Misterul Castelului de Coral

Castelul de Coral
Castelul de Coral (Facebook)

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi nevisate până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Coral Castle (Castelul de Coral), cu numele original Rock Gate Park, este o structură arhitecturală în calcar, aflată în Homestead, Florida.

Această extraordinară operă de inginerie a fost proiectată şi construită de un singur om, Edward Leedskalnin, un sculptor amator leton care a imigrat în America. Întreaga structură este construită din blocuri mari de piatră unite fără utilizarea mortarului. Piatra folosită se numeşte calcar oolitic, numit şi piatra coral (de unde şi numele Castelul de Coral).

Imensele blocuri de piatră au fost sculptate şi poziţionate sub formă de ziduri, mese mari, scaune cu basoreliefuri şi un turn de locuit. Greutatea totală a structurii este de aproximativ 1100 de tone, şi a fost construită în peste 28 ani, din 1923 până la moartea sculptorului, pe 7 noiembrie 1951.

Ed a deplasat şi sculptat blocuri enorme de piatră, singur, şi fără utilaje moderne, ţinând întotdeauna în mare secret munca sa şi tehnicile utilizate pentru montarea blocurilor, cel mai mare cântărind aproximativ 30 de tone.

Castelul de Coral constă dintr-un turn pătrat cu două etaje (care a fost folosit de Leedskalnin ca locuinţă), situat în colţul unei grădini înconjurate de ziduri megalitice, unde se află sculpturi în formă de stele şi planete, un "telescop" îndreptat spre Steaua Nordului, un obelisc, un cadran solar, o fântână, mese ciudate, scaune în formă de semilună, o cadă de baie, paturi şi un tron regal. Un obelisc cântăreşte 28 de tone.

Având în vedere că s-ar fi servit doar de unelte manuale achiziţionate dintr-un depozit de fier, opera lui Leedskalnin este de mare valoare, în special pentru perfecţiunea cu care blocurile au fost tăiate şi precizia poziţionării lor, obţinută fără a folosi mortar.

Rezerva artistului cu privire la metodele de lucru, plus câteva aluzii referitoare la cunoaşterea tehnicilor secrete folosite la construirea piramidelor din Egipt, au alimentat o serie de ipoteze în legătură cu metodele folosite pentru a construi Castelul de Coral, cum ar fi utilizarea "levitaţiei magnetice" pentru a ridica imensele blocuri de rocă.

Ed efectua o mare parte din lucrările de construcţie în miez de noapte, la lumina unui felinar. Întrebat cum a reuşit să mute blocurile uriaşe de piatră, Leedskalnin a răspuns simplu că a înţeles "bine" legile legate de greutate şi pârghii, astfel că ''nu este dificil, dacă ştii cum''.

Deşi există fotografii care-l descriu pe Leedskalnin angajat în construcţia parcului, folosind stâlpi de lemn şi scripeţi, cercetătorii mai exotici afirmă că sunt uimiţi imaginându-şi posibilitatea de a ridica zeci de tone de piatră cu aceste instrumente simple, mai mult, doar cu efortul unui singur om. Este şi mai misterios, având în vedere că Edward Leedskalnin era un om mic de statură, de abia 1,55 m şi cântărind doar 46 kg.

Rocile folosite pentru a construi Castelul de Coral au fost extrase dintr-o carieră din Florida aflată la aproximativ 15 km, unde formaţiunile de corali pot ajunge la o grosime de până la 1000 m. Incredibil, Ed a tăiat şi transportat uriaşele blocuri de corali folosind doar unelte primitive.

Cum a făcut să transporte blocuri enorme până la Homestead? Leedskalnin avea doar o remorcă de la un camion vechi şi o bicicletă. Cum explică site-ul muzeului, mulţi martori au văzut camionul cu blocuri de piatră deplasându-se de-a lungul zonei Dixie Highway, dar nimeni nu l-a văzut vreodată, de fapt, pe Ed încărcând sau descărcând remorca. Singurii martori au fost doi copii, care au povestit că l-ar fi văzut pe Leedskalnin făcând să "plutească" câteva blocuri de piatră, ca baloanele.

Lucrarea reprezintă o realizare demnă de remarcat din punct de vedere al ingineriei: o poartă ce cântăreşte 9 tone, atât de bine echilibrată, că poate fi acţionată doar la o uşoară atingere cu degetul.

Mecanismul de funcţionare a porţii a fost descoperit în 1986, atunci când, pentru prima dată, a încetat să funcţioneze, astfel că proprietarii muzeului au fost nevoiţi să solicite intervenţia unei echipe de ingineri care a utilizat o macara. Echilibrul perfect a fost obţinut de Leedskalnin poziţionând prin intermediul unui orificiu făcut de-a lungul axei verticale a porţii o bară metalică, iar aceasta ruginise, după cum au constatat muncitorii. De-a lungul timpului, poarta a fost reparată de mai multe ori, totuşi nu se mai roteşte cu uşurinţă de altădată.

Vorbim de un om care avea doar studii de şcoală elementară, şi cu toate acestea el a fost capabil de a construi un generator de curent alternativ, ale cărui rămăşiţe sunt expuse la muzeu. Şi deoarece nu există martori direcţi ai activităţii sale, ingineri şi oameni de ştiinţă continuă să pună la îndoială metodele de construcţie utilizate de Leedskalnin. Mulţi au comparat metodele secrete ale lui Ed cu cele utilizate pentru construcţia complexului de la Stonehenge, templelor antice greceşti sau piramidelor egiptene.

O tragică poveste de dragoste

Inspiraţia pentru construirea Castelului de Coral i-a venit lui Leedskalnin după o mare dezamăgire în dragoste. Încă tânăr, la vârsta de 26 de ani a fost logodit cu Agnes Scuffs, care l-a părăsit cu o zi înainte de nuntă.

Înnebunit de durere, Leedskalnin i-a promis femeii că va crea o lucrare impresionantă ca o dovadă a iubirii sale profunde pentru ea. Sculptorul a început activitatea în 1923, terminând-o în 1951.

Potrivit istoricilor, singurul omagiu de genul acesta, care se poate compara cu Castelul de Coral, este complexul de la Taj Mahal, construit în 20 de ani, prin munca a mii de sclavi. Monumentul a fost ridicat ca un tribut adus soţiei regelui.

Dar în decembrie 1951 excentricul sculptor s-a îmbolnăvit. A lăsat un mesaj la castel, în care a declarat că va merge la spital, şi a luat autobuzul pentru a ajunge la Jackson Memorial din Miami. Ed a murit trei zile mai târziu, la vârsta de 64 de ani, luând cu el în mormânt secretul operei sale.

Castelul de Coral a devenit o destinaţie turistică foarte populară datorită aurei de mister din jurul său şi a poveştii empţionante de dragoste. După moartea sculptorului, castelul a fost moştenit de către un nepot care l-a vândut în 1953 unei familie din Illinois. În 1981, opera lui Leedskalnin a fost cumpărată de Coral Castle Inc., care i-a dat numele actual şi a transformat-o într-un muzeu.

Castelul de Coral rămâne în continuare una dintre cele mai misterioase opere arhitectonice ale secolului al XX-lea.

alte articole din secțiunea Știință