Mituri şi legende: introducere în cultura tradiţională chineză

Se spune despre cultura chineză că a început odată cu Împăratul Galben, cu mai mult de 5000 de ani în urmă. De atunci, China este cunoscută şi ca "Împărăţia cerurilor". Se spune că în această ţară fiinţele divine şi umane au existat simultan.
Shen Yun prezintă în forma dansului printre altele, mituri şi legende renumite din trecutul Chinei.
 
Shen Yun prezintă în forma dansului printre altele, mituri şi legende renumite din trecutul Chinei.   (Foto: Shen Yun Performing Arts)

Din timpuri străvechi, China a fost cunoscută sub numele de "Împărăţia Cerului". Acest concept nu se referă numai la puterea Chinei şi la poziţia sa de imperiu din Asia de Est, având un sens mai adânc, simbolizând ţara unde divinul şi umanul coexistau. Se referă la credinţa potrivit căreia divinul a transmis oamenilor o cultură bogată prin intermediul diferitelor dinastii. Cultura chineză este cunoscută ca fiind de „inspiraţie divină” şi este singura cultură din lume care are o istorie de 5.000 de ani, care a reuşit într-o oarecare măsură să reziste până în zilele noastre.

A lăsat în urmă numeroşi clasici ai literaturii, documente istorice, relicve culturale şi înregistrări naţionale ce oglindesc vastitatea sa.

Se spune că, în urmă cu peste 5.000 de ani, cultura chineză a început odată cu Împăratul Galben. Acesta era un taoist - cultivator al Tao (sau al Căii) şi era recunoscut ca având o mare putere şi înţelepciune. El a predat arta de a trăi în armonie cu Calea Cerească. Legendele antice chinezeşti povestesc cum zeităţile au transmis oamenilor elementele esenţiale ale culturii. De exemplu, Cangjie a creat caracterele chinezeşti, Shennong a transmis agricultura şi Suiren a dezvăluit folosirea focului, etc.

Cele 3 religii ale Chinei, confucianismul, budismul şi taoismul sunt fundamentul celor 5.000 de ani de civilizaţie chineză. Gândirea taoistă, ca izvor al culturii chineze, a fost sistematizată de înţeleptul Lao Tse în urmă cu 2.500 de ani în cartea sa Dao De Jing (Tao Te Qing) în care expune căile misteriosae ale Universului, pe care le numeşte Tao.

Confucianismul pune accent pe principiile morale legate de conducerea statului şi familiei, de asemenea pe comportamentul individului. Învăţăturile lui Confucius (551-479 î.Hr.) au fost principiile călăuzitoare pentru aproape fiecare dinastie, începând cu Dinastia Han (206 î.Hr. - 220). Oricine dorea să îmbrăţişeze cariera de funcţionar de stat, trebuia să treacă un examen oficial amănunţit, prin care îi erau testate înţelegerea asupra învăţăturilor confucianiste şi valorile sale morale.

În anul 67 î.Hr., budismul, predat de Sakyamuni în India, a fost adus în China. Concentrarea sa asupra salvării sinelui şi meditaţiei au avut un efect profund asupra culturii chineze, acest principiu durând până în zilele noastre.

În timpul Dinastiei Tang (618-907), adesea considerată apogeul civilizaţiei chineze, cele trei religii – confucianismul, budhismul şi taoismul – au atins epoca lor de glorie.

Sub influenţa acestor principii, cultura chineză a produs un sistem bogat de valori. Idei precum „armonia dintre om şi natură”, „respectarea Cerului pentru a cunoaşte propriul destin” etc., sunt produse ale celor trei religii, cum de asemenea sunt şi cele cinci virtuţi esenţiale: bunătatea, dreptatea, decenţa, înţelepciunea şi credinţa (ren, yi, li, zhi, xin). Aceste principii au fost transpuse şi transmise permanent în cei 5.000 de ani de istorie a Chinei.

Articolul a apărut pentru prima dată pe Shen Yun & Traditional Chinese Culture

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură