Miniştrii UE ai finanţelor neagă prăbuşirea sectorului bancar al Italiei

Dijsselbloem se ţine tare. Deocamdată
Ministrul olandez de Finanţe Jeroen Dijsselbloem, 25 martie 2013 în Bruxelles
Ministrul olandez de Finanţe Jeroen Dijsselbloem, 25 martie 2013 în Bruxelles (JOHN THYS / AFP / Getty Images)

Băncile problematice ale Italiei nu ar reprezenta o criză acută şi salvarea financiară a creditorilor va avea un impact asupra investitorilor privaţi, a declarat luni liderul miniştrilor de Finanţe din zona euro, ca reacţie la planurile Romei de a-şi susţine sectorul bancar cu fonduri guvernamentale.

Italia discută cu Comisia Europeană pentru ca aceasta să permită un suport public pentru cei mai slăbiţi creditori ai săi, inclusiv Banca Monte dei Paschi di Siena. Ajutorul de stat pentru bănci este permis de regulile UE doar în cazuri excepţionale, când apare o “tulburare gravă” în sânul economiei.

Dar preşedintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, nu a observat nicio “criză acută” atunci când a discutat cu reporterii pe marginile unei întâlniri a miniştrilor de finanţe din zona euro.

“Există probleme cu împrumuturi neperformante la băncile italiene dar nu aceasta nu este o noutate”, a declarat el, respingând apelurile pentru a adresa criza ce a cuprins sectorul bancar italian după tulburările provocate pe piaţă de referendumul britanic din 23 iunie.

Creditorii Italiei s-au luptat luni de zile să se debaraseze de împrumuturi neperformante în valoare de 360 miliarde de euro – aproximativ o treime din totalul acordat în zona euro. După votul privind Brexitul, acţiunile băncilor italiene au fost cele mai lovite în zona euro.

Conform regulilor UE pentru salvarea băncilor, intrate în vigoare în luna ianuarie, folosirea banilor publici pentru salvarea băncilor este condiţionată de pierderi înregistrate de creditorii băncilor, aşa zisul bail-in – deşi se permite puţin spaţiu pentru manevră.

Roma încearcă să evite lovirea micilor deponenţi după ce, în noiembrie 2015, au avut loc proteste în masă şi sinuciderea unui deponent ca urmare a deciziei guvernului italian de a salva patru bănci mici, folosind economiile investitorilor privaţi.

Dijsselbloem a susţinut că ajutorul de stat poate fi folosit în anumite circumstanţe, şi doar dacă investitorii privaţi ar fi loviţi într-o anumită măsură.

“Depinde de starea în care se află banca, de modul în care iese din testele de stres, care sunt cerinţele de capital ce trebuiesc respectate”, a adăugat el.

Bail-in-ul este un principiu economic foarte solid care susţine că acei investitori care investesc bani şi obţin profituri într-un an bun, suportă pierderile unui an rău”, a insistat Dijsselbloem.

Italia nu şi-a recapitalizat băncile în timpul crizei financiare şi acum încearcă să folosească spaţiul de manevră permis de noile reguli mai stricte pentru a-şi susţine cei mai slăbiţi creditori.

“Guvernul italian pregăteşte instrumente preventive ce vor fi folosite doar dacă este necesar”, a susţinut ministrul italian al finanţelor Pier Carlo Padoan.

Întrebat în privinţa unei noi plase de siguranţă financiară europeană în valoare de miliarde de euro pentru sectorul bancar, după cum a fost sugerat de un oficial al Deutsche Bank, Dijsselbloem a declarat că se va opune noilor cerinţe ale băncilor pentru suport public.

“Întotdeauna au existat şi vor exista bancheri care spun că au nevoie de mai mulţi bani publici pentru a recapitalizarea băncilor. Voi rezista cu tărie [acestei măsuri]”, a susţinut el.

“Problemele din interiorul băncilor trebuie să fie puse ordine în interiorul băncilor de către bănci”, a adăugat Dijsselbloem.