O nouă mistificare: Cum sunt denigraţi Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa anticomunistă fără probe

Jockey Club, "Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România", în prim plan dl Octav Bjoza, preşedinte AFDPR
Jockey Club, "Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România", în prim plan dl Octav Bjoza, preşedinte AFDPR (Epoch Times România)

Din categoria reconsiderări critice ale trecutului prin prisma unor interese meschine ale prezentului, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a organizat o conferinţă în care un pseudojurnalist a prezentat pseudoargumente pentru a demonstra că rezistenţa anticomunistă din munţi a fost formată în marea ei majoritate din legionari antisemiţi, care vroiau să ”înlocuiască un regim totalitar cu altul”. Fără dovezi şi argumente solide, conferinţa n-a avut decât un scop clar de manipulare.

În ultima vreme asistăm la o serie uluitoare de reconsiderări ale istoriei. Directorul ICR, intelectualul Andrei Marga, ne învaţă, tot într-o conferinţă comună cu IICCMER cum să condamnăm bine comunismul. Iar acum domnul William Totok, corespondent RFI la Berlin, jurnalist şi publicist, ne ţine o prelegere despre Ion Gavrilă Ogoranu şi despre rezistenţa în munţi în care demitizează totul. Oamenii aceia care s-au opus comunismului cu arma în mână nu au fost nişte eroi, ci ar fi fost motivaţi de scopuri pur ideologice.

”În Ardeal s-au format câteva grupări, unele cunoscute ca Sumanele negre, care au încercat un soi de război, de răzbunare în 1944-45 contra maghiarilor din Ardeal care ar fi fost învinovăţiţi că ar fi fost colaboratori ai regimului lui Horthy. Acesta este un fapt puţin cunoscut”, a spus Totok. În contextul începutului comunizării ţării şi al nemulţumirii populaţiei, s-au alăturat şi alte persoane grupurilor de partizani. În opinia sa, ”nu se ştie exact numărul acestor persoane, provenienţa lor politică şi ceea ce am să spun eu despre statistici este subiectiv şi nu reflectă realitatea despre care vorbim aici”. Liviu Pleşa, cercetător la CNSAS, a respins însă această afirmaţie ca fiind ”complet falsă că nu există date despre rezistenţa anticomunistă din România, ba chiar există şi date privind motivaţia şi apartenenţa politică a membrilor acestor grupuri”.

Specialistul Totok merge însă mai departe şi-l contrazice pe Radu Ciuceanu, care a intrat în Mişcarea Naţională de Rezistenţă în 1947 şi a fost arestat de Securitate în toamna anului 1948 şi care spunea că cei care au luat drumul muntelui au fost determinaţi de motive diverse precum probleme legate de credinţă. ”Nu pot să accept ideea că mulţi dintre cei care s-au alăturat grupurilor de partizani au făcut-o din motive religioase. Radu Ciuceanu a spus că nu motivaţia ideologică a fost principala care i-a determinat să reziste în munţi. Eu cred că a fost un consens ideologic, dar predominantă a fost ideologia legionară”, a spus Totok. Mai mult, el citează selectiv din apropiaţi ai lui Ogoranu, precum Nicolae Ciolacu, liderul mişcării de rezistenţă anticomunistă “Haiducii Dobrogei ”, care a petrecut zeci de ani în temniţele comuniste iar după căderea comunismului a fost monah la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Totok susţine că acesta ar fi făcut declaraţii împotriva evreilor pentru a demonstra că şi Ogoranu este antisemit, prin faptul că nu s-a dezis de Ciolacu.

Domnul Totok a analizat şi filmul Portretul Luptătorului la Tinereţe dedicat grupului de rezistenţă Ogoranu, pe care-l acuză că idealizează rezistenţa şi înfierează Securitatea. ”Partea negativă a acestui film este faptul că nu vorbeşte foarte clar despre intenţia acestor persoane. Este o inversare propagandistică a unor filme care s-au dat în perioada comunistă de gen Acţiunea Autobuzul în care legionarii erau demonizaţi. Majoritatea membrilor grupului Ogoranu erau legionari, doi sau trei nu erau legionari, mă rog. Se arată într-o versiune dihotomică bestialitatea Securităţii pe de-o parte şi pe de altă parte eroismul grupului vânat în permanenţă”, explică el.

Jurnalistul cu pretenţii de istoric nu găseşte nimic bun în rezistenţa anticomunistă şi continuă cu argumente halucinante, total lipsite de orice bază. Omul citează descreieraţi de pe forumuri care incită la ură care ar fi inspiraţi de Ogoranu, îi aminteşte pe Naţionaliştii Autonomi care sunt antisemiţi şi care cer sterilizarea femeilor rome. Că, vezi Doamne, ei se revendică de la Ion Gavrilă Ogoranu. În plus, mai afirmă că Ogoranu a fost căutat de Securitate pentru a fi arestat deoarece a participat la rebeliunea legionară din 1941, fapt contrazis de Liviu Pleşa, cercetător la CNSAS, specialist în aceste probleme. ”Mi se pare o aberaţie fără seamăn. Cum a participat? N-a fost acuzat de violenţe şi n-a fost condamnat pentru că ar fi participat”, a spus Pleşa.

Mistificarea şi deformarea adevărului n-au cunoscut limite. Domnul Totok ne-a arătat şi poze de la Sâmbăta de Sus, unde se întâlnesc grupuri de legionari. Care este legătura cu Ogoranu? Apoi ne spune că acesta a criticat într-un discurs ţinut acolo Uniunea Europeană şi că ”a mai făcut declaraţii incompatibile cu democraţia instaurată după 90 şi cu valorile occidentale”. Ce declaraţii nu ne spune domnul Totok.

Se vor găsi mereu astfel de ţinte, de duşmani care trebuie diabolizaţi pentru ca să se distragă atenţia de la tentativa de formare a Omului Nou, prin mistificarea istoriei, de către aceiaşi vechi balauri ai ideologiei comuniste. Acesta este adevărul trist: Comunismul trăieşte bine în România, e în fruntea statului, iar cei care i se opun trebuie denigraţi şi după moarte.

Acestea nu sunt dovezi ştiinţifice, nu poţi să spui că este o dezbatere academică şi să vii cu citate ale postacilor de pe Internet şi cu poze cu legionari ca să denigrezi un om şi o întreagă generaţie de luptători anticomunişti, care şi-au asumat privaţiuni pentru că au vrut să fie liberi şi nu supuşi violenţei unui regim criminal.

Oamenii care l-au cunoscut pe Ogoranu cu adevărat, direct, precum actualul preşedinte al Fundaţiei Ogoranu, au afirmat că ”a fost un om tolerant, cu o motivaţie profund creştină. Nu motivaţia ideologică a primat la el. El a fost un om care a rezistat terorii şi a luptat pentru libertate şi demnitate”. William Totok n-a făcut decât să denatureze şi să denigreze prin simplificări, generalizări şi extrapolări. El nu a citat fapte şi documente, ci a prezentat bucăţi de realitate pe care le-a pus cap la cap, amestecându-le cu credinţe subiective. Sub pretextul că nu vrea să tragă o concluzie, ci doar să prezinte faptele, a vizat să inducă o anumită viziune negativă asupra rezistenţei din munţi, într-un demers de manipulare specific comunist.

Ce să ne mai mire că noul IICCMER, care ar trebui să se numească Institutul de Camuflare a Crimelor Comunismului şi Mistificării Experienţelor româneşti, vrea să rescrie istoria, la fel cum Marga revoluţionează cultura, şi acceptă denigrarea rezistenţei anticomuniste din munţi? Că doar foştii comunişti au rămas la putere. Dan Voiculescu este patronul ideologic al USL, Iliescu este liber iar Năstase revine din închisoare ca erou-martir şi este plasat de Jurnalul Naţional alături de Coposu şi Maniu. Vorba unui participant la dezbatere – pe când şi o reconsiderare a extremei stângi? Aha, nu se poate pentru că sunt încă la putere! Ca urmare continuă prigoana împotriva Sfinţilor Închisorilor în frunte cu Valeriu Gafencu, împotriva lui Ion Gavrilă Ogoranu şi a altora. ”Este foarte ciudat că se cere sacralizarea unor persoane care din motive politice au fost la puşcărie sau închişi, afirmându-se ca aceste persoane au fost martiri ai religiei, începând cu Gafencu care a fost închis pentru că a participat la mişcarea legionară şi nu pentru că ar fi fost militant ortodox”, a mai spus Totok.

Se vor găsi mereu astfel de ţinte, de duşmani care trebuie diabolizaţi pentru ca să se distragă atenţia de la tentativa de formare a Omului Nou, prin mistificarea istoriei, de către aceiaşi vechi balauri ai ideologiei comuniste. Acesta este adevărul trist: Comunismul trăieşte bine în România, e în fruntea statului, iar cei care i se opun trebuie denigraţi şi după moarte. Prin pseudodezbateri, cu pseudoargumente, cu pseudojurnalişti.