Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 13 (3)

Capitolul 13
Capitolul 13 (Luis Novaes / Epoch Times)

7. Suprimarea se intensifică

Suprimarea mişcării Falun Gong a început cu aproape trei luni înainte de cea de-a cincizecea aniversare a PCC. În jurul datei evenimentului, practicanţii Falun Gong au început să sosească cu miile în Beijing pentru a depune petiţii la guvernul central. Jiang nu putea să înţeleagă cum de practicanţii Falun Gong, persoane care păreau slabe de înger şi uşor de subjugat, aveau o astfel de tărie şi curaj.

Seara, după ceremonie, Jiang a mers la Zeng Qinghon şi i-a spus "În zilele noastre informările pe care le primim zilnic conţin ceva despre petiţionarii Falun Gong. Nu cu mult timp în urmă am ordonat Biroului de Scrisori şi Petiţii să-i aresteze şi să-i ducă departe pe cei care depun vreo petiţie, dar acum practicanţii Falun Gong care vin la Beijing merg direct în Piaţa Tiananmen şi îşi fac exerciţiile acolo în semn de protest. Există oameni din fiecare provincie în fiecare zi, iar acest lucru ne pune în defensivă pe plan internaţional".

Zeng a răspuns: "acum, fie că este vorba de membri ai Comitetului permanent al Biroului Politic, membri ai Biroului Politic, sau funcţionari la diferite niveluri de Partidului, marea majoritate sunt destul de negativi cu privire la suprimare. Eu sugerez următoarele. În primul rând, haideţi să facem liderul fiecărei regiuni responsabil şi să-l concediem în cazul în care numărul de petiţii Gong Falun depăşeşte o anumită limită pentru regiunea sa. În al doilea rând, provincia Shandong are cei mai mulţi petiţionari. Spune-i lui Wu Guanzhen că îl vom elimina din postul său de secretar de partid din Shandong şi îi luăm calitatea de membru în Biroul Politic, dacă oamenii din provincia lui continuă să depună petiţii. În cazul în care eforturile sale în Shandong sunt eficiente, spune-i că ar putea fi promovat ca membru în cadrul Comitetului Permanent al Biroului Politic, la cel de-al XVI-lea Congres Naţional. În al treilea rând, atitudinea lui Hu Jintao în acest sens este destul de vagă, şi Li Changchun, la care iniţial ne gândisem că va fi a cincea generaţie de lider - cei doi nu depun eforturi suficiente pentru suprimare în provincia Guangdong. Trebuie să luăm măsuri".

După ce s-a despărţit de Zeng, Jiang a cerut urgent o întâlnire cu Lu Yongxiang, preşedinte al Academiei Chineze de Ştiinţe. Jiang spera că Academia ar putea organiza un grup de cadre universitare pentru a promova "ştiinţa şi ateismul" ca un mijloc de a critica Falun Gong. Lu Yongxiang a raportat că un grup de cadre didactice în frunte cu He Zuoxiu, Zhuang Fenggan, şi Pan Jiazheng a încercat să se asocieze cu diverşi lideri religioşi, astfel încât să formeze un grup oficial care să "demaşte şi să critice" Falun Gong, să răspândească ateismul şi să "intensifice campania de critică". Jiang n-a fost impresionat de numele vehiculate de Lu şi i-a cerut sa îl coopteze pe cel mai realizat om de ştiinţă din China, Qian Xueshen.

La acea vreme existau multe persoane în academie care, de fapt, practicau Falun Gong. Mulţi profesori şi studenţi de la opt universităţi din Districtul Haidian din Beijing şi de la Academia Chineză de Ştiinţe participaseră la adunarea Falun Gong din 25 aprilie. Deoarece Academia Chineză de Ştiinţe este instituţia cea mai mare a naţiunii în ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică şi educaţia şi are un impact semnificativ asupra societăţii din China, Jiang a decis să-şi promoveze fiul cel mare, Jiang Jingheng, în funcţia de vicepreşedinte al Academiei Chineze de Ştiinţe, în ciuda faptului că fiul său lucrase în calitate de preşedinte al Institutului Metalurgic de Cercetare din Shanghai pentru doar trei luni, cu mult sub nivelul calificărilor normale.

De obicei, în China, un proaspăt doctorand într-un domeniu ştiinţific sau tehnologic trece mai întâi prin ani de cercetare post-doctorală şi mai târziu devine lector; de acolo el creşte la gradul de profesor asociat şi ulterior profesor titular, un timp va consilia doctoranzi, publică un număr de lucrări şi ajunge poate în final şeful departamentul său. În cele din urmă poate deveni preşedinte al institutului la care lucrează. Numai cei cu adevărat remarcabili în China, care au urcat pe o scară de acest fel, pot deveni membri ai Academiei. Cu toate acestea, Jiang Jingheng nu a adus nicio contribuţie în câmpul său academic. Promovarea sa directă în funcţia de vicepreşedinte al Academiei Chineze de Ştiinţe a fost total nemeritată. Dar din moment ce Jiang Zemin era cel care pusese lucrurile în mişcare, Lu Yongxiang nu a avut nici o altă alegere, decât aceea de a îndeplini ”cererea”. Astfel, Jiang Jingheng, care nu lucrase ca profesor nici măcar o zi, a devenit unul din liderii Academiei Chineze de Ştiinţe.

Yuan-lee tseh, preşedintele Academiei Sinica din Taiwan şi laureat al Premiului Nobel, a strâmbat din nas când a auzit ce a făcut Jiang Zemin. Cineva a scris la momentul respectiv, "Dacă Taiwan-ul ar reveni la China şi Academia Sinica ar fuziona cu Academia Chineză de Ştiinţe, este clar că nu s-ar permite ca şeful Academiei din Taiwan - o organizaţie provincială în ochii celor din Beijing, să devină şeful Academiei de pe continent. Ar fi destul de greu pentru cineva de calibrul lui Lee yuan-tseh să devină subordonat al lui Lu Yongxiang, dar cât de ar fi insuportabil ar fi pentru el să primească acelaşi statut ca Jiang Jingheng!".

Scurt timp înainte ca Jiang Jingheng să-şi asume noua sa poziţie de vice preşedinte al Academiei Chineze de Ştiinţe, în noiembrie 1999, cu ajutorul conexiunilor tatălui său, el a fondat o companie numită China Netcom Corporation. Dacă iniţial a fost tentat de profitabilitatea ridicată a sectorului de telecomunicaţii, după ce China Netcom Corporation a devenit funcţională el şi-a îndreptat atenţia către monitorizarea internetului în China.

Printre practicanţii Falun Gong se numără mulţi de oameni de ştiinţă cu realizări, mulţi dintre ei locuind în străinătate. Un procent semnificativ din această categorie care retrăiesc în afara Chinei au grade de masterat sau studii chiar mai înalte; mulţi au doctorate, sunt profesori, sau sunt chiar şefi de departament. În special cazul Americii de Nord, unde adepţii mişcării folosesc adesea tehnologie de ultima oră pentru a sparge blocada de internet ridicată de autorităţile chineze, pentru a comunica cu practicanţii Falun Gong din China. Eforturile lor nu numai că au permis comunităţii internaţionale să afle despre genocidul din China, dar de asemenea, au permis celor din interiorul Chinei să afle informaţii cu privire la sprijinul internaţional pentru Falun Gong. Autorităţile chineze interzic astfel de informaţii în China.

8. Mâinile pătate cu sânge

Un număr destul de mare de pensionari de rang înalt, cum ar fi Qiao Shi, au condamnat sever campania lui Jiang. Qiao făcuse o investigaţie asupra mişcării Falun Gong în 1998 şi a concluzionat că practica şi adepţii săi au adus numeroase beneficii naţiunii şi poporului. Sentimente ca acestea, precum şi presiunea venită din partea altor naţiuni, cât şi numărul tot mai mari de petiţionari, au dus la ridicarea problemei opririi persecuţiei Falun Gong şi a reabilitării sale la o întâlnire din 1999 a Biroului Politic.

Jiang a fost extrem de nemulţumit când a aflat de acest lucru. Dacă Falun Gong ar fi fost reabilitat ar însemna, pentru întreaga naţiune, că Jiang a comis o eroare. Cine nu ştia că persecuţia a fost iniţiată de Jiang? N-ar fi fost el ţapul ispăşitor în acel caz?

Zeng Qinghong i-a spus lui Jiang că dacă vrea să reducă la tăcere vocile dizidente din Biroul Politic ar trebui să-şi intensifice suprimarea. Bo Yibo a venit şi el sfaturi suplimentare: "motivul pentru care nimeni nu vorbeşte serios despre redresarea mişcării studenţeşti din Tiananmen este faptul că atât de mulţi au fost ucişi încât ar fi imposibil să-i reabilitezi. Odată ce vor fi reabilitaţi, Partidul nostru va fi terminat". În acel moment, reprimarea Falun Gong nu ajunsese la gradul de masacru. Membrii Biroului Politic au dorit să-l sperie pe Jiang Zemin şi să-i ia puterea. Bo a spus: "îţi sugerez să omori mai întâi ceva practicanţi Falun Gong. Odată ce sunt implicate vieţi, ei vor regândi costurile reabilitării mişcării. În al doilea rând, avem nevoie de membri ai Comitetului permanent şi membri ai Biroului Politic care să vorbească deschis şi să sprijine represiunea, astfel ca toată lumea să poată fi considerată responsabilă [în cazul în care ar avea loc reabilitarea]. În al treilea rând, nu este suficient să declari că Societatea de Cercetare Falun Gong a fost o organizaţie ilegală. Trebuie să-i etichetăm folosind termeni mai gravi, pentru ca populaţia să ajungă să creadă că practica Falun Gong este într-adevăr, o crimă".

Jiang a primit sugestiile lui Bo cu bucurie. Câteva zile mai târziu, în teritoriul Wu Guanzhen, d-na Zhao Jinhua din judeţul Zhangxing (oraşul Zhaoyuan), provincia Shandong, a fost electrocutată cu bastoane electrice, bătută şi torturată în diverse moduri până a fost declarată moartă (la 7 octombrie 1999); această crimă a fost comisă, deoarece ea nu a vrut să renunţe la practica Falun Gong. Politia urmând ordinele de sus, a încercat să o forţeze pe Zhao să se "retragă." În timp ce o băteau şi o torturau, au creat presiuni asupra ei, întrebând-o mereu dacă încă ar mai practica Falun Gong. Ea a continuat să răspundă "da" până la moarte. Zhao a devenit primul caz cunoscut în care un practicant Falun Gong a fost torturat până la moarte. Pe 25 octombrie, când Jiang a fost intervievat de ziarul francez Le Figaro, el s-a referit la Falun Gong ca la un "cult" - o nouă întorsătură propagandistică - şi a spus că Congresul Naţional al Poporului va vota în curând o lege pentru a preveni şi zdrobi aşa-numitele "culte". Aproape în acelaşi moment, un grup format din peste zece practicanţi Falun Gong din oraşele Shenyang şi Beijing desfăşuratu un banner în partea de nord a Monumentului Tiananmen, din Beijing. Pe bannerul de peste cinci metri lungime scria cu caractere roşii pe un fundal alb: "Practicant Falun Dafa depune o petiţie paşnică". După numai cincisprezece secunde, peste douăzeci de poliţişti în uniformă şi în civil i-au înconjurat şi i-au atacat cu lovituri de picior şi pumni. Practicanţii au fost înlăturaţi rapid.

A doua zi, mass-media cu greutate din Occident a raportat ceva care l-a înfuriat pe Jiang. A raportat că peste zece practicanţii Falun Gong au trecut de cordoanele de poliţie şi au ţinut o conferinţă de presă la un hotel în suburbiile Beijing-ului. Ei le-au vorbit reporterilor internaţionali despre experienţele lor în practica Falun Gong, despre îmbunătăţirile fizice şi spirituale pe care le-au trăit după ce au început practica; au discutat, de asemenea, realităţile crunte ale suprimării brutale cu care se confruntau în China. Mulţi dintre reporterii care se aflau în Beijing au participat la conferinţa de presă şi au raportat lucrurile cu acurateţe. Jiang era la momentul respectiv în Franţa. La aflarea veştii el a strigat, "Spuneţi-i lui Luo Gan să rezolve acest lucru imediat. Să-i aresteze pe toţi practicanţii Falun Gong care au participat la conferinţă şi să-i omoare! Refuz să cred că nu putem termina Falun Gong!". În anii care au urmat, majoritatea celor care au participat la conferinţă au fost condamnaţi la închisoare, duşi în lagăre de muncă forţată, sau au dispărut. Cel puţin două persoane, Ding Yan (32 de ani) şi Cai Ming (27 ani), au fost ucise.

În primele trei luni de arestare arbitrară a practicanţilor Falun Gong mulţi au fost torturaţi până la moarte. Când Jiang s-a gândit la presiunea imensă cu care se confrunta din partea comunităţii internaţionale, şi-a dat seama că a trecut cu vederea ceva, în timp ce plănuia persecuţia: nu îşi crease o bază legală pentru arestarea şi acuzarea adepţilor Falun Gong. La urma urmei, problema Falun Gong era una de credinţă şi libertate de gândire şi legile existente nu acopereau crimele de conştiinţă, ci numai acţiunile. Dacă Falun Gong ar fi fost "decimat", după cum credea Jiang, acest gol trebuia acoperit.

Aşa că pe 30 octombrie 1999, un Congres Naţional Popular convocat de Jiang a adoptat o decizie care cerea pedepsirea presupuselor "culte". Pentru comunitatea internaţională, problematic a fost modul în care Jiang folosea legislaţia – care era ea în sine ceva pur ideologic – pentru a ordona tribunalelor chineze condamnarea retroactivă a practicanţilor Falun Gong care fuseseră arestaţi încă din iulie. Există două principii de bază ale dreptului contemporan: în primul rând, dacă legea nu desemnează în mod specific ceva ca pe o crimă, atunci acel lucru nu poate fi considerat o crimă. În al doilea rând, legile nu pot fi aplicate retroactiv. Sau, mai simplu, atâta timp cât legea nu susţine că un lucru este o crimă, nimeni nu poate fi condamnat pentru acel lucru; iar legile noi nu pot face o persoană vinovată pentru acţiunile comise înainte ca legile să fi fost adoptate. Jiang a dorit, totuşi, să folosească legile adoptate în luna octombrie pentru a condamna persoanele pentru acţiunile desfăşurate în luna iulie sau mai devreme.

Există un proverb chinez despre un "trăgător de elită", care se presupune că a ”nimerit ţinta de fiecare dată când a tras”. Se spune că taina pentru a nimeri cu săgeata drept în mijlocul ţintei este să se tragă mai întâi săgeata, iar apoi să se deseneze cercuri în jurul ei. S-ar putea spune că exact în acest mod a procedat PCC cu Falun Gong şi acesta este modul prin care Partidul şi-a menţinut statusul fals de "mare, glorios şi corect".

Este necesar să subliniem că nici măcar în ziua de azi legea chineză nu a interzis explicit Falun Gong. Chiar dacă Jiang a ordonat Ministerului Securităţii Publice să publice un anunţ cu "cele şase interdicţii" (cum ar fi interdicţia persoanelor de a practica Falun Gong sau de a depune petiţii la guvern pentru Falun Gong), Ministerul Securităţii Publice nu este un organ legislativ. "Cele şase interdicţii" nu au nicio valabilitate juridică. În plus, legislaţia anti-cult votată de Congresul Poporului în luna octombrie 1999 nu poate fi folosită legal pentru a condamna practicanţii Falun Gong pentru că sunt "membri ai unui cult", deoarece atunci când o lege este creată, ea poate desemna doar anumite comportamente ca fiind o violare a legii, şi nu un anumit grup de oameni în virtutea identităţii lor. Dacă cineva este condamnat sau nu, ar trebui să fie decis în timpul procesului de către o instanţă. Iar instanţa are menirea de a stabili dacă respectiva persoană a încălcat sau nu o parte a legii. Retorica ce denunţa Falun Gong ca fiind ”cult”, venea fie de la Jiang, fie de la Cotidianului Poporului, dar nici unul dintre aceştia nu avea putere legislativă. Pretenţiile acestora nu pot fi folosite ca bază pentru regulile vreunei curţi. Cu toate acestea, din păcate asta este ceea ce s-a întâmplat.

Scurt timp după mişcarea anti-cult, Luo Gan acţionând la îndemnul lui Jiang Zemin a dat ordin ca Tribunalul Intermediar din Beijing să ţină o şedinţă de judecată pe 26 decembrie 1999. În sesiunea respectivă foştii membri ai Societăţii de Cercetare Falun Gong Li Chang, Zhiwen Wang, Liewu Ji, şi Jie Yao au fost condamnaţi la închisoare, cea mai mare pedeapsă fiind de optsprezece ani. Procesele invocau erau ”legile” recent adoptate, care erau totuşi invalide. Mai jenant a fost faptul că Luo a ales în mod intenţionat ţinerea şedinţei a doua zi după Crăciun, ştiind că acest lucru l-ar ajuta să se sustragă atenţiei internaţionale; majoritatea jurnaliştilor occidentali erau în vacanţă, departe de Beijing. În plus, au fost arestaţi toţi cei trei sute de practicanţi care au solicitat să fie prezenţi la proces, iar mulţi dintre ei chiar au fost trimişi în lagăre de muncă forţată.

9. Negocierile OMC

Jiang avea nevoie urgent de o modalitate de a îmbunătăţi relaţiile Chinei cu Occidentul şi pentru a potoli nemulţumirea populară creată de reprimarea mişcării. Aşa că s-a gândit la OMC.

Jiang a convocat o întâlnire a Biroului Politic înainte de sosirea delegaţiei SUA la Beijing. În cadrul reuniunii, Jiang a spus, "Nu trebuie să ne facem iluzii că Statele Unite vor ceda, dacă noi devenim ceva mai duri. Lui Clinton s-ar putea să nu-i pese prea mult, şi să semneze acordul cu noi, dar Congresul Statelor Unite nu va fi de acord să-l semneze. În 1997 şi în luna aprilie a acestui an, când tovarăşul [Zhu] Rongji a vizitat Statele Unite, pur si simplu deoarece Congresul SUA stă în calea acordul cu OMC, acesta nu a fost semnat. Trebuie să ne continuăm eforturile noastre acum. Anumite concesiile pot fi inevitabile".

Jiang a considerat întotdeauna intrarea Chinei în OMC ca pe un bun prilej pentru susţinerea propriei imagini. Aşa că atunci când Zhu Rongji a negociat cu delegaţia SUA, Jiang era în spatele scenei. Toate concesiile în negocieri s-au făcut cu aprobarea personală a lui Jiang. Concesiile pe care Jiang le-a făcut pentru a obţine aderarea la OMC au fost mult mai mari decât cele propuse de Zhu în timpul vizitei sale din aprilie în SUA. Pe 15 octombrie, când ambele părţi au semnat în cele din urmă acordul, Zhu a învăţat lecţia - că "marile realizări ale unei persoane îl fac pe şeful acesteia să se simtă nesigur", aşa că n-a participat la ceremonia de semnare. N-a participat nici la petrecerea care a avut loc la Zhongnanhai în acea noapte. Revista Newsweek a comentat că acordul cu OMC l-a făcut pe Zhu Rongji ”un om invizibil.”

Jiang Zemin, pe de altă parte, a participat la petrecere zgomotos, primind delegaţia SUA. Strălucea de încântare şi a spus: "Oamenii sunt bucuroşi când au loc evenimente fericite".

Dar fericirea lui Jiang nu a durat mult. În timp ce îşi petrecerea cea mai mare parte a zilei sale de lucru ducând campania împotriva Falun Gong, devenea evident, că indiferent cât de mult efort depunea – fie că trimitea diplomaţi pentru a face lobby, sau făcea cadou şefilor de state broşuri în care calomnia Falun Gong, comunitatea internaţională nu-l credea. În seara zilei de 18 noiembrie 1999, Congresul SUA a adoptat Rezoluţia simultană 218, care cerea guvernului chinez să oprească persecuţia împotriva Falun Gong. În după-amiaza următoare, Senatul Statelor Unite a adoptat o rezoluţie soră, Rezoluţia 217.

Rezoluţia declara că Falun Gong este o formă de credinţă cu caracter personal care promovează pacea şi repudiază violenţa, şi că interzicerea Falun Gong de către PCC nu numai că încălca Constituţia Chinei, dar, de asemenea, Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi acordurile internaţionale privind drepturile omului. Rezoluţia mai afirma că mii de practicanţi Falun Gong care şi-au păstrat convingerile sau a cerut ajutor comunităţii internaţionale au fost arestaţi, trataţi inuman, şi chiar, în unele cazuri, torturaţi în arestul poliţiei. Rezoluţia cerea PCC să oprească imediat persecuţia împotriva Falun Gong şi cerea guvernului Statelor Unite să depună toate eforturile, prin diverse canale, atât oficiale cât şi neoficiale, incluzând Comisia ONU pentru Drepturile Omului, pentru a cere imperios PCC să elibereze imediat toţi aderenţii Falun Gong arestaţi, şi să oprească toate tratamentele inumane şi abuzive, şi să redea acestor persoane libertatea de credinţă prevăzuta de Constituţia Chinei.

Jiang Zemin a ales singur să interzică Falun Gong. Tragedia care a urmat a însemnat un dezastru pentru China şi pentru lume. Interesant, profetul francez Nostradamus a scris următorul text în cartea sa de profeţii:

”În anul 1999, luna a şaptea, din cer va veni un mare rege al terorii”

În jurul datei de 20 iulie 1999, sistemul solar a prezentat o configuraţie care putea semnifica numai dezastru: cele nouă planete erau aliniate formând o cruce masivă. Se petrecea exact în ziua în care regimul lui Jiang începea suprimarea Falun Gong. Jiang declara la momentul respectiv: ”Chiar nu cred că Partidul Comunist nu poate învinge Falun Gong”. De la acea zi până acum s-au scurs peste şaisprezece ani, iar în acest timp China a avut parte de multe calamităţi. Resurse financiare şi materiale de proporţii astronomice au fost risipite de Jiang în campania de suprimare a Falun Gong. Genocidul continuă şi astăzi. Adepţii Falun Gong s-au arătat hotărâţi să se opună injustiţiei prin mijloace paşnice şi să informeze lumea cu privire la nedreptatea pe care s-a abătut asupra lor. Şi-au ţinut firea şi principiile în ciuda tumultului din jurul lor. Nu s-au retras şi nici n-au dispărut. Între timp, dincolo de graniţele Chinei, Falun Gong s-a răspândit pe scară largă, cu ajutorul sprijinului constant dat de întreaga lume.

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii