Lupte de culise: despre Vocea Americii, CIA şi un miliardar chinez care nu poate vorbi liber în SUA

Un miliardar chinez care are de povestit lucruri despre spionajul Chinei împotriva SUA, supără lumea sus pusă a "elitei" americane
(FREDERIC J. BROWN / AFP / Getty Images)

Dacă mai era nevoie de vreo ilustrare a faptului că SUA este măcinată de mirificele standarde duble care sufocă orice societate aflată în declin, un nou scandal declanşat la Vocea Americii este de natură să deschidă perspective uimitoare în acest sens.

Faptele

Serviciul în limba mandarină al Vocii Americii, post de radio finanţat de guvernul federal al SUA, a retras de pe post un interviu cu unul dintre miliardarii rebeli ai Chinei, Guo Wengui.

Guo este o pasăre rară. Unul dintre oamenii care spălau banii pentru elita politică a Chinei, conectat serios la vârf, mai precis cu banda din Shanghai grupul obscur de putere coagulat în jurul fostului dictator chinez Jiang Zemin, Guo s-a refugiat la New York unde momentan ciripeşte lucruri despre foştii săi stăpâni pentru a-şi salva pielea şi rudele băgate în închisoare în China.

Pentru cititorul neavizat, China se află încă în mijlocul unui război civil dus în secret la vârful Partidului, despre care mainstream media nu suflă o vorbuliţă (alt subiect şocant, cu altă ocazie). În 2013, la preluarea puterii, actualul preşedinte chinez Xi Jinping s-a văzut ţinta unor atacuri din partea aripii dure a "cremei" de la cârma Partidului Comunist Chinez, astfel încât singurul mod de a-şi asigura supravieţuirea a fost de a începe o rundă de epurare politică, sub pretextul unei campanii anti corupţie la vârful partidului.

Scurtând povestea, acestei campanii i-au căzut victimă de-a lungul vremii numeroşi potentaţi comunişti, precum ţarul securităţii Chinei, Zhou Yongkang, sau magnatul Bo Xilai, numerele unu, doi şi trei ale Gestapoului chinez, generali de la conducerea armatei, lideri ai propagandei Partidului şi mulţi, mulţi alţii.

Grămada de ajunşi după gratii include şi rude de-ale lui Guo Wengui, care, deşi conectat ombilical cu gaşca ultra-coruptă care a stăpânit China până în 2014-15, s-a refugiat de curând în SUA, unde se ţine ocupat dând interviuri.

Epoch Times a luat un interviu magnatului chinez devenit dizident, în care Guo a făcut declaraţii (de fapt îndrăzneţe pentru un miliardar conectat la vârful Partidului) referitoare la industria de recoltare de organe pe viu, organizată în lagărele de muncă din China de autorităţile comuniste. Declaraţiile sale au fost mai mult o scuză prezentată oficial, decât orice altceva, subiectul fiind deseori adus în atenţia publicului nostru (alt subiect care lipseşte aproape complet în mainstream media).

Dacă interviul pretinsului dizident cu o media considerată alternativă, ca a noastră, a decurs cum trebuia, colaborarea cu Vocea Americii s-a terminat cu ţipături, ca la nuntă.

În naivitatea (disperarea?) sa, în timpul interviului, Guo a început să toarne detalii despre operaţiunile de spionaj organizate de China împotriva SUA.

Reacţia americanilor a fost mai mult decât uimitoare pentru publicul neiniţiat. Interviul lui Guo a fost retras şi scurtat drastic. Chiar mai rău, patru redactori ai secţiei în limba mandarină au fost suspendaţi pentru că materialul ar fi depăşit "limita impusă de regulile radio". Trec peste motivul ridicol, care nici nu merită vreun comentariu. Cei patru redactori încearcă acum să ridice problema în Congresul american, în speranţa că o comisie va ancheta învinuirile de presiune venită din partea guvernului Chinei asupra Vocii Americii.

De dragul conformităţii la regulile jurnalismului voi menţiona în plus doar răspunsul (penibil al) purtătorului de cuvânt al Vocii Americii : "VOA şi organizaţia părinte, Broadcasting Board of Governors au zeci de ani de producţie de ştiri radio corecte şi jurnalism echilibrat chiar în faţa celor mai extreme presiuni (...) Nu a existat nicio presiune din partea guvernului SUA şi firewall-ul nostru nici nu ar fi permis o astfel de presiune" sună declaraţia reprezentantului VOA.

Dacă VOA se ascunde după deget, pe de altă parte aripa dură din Beijing (dezvăluirile lui Guo erau favorabile actualului preşedinte) nu stă cu mâinile în sân - şi a început să-l intimideze direct pe Guo Wengui şi familia sa aflată în vizită la New York.

Incidentul nu a rămas fără urmări. După tăierea interviului cu VOA, Guo, care afirma că lucra cu serviciile de securitate şi spionaj chineze, a ieşit pe mass media socială şi a început să toarne videouri legate de activitatea de spionaj a Chinei.

Tradiţie oarecum şocantă: SUA nu vrea să afle

Nu este prima oară când oficiali americani iau decizii bizare când vine vorba despre furnizarea de secrete privind activităţile de spionaj ale Chinei împotriva SUA. Ba chiar s-ar putea spune că numărul incidentelor de acest gen şi greutatea oamenilor implicaţi este măricică.

Iţele serviciilor de informaţii ale Noii Rome au început să fie încurcate rău de tot de pe vremea celor două mandate ale lui Bill Clinton - un preşedinte al Comisiei pentru Securitate Naţională al Camerei, descria perioada ca "cea mai nefastă în ceea ce priveşte securitatea naţională".

Nu ar fi vorba aici despre scandaluri de "simpla" corupţie precum cel al cazului Trie în care a fost implicat Bill Clinton, învinuit de primirea de bani pentru alegeri de la Ambasada Chinei, nici cel al lui Robert Roche, magnatul american din Shanghai care a furnizat donaţiile pe cărţi de credit care au finanţat prima campanie a lui Barack Obama.

Ci despre cazuri serioase, implicând direct securitatea SUA, precum cel al lui Wang Lijun, oficialul chinez care a încercat să îşi asigure spatele în SUA, oferind saci cu documente Washingtonului în schimbul azilului.

Semnificativ este şi momentul scandalului. La câteva zile după ce Guo a început să toarne informaţiile pe facebook, CIA tocmai a scăpat o ştire despre asasinarea sau arestarea, între 2010 şi 2012 a 20 de agenţi ai săi de către China, implicând existenţa unor cârtiţe plantată de chinezi în cadrul Agenţiei (aparent Beijingul ar fi reuşit să neutralizeze complet activităţile CIA în China în cazuri majore de spionaj).

Te-ai aştepta ca interesul pentru informaţii despre spionajul chinez să fie maxim şi la VOA.... sau poate ciripeala lui Guo să fi aprins nişte lumini pe culoarele întunecate de la CIA...

Întrebările care rămân sunt, bineînţeles, legate de gradul de penetrare al agenţiilor americane, precum şi de nivelul la care guvernul federal acţionează la comandă dublă. Altfel spus dacă guvernul federal al SUA mai aparţine SUA. Iar dacă nu, cui aparţine.

Căci relaţia Statelor Unite cu China, a fost mereu presărată cu "bizarerii" de-a lungul istoriei moderne.

China comunistă, presupusul rival numărul unu al SUA, a fost fondată cu sprijin rusesc şi au ajutorul unei "omisiuni" a SUA de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Washingtonul l-a abandonat (citeşte trădat) brusc pe generalul naţionalist Chan Kai Shek, omul care dusese greul luptei împotriva Japoniei în China, în favoarea lui Mao Tsedun, un farsor criminal, plantat şi masiv sprijinit de Rusia sovietică.

Chan Kai Shek nu era în cărţi, ai bănui - ca atâţia alţii - decât cu munca "de teren". Dar nu! A urmat introducerea Chinei în Consiliul de Securitate pe locul acordat Taiwanului, care a fost aruncat a doua oară sub autobuz, imediat după un ezoteric turneu în Asia al lui Henry Kissinger, în anii '70.

Te-ai gândi că nu este vorba decât despre perpetua inventare de noi soluţii false la fostele soluţii false găsite anterior (devenite probleme actuale reale) şi că nimeni nu învaţă din greşelile trecutului. Dar frecvenţa cu care apar aceste episoade în politica occidentală este cea cu adevărat dezarmantă: arată că nu este vorba despre greşeli punctuale, ci despre înşelăciune constantă. Mai ales că în spatele cârmei sunt cam aceiaşi oameni.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii