Managementul privat, între performanţă şi numiri politice controversate (analiză)

Managementul privat, văzut în urmă cu doi ani soluţia ce avea să scape companiile de stat de probleme, eşuează pe zi ce trece. Fie se găsesc manageri privaţi dornici să facă performanţă, care în final intră în conflict cu alte interese, fie managerii privaţi sunt oameni cu ştate vechi în partidele politice.

Prima companie care a beneficiat de management privat a fost Tarom. Iniţial, membrii Consiliului de administraţie (CA), desemnaţi în 2012, l-au numit în funcţia de director general al companiei pe Heinrich Vystupil, un austriac cu o experienţă îndelungată în domeniul aviaţiei. Acesta a refuzat funcţia de director general executiv al Tarom şi a renunţat şi la funcţia de membru CA. Şi-a argumentat decizia prin faptul că nu s-au înţeles asupra contractului. La începutul lui noiembrie 2012, CA al Tarom l-au numit în funcţia de director general pe Christian Edouard Heinzmann, fostul preşedinte al Luxair, compania naţională de transport aerian a Luxemburgului, un cetăţean belgian cu o experienţă de peste 25 de ani în industria aviatică. Problemele nu au întârziat să apară nici de această dată. Heinzmann a acuzat presiuni la adresa sa din partea ministerului Transporturilor. El a declarat că a semnat un document la solicitarea preşedintelui Consiliului de Administraţie, Dan Pascariu, care prevede printre altele că durata mandatului său a fost redusă de la patru ani la un an, menţionând că până în luna noiembrie îşi va păstra funcţia de CEO şi responsabilităţile aferente. Heinzmann a adăugat că dacă nu ar fi semnat documentul, ar fi fost demis din funcţie. În plus, el a fost informat ulterior că Nicolae Demetriade a fost numit, vineri, în funcţia de director executiv al Tarom de către Consiliul de Administraţie şi că va trebui să colaboreze cu acesta, dar nu a primit documente oficiale în acest sens. Presa a relatat de-a lungul vremii despre apropierea ei de persoane importante, cum ar fi liberalul Cristian David.

Probleme au fost şi la alte companii de stat. La Nuclearelectrica de exemplu, una dintre cele mai importante companii energetice din ţară, a fost numită, pe 14 mai, în funcţia de director general Daniela Lulache. Numirea a fost una controversată, motivele fiind lesne de înţeles: Lulache nu avea nici studii, nici experienţa în domeniu necesară. Daniela Lulache este celebră pentru remuneraţia fabuloasă de care a beneficiat în 2009 în calitate de director general al Fondului Proprietatea. Indemnizaţiile, bonusurile şi compensaţiile pe care le-a încasat au totalizat 1,86 milioane de lei.

Transelectrica, are începând din 30 mai un Consiliu de Supraveghere format din şapte membri, numiţi în baza OUG 109/2011. Acestea au fost selectate dintr-o listă de 20 de candidaţi propuşi de Ministerul Finanţelor, acţionarul majoritar al Transelectrica. Compania a avut o cifră de afaceri de 2,7 miliarde de lei în 2012.

Nici de la Transgaz nu au lipsit controversele. Acuzaţiile au venit din partea Fondului Proprietatea. Din noul Consiliu de Administraţie fac parte doar propunerile făcute de acţionarul majoritar, ministerul Economiei. Propunerile Fondului Proprietatea, unul dintre acţionarii minoritari, au fost ignorate, a acuzat Fondul. Pe 4 iunie, CA l-a desemnat pe Petru Văduva în funcţia de director general al Transgaz.

CFR SA, companie cu o cifră de afaceri de 1,14 miliarde de lei în 2011, a trecut printr-un proces de recrutare de manageri profesionişti în luna ianuarie, Dimitris Sopholeus preluând funcţia de director general. La jumătatea lunii aprilie, Ministerul Transporturilor a respins planul de administrare propus de CA al CFR SA, ceea ce a dus la încetarea mandatului administratorilor. Aceştia au acuzat factorul politic că este „disperat” să nu piardă controlul unei companii de stat şi a finanţărilor europene. Dimitris Sophocleus a demisionat, ca urmare a respingerii planului. Conducerea privată a companiei arăta la acea vreme că, după trei luni de la preluarea mandatului, rezultatele au fost pozitive: reducerea arieratelor faţă de bugetul statului de la 620 milioane lei în decembrie 2012 la 540 milioane lei în martie 2013, plata la zi a contribuţiilor pentru angajaţi, după o lungă perioadă de întârzieri şi sume în plus de 1,3 milioane lei anual după renegocierea chiriilor.

La Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, companie cu o cifră de afaceri de peste 200 milioane de lei anual, a fost numit director general Lucian Băluţ, fost şef al filialei municipale PSD Constanţa. În octombrie anul trecut, Radu Mazăre şi-a exprimat public dorinţa de preluare a controlului asupra Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, adăugând că Executivul ar fi de acord cu acest plan. „Este o voinţă politică a USL şi un acord discutat între mine şi premier”, declara pe 10 octombrie 2012 Radu Mazăre.

Executivul a limitat la sfârşitul lunii mai salariile directorilor din companiile de stat la un nivel reprezentând de şase ori salariul mediu brut în ramura respectivă. Componenţa fixă lunară a remuneraţiei membrilor neexecutivi ai CA nu poate depăşi media ultimelor 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar din ramura în care îşi desfăşoară activitatea regia sau societatea respectivă, medie comunicată de INS. “Am văzut şi eu companii de stat la care punem manageri privaţi. Nu ştiu de ce suntem miniştri şi nu lucrăm la Nuclearelectrica, că cel mai mic venit este de 484.000 lei pe an”, a spus premierul Victor Ponta dând exemplu de salariu pregătit pentru un manager privat. Ponta a afirmat că există salarii la stat de 8.000 – 11.000 de euro, iar “cei mai amărâţi au 6.000 euro”.