Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 11 (1)
focus
În mijlocul inundaţiilor, ”Venele Dragonului” sunt păzite cu disperare; totalul dispreţ faţă de vieţile umane, plânsete îndurerate umplu câmpiile (1998)
1. O inundaţie de mici proporţii declanşează un imens dezastru
În 1998 regiunea Fluviului Yangtze a suferit o inundaţie dezastroasă.
Cu toate că media PCC făcea referiri fără echivoc la aceasta ca fiind „extraordinar de enormă” – de felul acelora întâlnite numai o dată într-un secol, mulţi hidrologi cred că această inundaţie nu a fost „extraordinar de enormă”. Cel mai important criteriu de măsurare a magnitudinii unei viituri este debitul maxim. Conform informaţiilor colectate de Staţia Hidrologică Yichang de-a lungul fluviului Yangtze, debitul maxim al viiturii a apărut pe 16 august 1998, atunci când a atins valoare de 63 600 metri cubi pe secundă. Acest vârf de debit a fost cu puţin peste 60 de mii metri cubi pe secundă (valoare întâlnită la Staţia Yichang o dată la cca 5 ani), ceea ce este pe departe sub valoarea de 72 300 de cubi pe secundă (valoare observată la aceeaşi staţie o dată la 20 de ani). În baza acestor cifre, experţii consideră inundaţia din 1998 ca fiind de mici proporţii.
Dar în mod surprinzător, nivelul crescut al apelor din acel an a cauzat pagube economice severe şi pierderi de vieţi. După dezastrul care a durat peste două luni, statisticile interne ale guvernului au indicat faptul că aproape 400 de milioane de oameni au fost afectaţi, aproape 5.000 au pierit, iar pagubele economice directe au fost de peste 300 miliarde de yuani (36 miliarde USD).
În China dezbaterile pe tema inundaţiei s-au centrat pe întrebarea dacă aceasta a fost consecinţa unor cauze naturale sau a unora datorate omului. Mulţi experţi au ajuns să creadă că deşi a existat o componentă naturală în dezastru, greul pagubei rezultante a fost un produs al erorii umane. Ceea ce realizează doar puţini oameni în ziua de azi este faptul că pagubele rezultate din dezastru ar fi fost mult mai mici dacă Jiang Zemin nu ar fi decis cu încăpăţânare să apere un dig implicat, refuzând devierea viiturii.
2. Apărarea digului cu încăpăţânare, protejând „vena dragonului” a lui Jiang.
Pe data de 6 august 1998, cel de-al patrulea vârf al viiturii din regiunea superioară a Fluviului Yangtze se apropia de Yichang, provincia Hubei. Secretarul PCC al Provinciei Hubei, Jiang Zhijie, şi guvernatorul Jiang Zhuping au transmis împreună o cerere pentru a se deschide calea de deviere a viiturii Jinjiang. În jurul prânzului, nivelul apei la Changsha atinsese 44,68 metri, depăşind nivelul maxim al apei (de 44.67 metri) înregistrat la precedenta inundaţie majoră din 1954. Rezidenţii care locuiau în calea viiturii au începuseră mutarea spre zone sigure. În decurs de 16 ore au fost evacuaţi peste 333 000 de rezidenţi şi 18.000 de vite situate în calea viiturii, dar ordinul de a folosi calea de deviere Jinjiang a viiturii pentru devierea apelor nu a venit niciodată.
Planul de prevenire a inundaţiilor generate de Fluviul Yangtze adoptat de către Consiliul de Stat stabilea că de îndată ce nivelul apelor în Changsha atinge 44,67 metri, să se deschidă poarta de viitură din Jinjiang, astfel încât apele să poată fi deviate pe traseul de deviere a viiturii. Pe 12 şi 16 august rezidenţii de pe calea de deviere Jinjiang s-au mutat de două ori, pentru a se pregăti de devierea apei. Dar cu toate acestea, poarta pentru viitură tot nu a fost deschisă.
Pe 17 august, la ora 9 dimineaţa nivelul viiturii era de 45,22 metri – cu 0.55 metri mai înalt decât recordul anterior stabilit în 1954.
În ziua anterioară, 16 august la orele 22:30, Wen Jiabao a ascultat rapoartele meteorologilor şi hidrologilor din Changsha şi a cântărit dacă ar fi cazul să se devieze viitura. Dar cu 4 ore înainte, Jiang Zemin emisese un ordin, ca trupele militare apropiate să lucreze toate la dig. El a dat comanda: „Trupele să stea unite cu oamenii, apărând digul în această bătălie decisivă – chiar cu costul vieţii – până la victoria deplină.” Astfel, planul de deviere a viiturii nu a fost implementat.
În realitate Jiang instruise de asemenea guvernul central să trateze această „viitură extraordinară” urmând politica de „prevenire severă a viiturii şi de apărare a digurilor cheie situate de-a lungul Fluviului Yangtze chiar cu costul vieţii”. La mijlocul nopţii spre 21 iulie, Jiang l-a sunat pe premierul Wen Jiabao, spunându-i că „provinciile de-a lungul Fluviului Yangtze trebuie să fie pe deplin pregătite pentru maximul viiturii, să prevină cu severitate viitura şi să apere digurile chiar cu preţul vieţii.” Pe data de 28 iulie, când cel de-al treilea vârf al viiturii a traversat Wuhan şi 3 oraşe din apropiere, Agenţia de ştiri Xinhua raporta faptul că Jiang „este profund îngrijorat”. El i-a spus lui Wen la telefon: „Digul trebuie apărat atâta timp cât suntem încă în viaţă.” Când Jiang a inspectat condiţia viiturii pe 14 august în Provincia Hubei, a dat din nou instrucţiuni: „Preveniţi cu fermitate şi severitate viitura şi apăraţi digul, chiar cu preţul vieţii, protejând digurile de-a lungul Fluviului Yangtze.”
Sloganul „Preveniţi cu severitate viitura şi apăraţi digul, chiar cu preţul vieţii” a fost răspândit rapid şi trâmbiţat pretutindeni. Odată cu schimbarea situaţiei şi cu creşterea tot mai sălbatică a viiturii şi în ciuda sugestiilor guvernelor locale adresate în repetate rânduri guvernului central de folosire a căii de deviere a viiturii Jinjiang pentru devierea apei, propunerile nu au fost aprobate de Jiang Zemin.
Folosirea căilor de deviere a viiturilor pentru diminuarea pagubelor produse de inundaţii este o practică foarte obişnuită în ţările vestice dezvoltate. Folosirea căilor de deviere a viiturilor într-un mod planificat are ca rezultat pagube sociale, economice şi ecologice minime. Costul prevenirii inundaţiei este de asemenea cel mai scăzut.
Proiectul de deviere a viiturilor Jinjiang a fost terminat în 1952. În timpul marii inundaţii din 1954 calea de deviere a viiturii Jinjiang a fost folosită de 3 ori, maximul nivelului viiturii fiind redus cu 0,96 metri. Experţii au estimat că dacă Jinjiang şi alte câteva căi de deviere ar fi fost folosite pentru a devia viitura din 1998, rezultatele ar fi putut fi similare cu cele din 1954, scăzând maximul viiturii de la 45,22 metri la 44,26 metri pe 17 august. Dacă s-ar fi procedat astfel, lucrurile nu ar fi fost atât de cumplite pe Fluviul Yangtze în apropiere de Jinjiang.
Oamenii nu au înţeles niciodată de ce Jiang Zemin a refuzat aprobarea propunerii experţilor, opunându-se cu atâta înverşunare devierii apei pe calea de deviere a viiturii Jinjiang. S-a spus mai târziu că această decizie şi-ar avea originea în faptul că Jiang l-a crezut pe un ghicitor care se bucura de popularitate în rândul înalţilor oficiali din China. Ghicitorul a vorbit despre labirintul „protejării venelor dragonului.” Din câte se pare, Jiang a crezut că dacă viitura ar fi fost deviată pe calea de deviere a viiturii Jinjiang prin deschiderea porţii pentru viitură, aceasta ar fi ceva echivalent cu tăierea „venelor dragonului”. Jiang s-a născut în 1926, an al tigrului, iar 1998 era primul an al tigrului de la venirea la putere a lui Jiang cu aproape 10 ani în urmă. Jiang a luat această chestiune în serios şi s-a decis să apere digul cu costul unor vieţi. În acest fel, el a refuzat efectiv deschiderea porţii pentru viitură şi devierea apelor umflate.
Chiar dacă PCC este ateu în principiu, mulţi oficiali de rang înalt ai partidului cred profund în ghicit şi fengshui. [1] Povestea despre modul în care Mao Zedong şi-a denumit biroul personal de gardă „Trupele 8341” este un exemplu tipic. Înainte de a intra în Beijing, un călugăr taoist bătrân i-a spus lui Mao 4 numere: 8341. Mao n-a înţeles, dar a folosit totuşi 8341 ca nume pentru anturajul său. După moartea lui Mao a devenit clar faptul că numărul avea următoarea semnificaţie: Mao va trăi până la vârsta de 83 de ani, iar începând cu Conferinţa din 1935 până în 1976 anul morţii sale, va fi cel mai puternic om din China – asta însemnând o perioadă de 41 de ani.
Printre liderii de frunte ai PCC este binecunoscut faptul că Jiang crede în mod avid în fengshui şi în ghicitori. După ce mişcarea din Piaţa Tiananmen a fost reprimată cu brutalitate în 1989, Jiang spera să folosească fengshui pentru a‑şi extinde dominaţia. A făcut 3 lucruri în Beijing pentru a obţine acest efect. Primul a fost umplerea cu apă a Lacului Baiyangdian. Beijing a fost capitala a 6 dinastii şi este înconjurat de munţi la est, nord şi vest şi de apă în sud. A fost considerat un loc cu un fengshui excepţional, un loc care „ţine munţii şi poartă fluviul.” Dar guvernarea PCC a provocat o criză a mediului, care a uscat lacul Baiyangdian. Jiang a spus oamenilor că adăugând apă în Baiyangdian el „restaura o perlă a nordului Chinei”. Cu toate acestea scopul din spatele acestei acţiuni a fost acela de a restaura fengshui-ulBeijing-ului, astfel încât dominaţia sa să dureze mai mult. Al doilea lucru a fost creşterea înălţimii stâlpului steagului de pe Turnul Tiananmen. Deoarece mausoleul lui Mao Zedong este chiar în Piaţa Tiananmen iar trupul lui Mao se află înăuntru, structura distrugea fengshui-ulOraşului Interzis. În plus, înălţimea stâlpului steagului era sub cea a vârfului mausoleului, ceea ce genera „prea multă energie yin”, conform spuselor unui maestru de fengshui. Jiang spunea oamenilor că „aduce glorie ţării şi promovează gândirea patriotică” atunci când mărea înălţimea stâlpului steagului, care după acea modificare a devenit mult mai înalt decât mausoleul. Al treilea lucru a fost înlăturarea dealului de gunoi prezent lângă Templul Cerului. Gunoiul provenea de la peşterile şi tunelele săpate pentru a depozita alimente pe timpul epocii lui Mao. A fost îngrămădit la vest de Calea Chaotianshen către Templul Ceresc şi a ajuns chiar mai înalt decât hala principală a Templului Qinian. Jiang a ordonat îndepărtarea dealului de gunoi şi a plantat pe tot locul chiparoşi, totul conform instrucţiunilor maestrului de fengshui.
Jiang este prudent ca nu cumva să dea de „ghinioane”. Cu toate că deseori călătoreşte departe, Jiang nu a vizitat niciodată oraşul Zhenjiang- nume care în Chineză înseamnă „a-l reprima pe Jiang” - deoarece îi este teamă ca nu cumva să fie omorât, sau norocul său ruinat. Este de asemenea foarte sensibil la binecuvântările din discursurile subordonaţilor. Oricine spune că guvernarea lui Jiang este un subiect tabu va fi pedepsit. Chiar oficiali la nivel de provincie au fost înlocuiţi pentru astfel de lucruri minore.
Pe vremea când Wang Maolin era Secretar PCC al Provinciei Hunan, acesta a mers la aeroport pentru a-l primi cu entuziasm pe Jiang în cadrul vizitei prezidenţiale efectuate la Hunan. Wang a plănuit să pună la dispoziţie tot ceea ce este mai bun pentru vizita lui Jiang şi aranjase totul dinainte. Dar într-un moment de exaltare Wang i-a spus lui Jiang: „Vă urmăm când suntem în Beijing, dar aici în Hunan vă puteţi baza pe mine.” Pentru un chinez de rând, aceasta este o expresie clară a dorinţei gazdei de a-şi satisface musafirul. Dar Jiang, a cărui gândire la acea vreme era în totalitate cea a unui dictator, nu a putut vedea chestiunea într-o lumină normală, aşa cum ar fi făcut-o alţii. Atunci când a auzit că: „aici în Hunan vă puteţi baza pe mine”, s-a gândit că Wang bătea apropouri la încercarea de a-i lua puterea şi a devenit extrem de nemulţumit. Scurt timp după incident, Jiang l-a realocat pe Wang, pe funcţia de director adjunct al Echipei de Conducere a Civilizaţiei Spirituale din Beijing, poziţie lipsită de orice putere reală.
Wang ştia că ceea ce spusese atinsese o coardă sensibilă a lui Jiang şi de aceea a încercat să-i demonstreze acestuia loialitate cu fiecare oportunitate ivită. În cele din urmă Jiang i-a dat lui Wang o poziţie cu putere: director al Biroului 610 – agenţie extrajuridică însărcinată cu persecutarea Falun Gong. Spre sfârşitul lui 2004, Wang a fost dat în judecată de practicanţii Falun Gong din afara Chinei, iar acum este pe lista celor monitorizaţi de Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei Falun Gong.
Lui Jiang îi plac de asemenea nume cu semnificaţie pozitivă. Persoane precum Teng Wensheng (“născut şcolar”), Jia Ting’an (“guvernul paşnic”), You Xigui (“fericit şi prosper”) şi Wang Huning (“pace în Shanghai”) au fost promovate datorită numelor pe care le purtau. Li Changchun era unul dintre favoriţii lui Jiang, deoarece numele său înseamnă „primăvară veşnică.”
Astfel, Jiang a fost acela, care a insistat în protejarea „venei de dragon” în timpul inundaţiilor din 1998, refuzând utilizarea căii de deviere a viiturii Jinjiang. Premierul Zhu Rongji şi vicepremierul Wen Jiabao au urmat ordinele lui Jiang cu mare reticenţă, spunând oamenilor că devierea ar putea avea ca efect pierderi economice chiar mai extinse. Dar în realitate, rezidenţii din zona căii de deviere a viiturii Jinjiang fuseseră mutaţi în de trei ori în zone sigure, în cadrul pregătirii pentru deviere şi totul era gata. Toţi oamenii aşteptau ordinul de sus.
Pe scara de valori a lui Jiang, vieţile a milioane de rezidenţi din zonele unde a avut loc dezastrul inundaţiilor nu cântăreau nici pe departe cât „vena dragonului”.
va urma...
(Copyright © 2005 The Epoch Times)
