Liderul PMP: Da, Plahotniuc a fost un Beria al zilelor noastre în R. Moldova, confunda propria persoană cu statul

La Chişinău se încheie, aparent, o eră politică, un deceniu în care totul s-a desfăşurat sub amprenta unui singur om, care decidea cine şi câtă libertate are, cine şi câtă politică poate face, a atras atenţia preşedintele PMP Eugen Tomac, care vorbeşte despre ce urmează după plecarea oligarhului Vladimir Plahotniuc.

"Timp de zece ani, R. Moldova a fost în buzunarul lui Plahotniuc. Regret că la Bucureşti reflexele instituţiilor au fost dominate de aparenţele pe care Plahotniuc le-a lăsat în relaţia cu România. Mai grav este că toţi din acele instituţii ale statului român au eşuat să înţeleagă şi să se situeze de partea cetăţenilor care în mod sincer îşi doreau să scape de teroare. Da, Plahotniuc a fost un Beria al zilelor noastre în R. Moldova şi de aceea s-a ajuns în acest punct umilitor în care politicieni proromâni, care nu-şi închipuiau vreodată că vor trebui să se alieze cu nişte analfabeţi proruşi, au trebuit să o facă cu scopul de a scoate statul de sub teroarea unui oligarh, care ajunsese în faza diabolică în care confunda propria persoană cu statul R. Moldova", a declarat Eugen Tomac.

În opinia şefului PMP, România a greşit că nu s-a situat din prima clipă de partea corectă a situaţiei şi nu a recunoscut Guvernul Maia Sandu de îndată ce fusese instalat.

Pentru analişti, politicieni şi simpli cetăţeni din România şi R. Moldova, liderul PMP a ţinut să transmită următoarele:

Nu am crezut nicio clipă în argumentele lui Plahotniuc legate de o posibilă agendă ascunsă precum federalizarea R. Moldova. Cunosc oameni integri în vârful ACUM, care nu ar accepta niciodată un asemenea compromis, indiferent cine dintre aliaţii noştri le-ar cere vreodată aşa ceva.

În ceea ce-l priveşte pe Plahotniuc, acesta nu a fost şi nu este interesat decât să fructifice oportunităţi economice în relaţia cu România. Nu l-a interesat niciodată ca Bucureştiul să aibă vreo influenţă reală în politică din R. Moldova.

El este cel care a luat cu japca frecvenţele TVR în R. Moldova şi nu le-a mai dat niciodată înapoi, deşi a promis că o va face.

El este cel care deţine, în schimb, frecvenţele postului public de televiziune al Federaţiei Ruse şi bagă în casele tuturor basarabenilor agenda media a Imperiului din Răsărit. Asta, în opinia mea, este, de fapt, una dintre cele mai subtile forme prin care se ţine sub influenţa Moscovei întreaga societate. Aproape 35-40% din audienţa TV din R. Moldova este dominată de acest post de televiziune rusesc, pe care, subliniez, îl controlează direct Plahotniuc de peste două decenii.

În schimb, în timp ce Rusia domină piaţa media din R. Moldova în proporţie de 70%, totul cu acordul lui Plahotniuc, guvernele lui nu au binevoit să pună la dispoziţia statului român un sediu pentru Institutul Cultural Român “Mihai Eminescu”. Nu mai vorbesc de accesul presei româneşti pe piaţa media din stânga Prutului.

Aceasta este situaţia prezentată succint, dar exemplele pot continua.

Statul român trebuie să acţioneze în interesul tururor românilor de la est de Prut, nu selectiv, în funcţie de anumite personaje. Aici s-a greşit flagrant şi am ratat o ocazie bună de a reintra în scenă. Rămâne de văzut cât de rapid putem recupera.

Ce se întâmplă de acum încolo?

Rusia nu l-a lăsat pe Dodon în braţele lui Plahotniuc, deşi sunt convins că acesta îşi dorea acest lucru.

Moscova l-a folosit suficient pe Plahotniuc atunci când l-a instalat pe Dodon în fruntea R. Moldova, dar şi-a dorit să scape de un oligarh care a intrat în coliziune cu interesele celor care l-au sprijinit ani de zile în Federaţia Rusă. Vorbim de structurile statului, dar mai ales, insist pe acest aspect, “mediul de afaceri”. Motivul pentru care Rusia l-a lăsat din braţe nu are nimic în comun cu ceea ce apără Uniunea Europeană şi SUA în R. Moldova: nevoia de a avea un stat în care regulile democratice funcţionează la un nivel acceptabil şi asta se măsoară prin alegeri democratice. Ori, din moment ce Plahotniuc a început cu de la sine putere să anuleze alegerile, aşa cum a făcut anul trecut la Chişinău şi cum a încercat acum prin blocarea instalării unui nou guvern, încercând să anuleze, în mod flagrant, alegerile parlamentare de anul acesta, a arătat că pentru el democraţia şi alegerile sunt doar nişte scheme opţionale şi nicidecum valori.

Aşa s-au trezit la aceeaşi masă UE, SUA şi Rusia. Plahotniuc i-a “determinat” să vină la Chişinău pentru a media ieşirea din criză, fiecare însă cu agenda şi cu interesele sale.

Pentru Maia Sandu începe o perioadă grea, foarte grea, un guvern nou în vreme de criză ar putea să nu aibă viaţă lungă, dar dacă va reuşi să menţină linia implementării rapide a unor reforme necesare pentru a scoate R. Moldova din impas, atunci pariul poate fi câştigat.

R. Moldova va merge spre alegeri anticipate, cel mai probabil, anul viitor. Acele alegeri însă vor trebui să fie libere. Societatea în ansamblul său va decide care e direcţia de urmat.

Cel mai probabil, odată cu alegerile prezidenţiale din toamna anului viitor vor fi şi cele parlamentare, când există şanse mari ca adversarii de ieri, aliaţii de azi şi posibil din nou adversarii de mâine să fie iar în faţa unei noi confruntări prezidenţiale. Până la o nouă posibilă finală Sandu - Dodon, politicienii proeuropeni trebuie să fie atenţi la fiecare pas!

Dispariţia de la butoane a lui Plahotniuc creează un context favorabil pentru constituirea celei de-a treia soluţii pentru viitorul R. Moldova: consolidarea unui pol politic credibil care să promoveze Unirea cu România!

Acum e momentul şi cred că se poate, rămâne de văzut cât de abili şi de isteţi vom fi de data aceasta!