Jocul periculos al europenilor cu China: Cum au ajuns aliaţii SUA să se ralieze Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură

Liderii ţărilor BRICS, în Fortaleza, Brazilia, 15 iulie 2014
Liderii ţărilor BRICS, în Fortaleza, Brazilia, 15 iulie 2014 (NELSON ALMEIDA/AFP/Getty Images)

Marea Britanie, Germania, Franţa şi Italia se bat în prezent pentru favorurile Chinei, la fel cum o făceau în momentul resetării relaţiei cu Rusia. Perspectiva sumelor mari de bani şi a uriaşei pieţe chineze le-a luat minţile guvernelor europene care se grăbesc acum să adere la Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură, un proiect menit să submineze Banca Mondială şi să construiască o nouă arhitectură financiară globală dominată de Beijing.

Nu este vorba aici doar despre lupta pentru dominaţie globală între cele mai mari economii ale lumii, SUA şi China, ci despre mize mult mai importante precum respectarea drepturilor omului, a standardelor de muncă, de creditare şi de mediu. China rămâne o ţară în care drepturile omului sunt grav încălcate şi în care situaţia de mediu se degradează continuu.

”Dezertarea” aliaţilor europeni ai SUA prin ralierea la proiectul chinez Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB) este considerată de mulţi analişti un dezastru diplomatic pentru America, care a avertizat constant că vor exista consecinţe privind standardele de împrumut şi că această instituţie va concura şi va submina Banca Mondială.

După cei europeni, China reuşeşte acum să momească şi aliaţii asiatici principali ai SUA, Australia şi Coreea de Sud, şi să-i convingă să adere înainte de 31 martie la Banca Asiatică de investiţii în infrastructură, pentru a fi membri fondatori.

Oficialul chinez Zhou Qiangwu s-a deplasat în Australia pentru a convinge autorităţile că AIIB va fi condusă de un secretariat multinaţional şi va folosi aceeaşi structură de management ca şi Banca Asiatică de Dezvoltare şi Banca Mondială, scrie ziarul ”Washington Times”. Cu alte cuvinte, China vrea să arate că nu va conduce totul, si nu în stilul ei. Mai mult, el a declarat că banca “va urma practica internaţională şi va acorda cea mai mare atenţie impactului de mediu şi relocării. În plus, vor exista garanţii solide împotriva corupţiei”. Tocmai în domeniul poluării mediului şi al corupţiei endemice, garanţiile chineze ar trebui să pună pe gânduri statele asiatice şi europene dornice să se alăture noii instituţii.

Totuşi China şi-a îndeplinit obiectivul printr-o strategie de divide et impera. Beijingul a pus presiune pe aliaţii SUA de a se decide repede, până pe 31 martie, pentru a ocupa poziţii importante în AIIB şi a împiedicat astfel o discuţie între aceştia şi SUA şi o coordonare. ”N-a existat nicio discuţie transatlantică, nicio evaluare G7 şi niciun consens la nivelul UE”, observă expertul Volker Stanzel într-o analiză pentru GMF, arătând că în consecinţă vor fi mai multe fricţiuni şi conflicte în interiorul UE, G7 şi în relaţia UE-SUA.

Agenţia de presă chineză Xinhua jubilează deja, scriind despre eşecul administraţiei Obama de a-şi împiedica chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi să se alăture Asian Infrastructure Investment Bank. Mai mult, organul de presă al Partidului Comunist Chinez a acuzat SUA de ipocrizie şi cinism. Autorităţile de la Beijing susţin că nevoia uriaşă de finanţare a infrastructurii Asiei, estimată la 700 miliarde de dolari anual, nu poate fi satisfăcută de instituţii precum Banca Mondială sau Banca de Dezvoltare Asiatică. Ca urmare, China propune înfiinţarea Băncii Asiatice de Investiţii în Infrastructură, la care va contribui cu 50 de miliarde de dolari finanţare. AIIB va finanţa proiecte de infrastructură în toată Asia pentru a stimula investiţiile în domeniul transportului, energiei, telecomunicaţiilor, agriculturii şi dezvoltării urbane. Iar companiile europene sunt invitate să participe, chiar dacă vor juca după regulile chineze.

Administraţia Obama a atenţionat deja că proiectul ar putea să submineze standardele privind protecţia muncitorilor şi reglementările de mediu şi să se transforme într-un instrument de promovare a intereselor economice şi strategice chineze.

Presiunile tot mai mari ale puterilor emergente precum Brazilia, China sau India de a căpăta mai multă influenţă în organizaţii financiare internaţionale precum FMI şi Banca Mondială nu sunt noi. Aceste state au fost deranjate de faptul că administraţia Obama şi majoritatea republicană din Congres nu au aprobat schimbarea ponderii de voturi în aceste organisme care să reflecte influenţa acestora. În prezent, în FMI, ponderea SUA este de 16,75 din voturi, faţă de China care are doar 3,81% iar în Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB), China are 5,4%, iar Japonia 12,8% şi SUA 12,7%.

Ce vor europenii

Cum să înţelegem însă jocul Marii Britanii, aliatul de bază al SUA, care a sărit prima în barca Chinei pentru a deveni membru fondator, cât şi graba Franţei şi Germaniei de a face la fel? Mişcarea lui Cameron de a fi primul din G7 care se alătură băncii a fost menită să submineze statutul Germaniei de partener comercial principal al Chinei în UE, încercând să ia locul Berlinului. Cursa între europeni pentru ”favorurile” Beijingului este deci în plină desfăşurare.

China şi-a îndeplinit obiectivul prin strategia de divide et impera. Beijingul a pus presiune pe aliaţii SUA de a se decide repede, până pe 31 martie, pentru a ocupa poziţii importante în AIIB şi a împiedicat astfel o discuţie între aceştia şi SUA şi o coordonare.

Francois Godement de la think-tank-ul ECFR explică însă foarte bine paradoxul european al unui continent care în urma crizei economice şi financiare încearcă să-şi echilibreze bugetele şi să-şi reducă deficitele uriaşe şi care este avid de investiţii în infrastructură (de transport, energie, telecomunicaţii). Aceste state lipsite de fonduri pornesc în mod paradoxal o competiţie pentru a finanţa creşterea economică continuă a Asiei, alăturându-se Asian Infrastructure Investment Bank, proiectul Chinei, în ciuda evidenţei că Asia se descurcă mult mai bine economic decât Europa.

Expertul mai observă că termenii finanţării chineze sunt opaci şi vizează avantajarea companiilor chineze, nu a celor europene. Mai mult, iniţiativa lui David Cameron de a da startul la aderarea la AIIB subminează Fondul European de Infrastructură. Aşa-numitul fond Juncker rămâne redus în comparaţie cu fondul care va finanţa Asia, inclusiv cu bani europeni, fapt inacceptabil pentru votanţii din ţările membre UE. Godement avertizează şi că regulile stricte din UE vor fi înlocuite cu reguli convenabile Chinei.

În opinia sa, ţările europene în loc să finanţeze creşterea din Asia ar fi trebuit să extindă fondul Juncker pentru a-l transforma într-o Banca Europeană de investiţii în infrastructură (EIIB), şi cu finanţatori externi, dar care să funcţioneze conform normelor europene. ”Europenii sunt însă complet incapabili să se înţeleagă, ba mai mult intră în competiţie unii cu alţii, divizându-se în relaţia cu terţii, din cauza neîncrederii reciproce atunci când vine vorba de interesele economice”, îşi concluzionează Godement analiza.

Mai ciudat este că nici FMI şi Comisia Europeană nu văd pericolele implicate de banca dominată de chinezi. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Mina Andreeva, a salutat iniţiativa şi a negat că succesul AIIB ar submina programul de investiţii în infrastructură al CE în valoare de 315 miliarde de euro. Poziţia este bizară dat fiind că discuţiile dintre UE şi China legate de semnarea unui acord pentru comerţ şi investiţii sunt blocate de probleme precum dumpingul chinez sau chestiunea achiziţiilor publice.

La ultimul summit UE-China, cele două părţi au discutat despre un pact de investiţii, care să garanteze protejarea investiţiilor europene în China şi a celor chineze în UE, la fel ca şi acces la pieţe. Cu alte cuvinte, UE încearcă să determine China să joace după regulile ei, în relaţia bilaterală: să renunţe la subvenţii masive de stat pentru investitorii chinezi care duc la dumping şi la produsele ieftine chinezeşti care invadează Europa şi sufocă concurenţa.

Uniunea mai cere garanţii pentru europenii care fac afaceri în China şi care se confruntă cu obligaţia de a face joint-venture-uri cu partenerii chinezi, care le fură tehnologia şi o copiază concurându-le apoi produsele, cu probleme legate de cadrul legislativ impredictibil şi cu corupţia endemică a sistemului creat şi patronat de Partidul Comunist.

La fel, este greu de explicat de ce şefa FMI, Christine Lagarde a declarat că instituţia pe care o conduce este ”încântată” să coopereze cu banca de investiţii iniţiată de China şi că şi Banca Mondială va coopera cu această nouă instituţie financiară.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii