Lăzăroiu: Populismul - un monstru uriaş şi insidios care apelează la mase în numele unor valori sociale

Sebastian Lăzăroiu
Sebastian Lăzăroiu (facebook.com)

Populismul distruge mai repede şi mai sigur fibra morală şi sistemul valoric al unei societăţi, decât toate practicile de deturnare a banilor publici, pentru că împotriva corupţiei există remedii, împotriva populismului, nu, scrie luni fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, într-o analiză postată de contributors.ro.

"Populismul şi corupţia au ceva în comun: afectează dramatic libertatea economică a indivizilor. Populismul, spre exemplu, îl poate face pe cetăţean dependent de stat, îi reduce sensibil sentimentul de responsabilitate individuală (un om lipsit de responsabilitate nu este un om liber), îl aruncă într-o spirală a dezamăgirii din care nu poate ieşi decât prin fantasmele autoritarismului (moment în care îşi va pierde şi libertăţile politice).

Corupţia distorsionează, la rândul ei, pieţele si competiţia liberă, plasând individul într-un mecanism înrobitor, din care nu poate acţiona decât dacă respectă "regulile sclaviei". Mai târziu sau mai devreme, individul care acceptă practicile corupte va sfârşi prin a admite că libertatea lui depinde exclusiv de gradul de complicitate cu sistemul corupt", a explicat Lăzăroiu.

De profesie sociolog, fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, este de părere că se poate trăi cu corupţia, în contextul în care banii circulă în societate - banii din corupţie acoperă, în multe situaţii, costurile subfinanţării, ale unei absenţe cronice sau ale unei urgenţe.

Ai medici prost plătiţi, ei vor pretinde să fie mai bine plătiţi direct de către beneficiarii care plătesc asigurări modice. Ai autostrăzi scumpe? Plăteşti şi costurile lipsei cronice de autostrăzi. În final, vei decide că e mai important să ai autostrada, decât banii care ajung în buzunarele politicienilor care au încheiat contractele. Vrei să-ţi rezolvi o problemă cu funcţionarul? Pentru tine e mai important să-ţi rezolvi problema decât banii de peşcheş", scrie acesta.

Deşi subliniază că nu vrea să legitimeze corupţia, Lăzăroiu arată că aceasta are şi funcţii economice pozitive: "unge" mecanisme, umple goluri, acoperă costuri ascunse. Dar indivizii nu sunt liberi. Potenţialul economic este valorificat minimal şi, mai devreme sau mai târziu, corupţia sistemică erodează instituţiile democraţiei şi pieţei libere.

Din fericire, cu corupţia se poate lupta, susţine acesta, subliniind că un sistem judiciar puternic, independent de forţele politice şi de interesele de afaceri, poate descuraja masiv practicile corupte - "evident, nu va putea eradica corupţia în întregul ei. Pentru asta e nevoie şi de o cultură a transparenţei, credinţa în câteva valori fundamentale (libertatea, fiind una dintre ele), reacţia cetăţenilor la inechitate, sancţiunea prin vot etc.

Însă populismul este "un monstru mult mai periculos în democraţiile moderne", consideră Lăzăroiu, iar unul dintre argumente este că acesta se camuflează în "binele public", apelează la valori fundamentale şi pare că le serveşte:

"Nu-i aşa că trebuie să mărim pensiile cu 50%, să fim solidari cu cei care au muncit şi au plătit o viaţă contribuţiile? Nu-i aşa că salariile profesorilor trebuie mărite cu 50%, întrucât a fost categoria cea mai vitregită în anii tranziţiei şi prestează acea muncă cu cea mai înaltă valoare socială? Nu-i aşa că statul trebuie să plătească despăgubiri bieţilor cetăţeni care au depus banii la FNI, fiind înşelaţi cu complicitatea unor politicieni şi instituţii bancare ale statului?

Nu-i aşa că cei care nu-şi mai pot plăti creditele în franci elveţieni trebuie ajutaţi de stat ca să nu-şi piardă casele sau garanţiile ipotecare? Ce vină au ei că a crescut rata de schimb CHF-EURO? Nu-i aşa că trebuie să găsim o formă de solidaritate? Să punem un curs fix, "mai decent", la care plătesc ratele, chiar dacă banca pierde bani, că, până la urmă, e responsabilitatea bancherilor veroşi, care i-au ademenit şi acum i-au adus în sapă de lemn. Sau să suporte statul diferenţa de curs, pentru ca statul trebuie să îşi ajute cetăţenii în nevoie."

În viziunea lui Lăzăroiu, pentru populişti, formule precum "plăteşte statul", "să-i ajutăm pe cei în nevoie", "să fim solidari" sunt golite de conţinut, dar au efectul magic al obţinerii sprijinului majoritar. Te opui? Înseamnă că nu vrei să-i ajuţi, că nu eşti solidar, că eşti lipsit de compasiune, că ai interese ascunse.

"După ce îşi justifică moral discursul sau acţiunea, populistul are nevoie de o acoperire practică a generozităţii sale: e "statul" atotputernic, "bugetul" - un fel de corn al abundenţei sau e bancherul fără scrupule, bogaţii care au prea mult şi nu vor să împartă cu ceilalţi. Dacă e nevoie îţi aduce şi argumente juridice sau precedente: avem o directivă europeană, s-a mai întâmplat şi în alte ţări. Cine se poate lupta cu acest val de bunăvoinţă? Cine poate să îl contrazică pe domnul sau doamna Populism că sute de mii de oameni, milioane de oameni au nevoie de sprijin, de ajutor, de bani mai mulţi?", întreabă Lăzăroiu.

Potrivit acestuia, spirala populismului alimentează periculos acest monstru uriaş, dar vag şi difuz, insidios pentru că apelează la mase în numele unor valori sociale superioare şi nimeni nu se va opune:

"Toţi politicienii, de la stânga la dreapta, nu doar că vor aproba tacit, dar vor sări cu propuneri şi mai generoase. Să nu le dăm doar 50%, să le dăm 100%. Începe competiţia populiştilor, goana nebună după voturi, furia de a nu rămâne în plan secund în corul binefăcătorilor neamului. Ziarele şi televiziunile le vor sprijini iniţiativele. Cum ar putea să îşi ostilizeze audienţa? Cum ar putea să îşi supere patronii politici? Cum să se pună împotriva consensului general, cum să nu fie parte a orgiei mistice din jurul Binelui Colectiv."

Lăzăroiu le atrage atenţia românilor că este important să nu uite prin ce au trecut când populiştii au aruncat România în criză după 2008. Nu ei, propriu-zis, pentru că acea criza ar fi venit oricum, dar nu ne-ar fi găsit atât de nepregătiţi - cu deficit structural uriaş la fondul de pensii, cu cheltuieli bugetare împovărătoare pentru un aparat birocratic supradimensionat.

"Cine a plătit pentru asta? Am plătit cu toţii: reducerea salariilor cu 25% în sectorul bugetar, produse mai scumpe prin creşterea TVA, disponibilizări. Poate spune cineva acum, în 2015, că a avut de câştigat cu adevărat din populismul dezlănţuit din perioada 2007-2008?", întreabă fostul consilier.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne