biroului Naţional de Securitate, Zhao Yuezeng, îi spunea lui Jing, că dacă el se va conforma scenariului, termenul de detenţie îi va fi redus. Dacă Jing ar fi procedat altfel, ar fi fost acuzat de trădare, pe lângă alte infracţiuni imaginare şi ar fi fost condamnat la închisoare pe viaţă sau ar fi fost eliminat în mod secret. Sub aceste presiuni, sărmanul bătrân Jing s-a conformat solicitărilor. Imediat după asta, el a fost văzut peste tot la televizor, negând fenomenele miraculoase pe care le-a experimentat datorită Falun Gong. El a fost forţat să critice practica. Mai târziu, Jing a fost condamnat la opt ani de închisoare.

Hao Fengjun a văzut toate acestea din afara camerei de interviu. Nu s-a putut abţine şi a exclamat: „Dar, nu este aceasta o minciună?” Hao nu a realizat că alături de el în acel moment se afla un reporter CCTV. Câteva zile mai târziu Hao a fost chemat în biroul şefului său. Ştia că va avea probleme, dar fiindcă avea conştiinţa curată, a întrebat de ce Jing a fost supus ameninţărilor. Şeful lui, şeful adjunct al Biroului Naţional de Securitate, s-a înfuriat şi a lovit cu putere în masă, zicând: „Ce înseamnă asta? Încerci să ne acuzi de ceva?” Ulterior Hao a fost închis peste douăzeci de zile într-o celulă de izolare, aflată într-o închisoare din nordul Chinei, unde temperatura era sub de zero grade şi nu avea încălzire.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii