Numărul peştilor din oceane este mult mai mare decât se credea

Numărul de peşti din oceane este mult mai mare decât se credea până acum.

Conform studiului efectuat de un grup de oameni de ştiinţă de la University of Western Australia, condus de profesorul Carlos Duarte, peştii mezopelagici (ce trăiesc în zona crepusculară, cuprinsă între 100 de metri şi 1.000 de metri adâncime, sub suprafaţa oceanului) reprezintă 95% din totalul biomasei marine compusă din peşti.

„Acest volum uriaş de peşti pe care l-am descoperit, ce reprezintă 95% din toată biomasa de peşti din lume, este neatins de pescari. Iar aceştia nu pot fi pescuiţi cu ajutorul plaselor. Aşadar, în secolul al XXI-lea avem, încă, o sursă de peşte neatinsă, care se întâmplă totodată să constituie 95% din toată cantitatea de peşti din oceane. Acest lucru ne schimbă perspectiva asupra sănătăţii oceanelor”, declară specialistul.

Peştii mezopelagici din oceanele planetei reprezintă de zece până la de treizeci de ori mai multă biomasă decât se credea până acum.

„Pentru că numărul de peşti este mult mai mare decât se credea până acum, înseamnă că acest strat joacă un rol semnificativ în funcţionarea oceanului şi afectează fluxul de carbon şi de oxigen din ocean”, explică profesorul Duarte. Omul de ştiinţă a condus o expediţie de şapte luni în care a navigat în jurul globului cu ajutorul vasului de cercetare Hesperides, în care oamenii de ştiinţă au colectat date despre aceşti peşti.

Duarte afirmă că majoritatea speciilor mezopelagice tind să se hrănească aproape de suprafaţă pe timpul nopţii, scufundându-se în adâncuri în timpul zilei pentru a evita păsările.

Aceşti peşti au ochii mari, pentru a vedea în mediul obscur luminat din zona crepusculară, şi o sensibilitate sporită la presiune.

„Ei pot detecta plasele pescarilor de la cel puţin cinci metri depărtare şi le pot evita. (...) Deoarece peştii sunt foarte iscusiţi în a evita plasele, fiecare încercare precedentă de a aprecia efectivele acestor peşti în raport cu volumul capturat în plase a dus la o estimare foarte scăzută a numărului lor”, a explicat Duarte.

„Astfel că noi am încercat o metodă diferită, folosind sonarul şi alte metode acustice pentru a detecta prezenţa lor”, afirmă Duarte.

Profesorul Duarte spune că cercetările efectuate în interiorul celor cinci mari vârtejuri oceanice (curenţi oceanici circulari de dimensiuni mari care se produc la suprafaţa fiecăruia dintre cele 5 oceane principale - Indian, Pacificul de Nord, Pacificul de Sud, Atlanticul de Nord şi Atlanticul de Sud), care atrag milioane de tone de deşeuri ajunse în mare de pe coaste şi râuri, a dezvăluit rezultate surprinzătoare cu implicaţii semnificative.

„Aceste regiuni purtau supranumele de «deşerturi oceanice». Nu sunt deşerturi deloc, sunt de fapt ecosisteme foarte vii ce susţin un volum uriaş de biomasă”, explică Duarte.

„Cel mai mare număr de peşti din oceane nu se găseşte în zonele de coastă, ci fix în centrul vârtejurilor oceanice”, dezvăluie specialistul.

Cercetarea a dezvăluit că oceanele sunt mai sănătoase decât se credea până acum.