Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 15 (1)

Capitolul 15
Capitolul 15 (Luis Novaes / Epoch Times)

Jiang îşi elimină oponenţii sub masca combaterii corupţiei; Chen Shui-bian se ridică la putere în mijlocul unor puternice ameninţări verbale (prima jumătate a anului 2000)

Sub domnia lui Jiang Zemin, corupţia a atins prin intermediul birocraţiei niveluri fără precedent.

De fapt, Zemin a constatat că este de dorit să guverneze China cu oficiali corupţi. Câştigarea loialităţii altora se bazează mereu pe ceva. Unii se bazează pe înţelepciunea şi prestigiul lor, alţii contează pe alegerile populare. Jiang, fiind lipsit de înţelepciune şi nefiind ales, ştia că dacă ar fi fost să numească funcţionari cinstiţi şi drepţi, incompetenţa şi căile sale corupte ar fi fost dezvăluite. Felul cum Jiang l-a tratat pe Zhu Rongji, care era cunoscut ca un oficial meritoriu care-şi îndeplinea sarcinile cu integritate, a fost un semn grăitor cu privire la tipul oficialilor pe care îi căuta Jiang. Oficialii corupţi, prin contrast, erau un avantaj pentru Jiang deoarece nu reprezentau o ameninţare, fiind dispreţuiţi de către public.

Ironic este faptul că oficialii corupţi au fost printre cei mai stridenţi în lupta împotriva corupţiei din China. Toţi înalţii funcţionari care au fost destituiţi fiind acuzaţi de luare de mită - în luptele politice interne - au fost cei care au acordat un sprijin puternic "iniţiativelor anti-corupţie". Jiang, probabil capul celei mai corupte familii din China, folosea sloganurile referitoare la "combaterea corupţiei", ca pe un mijloc de a câştiga sprijinul popular şi de a ataca adversarii politici. În biografia lui Robert Kuhn, abundă totuşi remarcile lui Jiang cu privire la lupta împotriva corupţiei. Dar faptele cântăresc mai mult decât vorbele. Toţi oficialii corupţi loiali lui Jiang au avut parte de o promovare rapidă, iar cei care au avut opinii politice diferite au fost pedepsiţi cu cruzime, de obicei, sub masca „luptei anti-corupţie”. Alţii, care au fost inutili pentru Jiang, s-au confruntat în mod similar cu pedepse, ca avertisment pentru mase.

În anul 2000, în ochii publicului, Jiang a profitat de oportunitatea oferită de ceea ce a devenit cunoscut sub numele de "Cazul Yuanhua" pentru a-şi elimina adversarii politici şi a-i proteja pe cei loiali lui. Episodul merită trecut în revistă.

1. Senzaţionalul caz de contrabandă Yuanhua

"Cazul Yuanhua" are o poveste lungă în spate. Principalul vinovat în acest caz este preşedintele consiliului de administraţie al Grupului Yuanhua, Lai Changxing. Lai a fondat grupul în 1994 şi ulterior a fost implicat în practica de contrabandă. Potrivit unor surse oficiale, din 1996 până în momentul în care cazul a ieşit la lumină, grupul Yuanhua a fost implicat timp de aproximativ cinci ani în contrabandă. Valoarea mărfurilor de contrabandă vehiculate de grup a totalizat 53 miliarde de yuani (6,4 miliarde dolari USD), cu taxe sustrase în valoare de 30 miliarde de yuani (3,6 miliarde dolari USD); aceasta a dus la o pierdere de 83 miliarde de yuani (10 miliarde dolari USD) la veniturile statului. La vremea aceea cazul Yuanhua a fost considerat cel mai mare incident de contrabandă care a avut loc de la venirea PCC la putere în 1949.

Deşi cazul de contrabandă Yuanhua a fost relatat pe larg în Hong Kong şi Macao, mass-media din China nu a raportat nimic cu privire la afacere, cu excepţia unei menţiuni discrete din 1999 în Ziarul de seară din Beijing. Cazul a început să capteze atenţia în 2000, după ce a fost relatat pe scară largă de mass-media internaţională, precum The Wall Street Journal, New York Times, The Washington Post şi LA Times.

După cum menţionează dosarul de procedură, problema a ieşit la lumină prin intermediul unei anonime confidenţiale, pe care a primit-o premierul de atunci, Zhu Rongji, în martie 1999. Sursa a expus detaliile contrabandei masive pe care grupul Yuanhua o desfăşura în oraşul Xiamen şi oferea referinţe la declaraţiile martorilor oculari şi dovezi fizice. Acesta a fost modul în care a ieşit la lumină cazul contrabandei majore şi cifrele astronomice pe care le-a implicat acesta.

În ceea ce priveşte acest caz, Zhu Rongji a spus:"Nu contează cine este implicat, ar trebui să fie investigat în totalitate, indiferent de statutul său". Iniţial Jiang Zemin s-a aliniat la această poziţie, spunând că cei implicaţi ar trebui să fie pedepsiţi drastic, indiferent de statutul lor. Cu toate acestea, poziţia lui Jiang asupra cazului s-a schimbat rapid, când anchetatorii au descoperit că problema avea conexiuni strânse cu subordonaţii acestuia, printre care Jia Tingan şi Jia Qinglin.

La începutul anului 2000, Hong Kong Economics Times a citat o sursă informată din Beijing, spunând că Grupul de investigare 420, numit de Comitetul Central al PCC va investiga cazul Yuanhua şi că i s-a cerut să finalizeze ancheta înainte de convocarea celor două conferinţe (Congresul Naţional al Poporului şi Conferinţa Politică Consultativă a Poporului Chinez). Prevederea era în vigoare, astfel că autorităţile au putut raporta la cele două conferinţe "realizări semnificative" în combaterea corupţiei, în ceea ce ei au numit campania secolului împotriva corupţiei. Clauza a arătat că ceea ce a fost într-adevăr important pentru Jiang era să profite de ocazia oferită de Yuanhua pentru a-şi consolida propria poziţie. În acelaşi timp, însă, Jiang a dorit închiderea rapidă a anchetei, în care se temea să nu fie implicat.

Executarea complicilor înainte de închiderea cazului

Mai multe departamente au efectuat o anchetă comună în scandalul Yuanhua în anul 2000, implicând Comitetul de inspecţie disciplinară, departamentul de supraveghere, autorităţile vamale, departamentul Securităţii publice, procuratura, instanţa şi unităţile financiare şi de impozitare. Contrabanda în oraşul Xiamen şi evaziunea fiscală implicată au fost cercetate amănunţit. În timpul investigaţiilor peste 600 de persoane au fost cercetate, în final aproape trei sute dintre ele fiind urmărite penal.

În anul 2001 instanţele de judecată de la mai multe niveluri au emis un total de 167 de verdicte privind 269 de inculpaţi în legătură cu cazul de contrabandă Yuanhua. În luna iulie, înainte de închiderea cazului, mai multe persoane au fost condamnate la moarte şi executate. Printre victime se afla Ye Jichen, fostul preşedinte al filialei Xiamen al Băncii Industriale şi Comerciale din China, Wu Yubo, fostul şef de secţie al secţiunii de administrare a navelor al Biroului de Management Ferry-Est din Vama Xiamen, precum şi Wang Jinting, Jie Peikong, Huang Shanying, Zhuang Mingtian, Li Baomin, şi Li Shizhuan.

Într-un asemenea caz de mare anvergură, executarea a peste zece complici înainte de încheierea anchetei echivalează cu distrugerea probelor, ceea ce face imposibilă vreodată rezolvarea cu adevărat a cazului. Acest lucru s-a datorat în totalitate subalternilor apropiaţi ai lui Jiang Zemin, care au acţionat cât mai repede posibil pentru a şterge sursele de dovezi incriminatorii. Oricât de tulburătoare ar părea aceste acte de ucidere, ele au fost întoarse de Jiang în favoarea sa şi făcute să pară a fi semne ale puternicei "determinări" a şefului Partidului şi un indicator al realizărilor. Presa a semnalat pe larg situaţia într-o lumină pozitivă, afirmatoare.

Jiang i-a mulţumit lui Lai Changxin

În cursul anchetei, Tingan Jia, care a fost unul dintre cei mai de încredere confidenţi ai lui Jiang şi director al biroului lui Jiang, la un moment dat a divulgat unele informaţii secrete lui Lai Changxing. Lai, de asemenea, a dezvăluit că a fost în relaţii foarte bune cu trei din cei cinci secretari ai lui Jiang, dintre care unul era Jia Tingan, secretar şef.

Mulţi nu ştiu cine este Jia Tingan. Jia era director al biroului lui Jiang atunci când Jiang devenea secretar general al PCC. El fusese înainte secretarul lui Jiang atunci când Jiang lucra în Ministerul Industriei Electronice. Jia a revenit la Shanghai împreună cu Jiang în ianuarie 1985, revenind ulterior la Beijing cu Jiang în iunie 1989. Cum Jia a fost secretarul şi asistentul cel mai important a lui Jiang, oamenii l-au numit "Stăpânul secretar."

În 2004, Jiang l-a promovat pe Jia de la funcţia director al biroului lui Jiang, la cea de director al biroului Comisiei Militare Centrale (CMC). Jiang, de asemenea, a recomandat ca gradul militar al lui Jia să fie ridicat direct de la cel al unui colonel la gradul de locotenent general; Jiang a invocat ca pretext pentru aceasta, o "situaţie specială" şi a spus că va aduce „beneficii muncii noastre". Membrii CMC s-au opus pe motiv că rangul administrativ al lui Jia era doar de director de birou, al cărui rang militar corespunzător este cel de colonel, şi că promovarea lui Jia, pe care încerca să o impună Jiang Zemin, ar putea duce la o revoltă în cadrul Comisiei. Cu toate acestea, Jiang Zemin a insistat să exercite presiuni îndrăzneţe în favoarea promovării. Atunci când Jiang a făcut recomandarea pentru a doua oară propunerea a fost din nou depusă în cadrul unei reuniuni a CMC. Faptele au sugerat că Jia era în mod clar cel mai de încredere subordonat al lui Jiang.

Lai Changxing a declarat, la un moment dat: "Vila lui Jiang era în interiorul Zhongnanhai. Jiang locuia într-o parte a vilei, în timp ce gărzile sale de securitate şi secretarii ocupau cealaltă parte. Jiang a trăit în cea mai mare parte în Zhongnanhai, dar când vila se afla în curs de renovare în 1997 şi 1998, s-a mutat la Diaoyutai".

Atunci când vorbeşte cu Sheng Xue, autorul lucrării „Secretele Întunecate din spatele cazului Yuanhua”, Lai, spune că, deşi el nu avea contact direct cu Jiang, a avut o dată intenţia să facă o donaţie pentru CMC. Secretarul lui Jiang a raportat chestiunea lui Jiang. Lai a adăugat : „Jiang a spus că nu era nevoie să fac acest lucru. El ar vrea să păstrez banii pentru uz profesional. Jiang şi-a exprimat de asemenea aprecierea. El ştia că eram prietenul apropiat al secretarului său".

Odată, atunci când Jia s-a dus la aeroport pentru a-l lua pe Jiang la întoarcerea dintr-o călătorie, Jia i-a spus lui Jiang că Li Jizhou (fostul ministru adjunct al Securităţii publice) a fost implicat într-un caz de contrabandă de automobile în provincia Guangdong. Apoi, Jia a cerut unui alt secretar al lui Jiang să-l întrebe pe Lai, dacă el a fost implicat în afacere.

Lai a prelucrat informaţia, spunând că al doilea secretar era stewardul familiei lui Jiang, şi a preluat conducerea tuturor treburilor în familia lui Jiang. Când a fost întrebat de către al doilea secretar, Lai a răspuns, "Nu am absolut nimic de-a face cu acest caz." Secretarul a spus, "Dacă nu ai nimic de-a face cu cazul, va fi mai uşor pentru ei să se ocupe de el".

Ulterior Lai l-a informat prompt pe Li Jizhou despre problemă în timp ce se aflau în oraşul Zhuhai; la acel moment Li Jizhou îl însoţea pe Zhu Rongji pentru a evalua eforturile menite combaterii contrabandei în provincia Guangdong. Cu această ocazie, Lai a făcut planuri pentru a o ajuta pe prietena lui Li, Li Shana - fost funcţionar la Ministerul Securităţii Publice al Departamentului de Transport – să se ascundă şi să evite arestarea pentru implicarea ei. Cu toate acestea ea a fost arestată ulterior.

Având în vedere că relaţia lui Lai cu Jia a fost atât de apropiată, s-ar fi putut într-adevăr aştepta cineva ca Jiang să-l aducă în faţa justiţiei pe Lai? Oricât de grandios şi-a lansat Jiang retorica anti-corupţie, campania lui de luptă împotriva criminalităţii a fost doar o spoială prin care îşi putea ataca adversarii politici.

Atacarea lui Pengfei Ji şi a lui Liu Huaqing

În cazul Yuanhua, senzaţional pe atunci, ţintele reale ale lui Jiang au fost Ji Shengde, fiul diplomatului Ji Pengfei, şi fiica şi nora lui Liu Huaqing.

Jiang este atât de îngust la minte încât sigur urma sa se răzbune pe cei care au făcut verbal lumină în legătură cu el. Două personaje erau întotdeauna în mintea lui: unul era Ji Pengfei şi celălalt Liu Huaqing. Ambii au avut conexiuni extinse cu oamenii din câmpurile lor de activitate, dar nici unuia nu îi păsa prea mult de Jiang. Desigur, puţin ar putea două figuri marcante ca acestea să fie blamate pentru o lipsă de respect faţă de liderul "nucleului" numit. De fapt, Jiang era mediocru şi incompetent, cu puţine calificări.

Ji Pengfei era pe vremuri unul din greii sistemului afacerilor externe al Chinei, o figură cheie în preluarea suveranităţii asupra Hong Kong-ului. El deţinuse funcţii de răspundere, printre care aceea de viceprim-ministru, membru al Consiliului de Stat, Directorul Biroului de Afaceri din Hong Kong şi Macao, vicepreşedinte al Congresului Naţional Popular şi membru al Comitetului Permanent al Consiliului Central Consultativ. Înainte ca Beijingul să se deschidă către lume, nepotul său obişnuia să se îmbrace în haine la modă aduse de peste mări şi ţări şi era mereu în lumina reflectoarelor. Jiang era un nimic pentru Ji. Fiul lui Ji, Ji Shengde, niciodată nu a avut ceva bun de spus despre Jiang. Toate acestea au făcut ca Jiang să fiarbă în interiorul lui. Ji Shengde, singurul fiu al lui Ji Pengfei, a fost directorul adjunct al Departamentului de Informaţii al Armatei de Eliberare a Poporului (PLA), al Statului Major General. El a fost în relaţii strânse cu Lai Changxing. Între timp, fiica lui Liu Huaqing a fost subordonata lui Ji Shengde. Acest lucru a dus la atacarea celor doi la unison de către Jiang.

La mijlocul lunii martie 1999, în timpul ce Ji Shengde se afla în oraşul Zhuhai, a fost rugat să se meargă de urgenţă înapoi la Beijing pentru a participa la o reuniune extinsă a CMC. De îndată ce a ajuns în sala de conferinţe, Ji a simţit că ceva nu era în regulă. Nimeni nu l-a salutat. A fost arestat imediat şi arăta de parcă ar fi fost condamnat la moarte. După ce a fost arestat, tatăl lui Ji, Ji Pengfei, care îşi petrecea viaţa de pensionar în Xiangshan (o staţiune de vacanţă din apropierea oraşului Beijing), le-a scris lui Jiang şi altor lideri de top de patru ori, rugându-l pe Jiang să-l cruţe pe fiul său de pedeapsa cu moartea. Cererea a fost respinsă. În disperare Ji Pengfei s-a sinucis înghiţind somnifere pe 10 februarie 2000 la ora 13:52.

În ceea ce priveşte moartea tatălui lui Ji, portavocea oficială a PCC, Agenţia de ştiri Xinhua, a prezentat doar o ştire scurtă în această privinţă. Jiang nu a participat la serviciile funerare. CMC, cele patru departamente militare, precum şi Ministerul Apărării nu au trimis nici măcar o coroană de flori de înmormântare. Cu ajutorul câtorva oficiali superiori pensionaţi şi cu văduvele acestora, soţia văduvă a lui Ji, Xu Hanbin, a fost în măsură să amâne executarea fiului ei, pentru moment.

După ce a participat la serviciul funerar al tatălui său, Ji Shengde, care a fost ţinut în custodie la Statul Major al Armatei, avea chiar mai puţine speranţe decât înainte. El a încercat să se sinucidă tăindu-şi încheietura mâinii cu mânerul periuţei de dinţi şi înghiţind mai mult de şaptezeci de somnifere. Cu toate acestea tentativa de suicid nu a reuşit. Xu Hanbin l-a rugat pe Jiang să acorde lui Ji Shengde supraveghere medicală motivând hipertensiune arterială, dar cererea a fost respinsă. Ea a cerut atunci permisiunea de a-l vizita pe Ji de trei ori pe săptămână şi să-i trimită mese fără restricţii. Cererea sa a fost din nou respinsă. Fiindu-i imposibil să îndure durerea şi indignarea, Xu a încercat să se sinucidă înghiţind pastile de dormit în seara zilei de 14 septembrie 2001. Xu a fost dusă de urgenţă la Spitalul 301 şi salvată, totuşi. Incredibil, Jiang a vrut să vadă distruşi membrii unei familii ca aceasta care şi-a dedicat viaţa PCC-ului.

În ceea ce-l priveşte pe Liu Huaqing, un fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic Central şi vicepreşedinte al CMC, Jiang vroia de mult timp să-l elimine din arena politică. Jiang a încercat din răsputeri să găsească o oportunitate potrivită. Liu a fost "mentorul" militar al lui Jiang, omul desemnat de Den Xiaoping după masacrul din Tiananmen pe motiv că Jiang nu a satisfăcut stagiul militar. Dar Jiang, care promova generalii din capriciu, cu siguranţă nu dorea să primească în mod constant drective.

După masacrul din Tiananmen din 1989, Deng l-a numit pe Jiang ca secretar general al Biroului Politic Central al PCC şi preşedinte al Comisiei Militare Centrale (CMC). Având în vedere faptul că Jiang nu avea experienţă militară, Deng a făcut demersul de a atribui doi generali seniori - Liu Huaqing şi Zhang Zhen - ca vicepreşedinţi ai CMC, astfel încât cei doi să-l poată sprijini pe Jiang şi să menţină moralul în armată.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii