Inspaimantatoarea recoltare de organe a Chinei - ultima parte

Ethan Gutmann, ziarist independent intr-o serie de articole despre una dintre cele mai socante atrocitati ale timpurilor moderne: regimul comunist chinez se ocupa in secret de mai multi ani cu recoltarea de organe, pe viu, cu forta, de la practicanti ai miscarii spirituale Falun Gong. Ziarul The Epoch Times a efectuat o ancheta in 2005 descoperind mai multe surse independente din China care au depus marturie despre existenta unei asemenea practici sistematice. In 2006 raportul unui fost secretar pentru Asia-Pacific din Canada (David Kilgour), si a unui renumit avocat de drepturile omului (David Matas) au confirmat temerile cele mai rele, conducand o investigatie care a descoperit in China peste 40 de mii de transplanturi din surse nespecificate efectuate din 2001. Majoritatea lor covarsitoare proveneau de la practicati Falun Gong detinuti abuziv pentru credinta. Raportul lor poate fi gasit pe internet la http://organharvestinvestigation.net/ sau in limba romana la http://www.epochtimes-romania.com/articles/2006/10/article_5996.html

***

Pentru a satisface cererea de organe, o noua sursa de apovizionare era necesara. Fang Siyi este o refugiata in varsta de 40 de ani ce locuieste acum in Bangkok. Incarcerata intre 2002 si 2005, Fang a fost examinata in mod repetat si apoi, in 2003, aleasa pentru teste speciale in centrul de detentie Jilin din nord-estul Chinei.

Fang nu mai vazuse doctori pana atunci: "Dupa ce au ajuns, s-au schimbat in uniforme caracteristice lagarului de munca. Dar ce m-a frapat a fost faptul ca pareau sa fie doctori militari”. Doisprezece prizonieri fusesera selectati. Fang estimeaza ca opt erau practicanti Falun Gong. Cum de a stiut ea asta? "In cazul Falun Gong, le spuneau Micile Falun-uri.” Cine erau ceilalti patru? "[Personalul] spunea: Uite ca vine altul dintre acele Fulgere Estice.”

Fulgerele Estice sunt marginalizatii-crestini, pentru noi - chinezii crestini, devianti de la partid, incurabili si de netransformat. Jing isi aminteste de asemenea analizele de sange facute Fulgerelor Estice in 2002, dar Fang isi aminteste de analizele din Jilin ca fiind mai precise: "Examinarile suplimentare cuprindeau doar analize de sange, electrocardiograme si radiografii, nimic altceva. Se faceau doar practicantilor Falun Gong si crestinilor.”

Se strecoara oboseala de atata compasiune? Voi fi scurt.

Cea care a marturisit despre Masanjia are familie in China, asa ca precautia ne cere sa mentionam doar ca are in jur de 40 de ani si este in Bangkok. Experienta ei ne poarta in ceea ce eu numesc "Epoca Tarzie a Recoltarilor” din anul 2005, cand multi practicanti se pare ca erau dusi in graba la examinari fulger si apoi dispareau brusc. Cand am intrebat-o daca cineva din lagarul de munca de la Masanjia a primit intradevar ingrijiri medicale, a raspuns fara sa stea pe ganduri: "Daca oamenii veneau pe targa, li se aplica un tratament superficial. Daca erau sanatosi li se facea un examen cuprinzator... Aveau nevoie de oameni sanatosi, tineri. Daca ai fi fost o matusica de 60 — 70 de ani nu ti-ar fi dat atentie.”

Era personal militar prezent la efectuarea analizelor? "Nu aveau nevoie de ei. Masanjia este foarte aproape de [spitalul] Sujiatun — se ajunge repede cu masina. Daca aveau nevoie de cineva puteau sa-i lege si sa-i trimita acolo... De obicei erau luati noaptea.”

In 2007, Yu Xinhui, eliberat dupa cinci ani din inchisoarea din Gunagdong, s-a inscris pe el, pe nevasta sa si bebelusul lor pentru o excursie in strainatate cu un grup chinez. La sosirea in Bangkok, au fugit la YMCA si au solicitat statut de refugiat U.N. Yu, de treizeci si ceva de ani, este intruchiparea sanatatii. In timp ce se afla in inchisoare, a fost testat in mod repetat, calificandu-se in final in 2005 pentru o examinare "doar a organelor” sub supraveghere militara.

Yu suporta cu rabdare intrebarile mele, dar pentru el nu a fost niciodata un mare mister: "Se stia prea bine de recoltarea de organe in inchisoare... Organele tale sunt rezervate chiar inainte sa mori.” Infractorii prizonieri ii tachinau pe practicanti: "Daca nu faci ce spunem noi te vom tortura pana la moarte si iti vom vinde organele.” Suna precum un joc prostesc, dar toata lumea stia ca exista o adevarata lista: Prizonierii si practicantii deopotriva erau luati dupa un program anual. Yu stia in ce luna veneau autobuzele si unde parcau in curte. Mi-a aratat locul exact pe Google Earth.

Atunci cand au aparut in martie 2006 afirmatiile Falun Gong despre recoltarea de organe, Yu zacea inca in inchisoare, in izolare. Asa ca este cu atat mai interesant faptul ca isi aminteste clar o deportare panicata, in masa, de prozonieri (poate 400 de oameni, inclusiv practicanti) in mai 2006. "A fost infricosator”, spune Yu. "Chiar si eu am fost inspaimantat”. Sincronizarea este perfecta: Cu toata publicitatea negativa, doctorii din China continentala sugerau o inchidere a afacerii cu vanzari de organe exact in aceasta perioada.

Pana in 2007, consensul era ca guvernul chinez oprise recoltarea de organe de la practicanti Falun Gong pentru a evita orice noi descoperiri stanjenitoare inaintea Olimpiadei. Asa ca ultimul meu caz trebuie privit ca unul aflat la hotar, o suita completa de analize medicale urmata de... ei bine, judecati singuri.

Liu Guifu este o femeie de 48 de ani ce a ajuns recent in Bangkok. I s-a facut un amanuntit set de analize — o adevarata serie — in lagarul de munca de femei din Beijing in 2007. A fost de asemenea diagnosticata drept schizofrenica si probabil i s-au administrat medicamente.

Dar ea isi aminteste analizele destul de bine. I s-au facut trei teste de urina intr-o singura luna. I s-a cerut sa bea lichide si sa se abtina de la urinat pana ce a ajuns la spital. Erau aceste teste pentru diabet sau medicamente? Nu pot fi excluse aceste posibilitati. Dar nici evaluarea functionala a rinichilor. Si trei mostre voluminoase de sange i-au fost recoltate in aceeasi luna, examinarile costand in jur de 1.000 de dolari. Era oare lagarul de munca preocupat de starea de sanatate a lui Liu? Sau a vreunui organ anume? Poate vreun organ care era compatibil cu un cadru de rang inalt sau cu un bogat client strain?

Faptul esential este atat acela ca Liu facea parte din brigada de practicanti de neconvertit fiind folosita in trecut pentru organe cat si cel ca era considerata bolnava mintal. Era fara folos, cea mai apropiata aproximare pe care o avem despre un practicant fara nume, una dintre cei care nu si-au dezvaluit niciodata numele sau provinciile lor catre autoritati si care astfel isi pierdusera saracacioasa protectie sociala.

Erau sute, poate mii de practicanti identificati doar prin numere. Am auzit ca numarul doua sute si ceva era o tanara talentata artista cu pielea fina, dar nu stiu cu adevarat. Nici unul dintre ei nu a scapat viu din China.

Si probabil ca niciunul dintre ei nu o va face. Surse tibetane estimeaza ca 5.000 de protestatari au disparut odata cu inabusirea revoltei de anul trecut. Multi au fost trimisi la Qinghai, un potential centru de recoltare de organe. Sunt doar supozitii. Atat doctorii taiwanezi care investigheaza recoltarea de organe cat si cei ce aranjeaza transplanturi pentru pacientii taiwanezi sunt de acord cu un lucru: Ceremonia de inchidere a Olimpiadei a redeshis sezonul de recoltari.

Unii din comunitatea drepturilor omului vor citi ultima afirmatie cu scepticism. Totusi, pana in momentul in care apar dovezi contra, eu voi crede in preturi pentru organe negociate pe ascuns in China. Marturisesc, eu insumi simt ca ma joc cu focul la acest gand. Este un risc al meseriei.

De aceea am spus acel banc cu o noapte in Bangkok, pentru a va convinge sa cititi primul paragraf. Totusi ce este cu adevarat hilar este raspunsul fortat, formal si un pic stanjenit al atat de multora la faptul ca prizonierii inchisi pentru convingerile lor sunt omorati cu scopul de a li se recolta organele. Aceasta este o crima malefica.

Washington-ul are de-a face cu prioritatile sale: cresterea puterii financiare chineze este insemnata. Cei din guvern nu vor sa auda despre Falun Gong si genocid in vremuri de criza financiara, in situatia in care China detine un mare numar de legaturi economice cu Satele Unite. Asa ca povestea continua sa se scufunde sub greutatea produsa de apatia politicii americane si a jurnalistilor.

Se poate argumenta — in soapta, desigur — ca America nu are nici un punct de sprijin, nici un mijloc de a desface ceea ce a fost facut, nici un glont de argint care sa schimbe regimul chinez. Poate ca nu, dar am putea interzice americanilor sa faca transplanturi de organe in China. Am putea boicota conferintele medicilor chinezi. Rupe relatiile medicale. Pune embargou pe echipamentele medicale. Si refuza sa mai tinem intalniri diplomatice pana cand guvernul chinez nu alcatuieste o baza de date explicita si cuprinzatoare a tuturor donatorilor de organe din China.

S-ar putea sa trebuiasca sa traim cu partidul comunist chinez, deocamdata. Din aceasta cauza, ne putem consola ca deocamdata nu exista oase. Nu vor fi deloc pana ce partidul nu cade si chinezii nu incep sa caute atent prin morminte si cenusa.

Cu totii avem dreptul la un pic de oboseala cauzata de compasiune — este de inteles. Dar nu faceti nici o confuzie: Exista soparle inspaimantatoare. Si acum ca Jocurile Olimpice s-au terminat, si camerele de filmat si-au intors privirea, cutreiera din nou Pamantul.

Ethan Gutmann, membru colaborator al Fundatiei pentru Apararea Democratiilor, doreste sa multumeasca Fundatiei Earhart si familiei Wallenberg din Suedia pentru ajutorul acordat cercetarilor.