Împăratul Taizong din dinastia Tang, cel mai respectat împărat al Chinei

Li Shimin (599 - 649 Î. Hr.), al doilea împărat al dinastiei Tang, cunoscut sub numele de Împăratul Taizong, a fost preţuit mai mult de un mileniu de oamenii din China, Coreea, Japonia şi alte ţări învecinate cu China.

Sub domnia sa de peste 23 de ani, China a culminat în domeniul politic, economic şi cultural, această perioadă de pace şi prosperitate fiind cunoscută în istoria Chinei sub numele de Domnia de Aur. Împăratul a rămas în amintirea poporului chinez ca un conducător cu o mare milă faţă de poporul lui; un lider puternic şi hotărât care era capabil, cu toate acestea, să răspundă pozitiv sfaturilor îndrăzneţe, date fără reţinere, sau îndrumărilor primite de la sfetnicii şi aghiotanţii săi. Taizong a fost un moralist confucianist, totodată sprijinind ferm răspândirea budismului în China.

Într-un an, o invazie de mici lăcuste a izbucnit în unele regiuni, inclusiv în capitala Changan. Când împăratul a văzut nişte lăcuste în grădina imperială, a prins câteva şi a spus: "Voi devoraţi culturile din care trăiesc supuşii mei. Mai bine să-mi mâncaţi stomacul decât culturile supuşilor mei". În ciuda protestelor funcţionarilor, el a înghiţit lăcustele şi s-a rugat să i se ofere posibilitatea de a îndura suferinţele pentru poporul său. În regiunile afectate de secetă şi foamete, multe familii au fost nevoite să-şi vândă propriii copii pentru produse alimentare. Împăratul a ordonat să se răscumpere toţi copiii folosind resursele împărăţiei. Apoi, a scris o proclamaţie: "Fie ca nenorocirile să cadă numai asupra mea în schimbul recoltelor generoase şi traiului liniştit al poporului meu." La scurt timp după aceea, spre bucuria tuturor, ploile au pus capăt secetei.

Când unii miniştri au sugerat legi dure pentru a opri furtul, împăratul a spus: "Furtul fără ruşine are mai mult de a face cu povara impozitelor grele, servitutea obligatorie, corupţia guvernului şi condiţiile de trai precare. Dacă vom tăia bugetul, reduce impozitele, alege demnitari corecţi şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale oamenilor, atunci cine ar mai vrea să fie hoţ?" Câţiva ani mai târziu, Dinastia Tang a intrat într-o eră de pace şi prosperitate. Se spune că trecătorii nu mai luau bunurile pierdute de către alţii pe stradă, oamenii nici nu-şi mai încuiau uşile şi puteau călători în siguranţă noaptea.

Împăratul le-a spus demnitarilor săi: "Adevărata ameninţare la adresa unei naţiuni vine din interior şi tot astfel este şi în cazul guvernării unui împărat. El ar trebui să reflecteze zilnic la propria conduită şi la cârmuire. Dacă unui împărat îi place să facă cheltuieli nesăbuite, va trebui să mărească impozitele, iar oamenii vor suferi şi vor avea resentimente. În cele din urmă, împăratul nu va mai fi în măsură să îşi menţină poziţia. Din acest motiv nu voi da curs dorinţelor mele". "Mulţi oameni cred că puterea unui împărat este fără margini pentru că el este deasupra tuturor, dar eu nu cred asta. Mă tem de judecata cerului şi a lui Dumnezeu. De asemenea, mă tem că aş putea încălca aranjamentul cerului şi aşteptările poporului meu." "Sfetnicul meu mi-a spus că oamenii sunt ca apele, iar împăratul ca barca. Barca poate pluti cu uşurinţă sau poate fi înghiţită de ape, în funcţie de cât de fericit este poporul."

Principiile de guvernare ale împăratului Taizong pot fi rezumate astfel:

1. Un împărat ar trebui să se gândească în primul rând la poporul său;

2. Să pună în aplicare legi simple şi permisive, promovând şi cultivarea virtuţii;

"Furtul fără ruşine are mai mult de a face cu povara impozitelor grele, servitutea obligatorie, corupţia guvernului şi condiţiile de trai precare. Dacă ne tăiem bugetul, reducem impozitele, selectăm oficiali corecţi şi îmbunătăţim condiţiile de viaţă ale oamenilor, atunci cine ar mai vrea să fie hoţ?"

3. Guvernul sau împăratul nu vor face cheltuieli extravagante;

4. Reducerea impozitelor, încurajarea creşterii economice şi relansarea economiei;

5. Numirea de funcţionari corecţi şi bine disciplinaţi;

6. Răspunsul pozitiv la sfaturi şi proteste şi o permanentă reflectare interioară.

Sub domnia sa, China şi-a impus cu fermitate poziţia de lider sub toate aspectele, inclusiv în cultură, educaţie, economie, agricultură, artizanat, comerţ, sau transport în Extremul Orient, ridicându-se deasupra oricărei alte perioade din trecutul său. Înflorirea poeziei, a prozei, precum şi revigorarea tradiţiilor în epoca dinastiei Tang au ridicat, de asemenea, istoria literară chineză la apogeu. Prin urmare, "Tang" a devenit sinonim cu China, iar poporul chinez era, de asemenea, numit "poporul Tang" de către ţările învecinate.

Istoricii chinezi tradiţionalişti descriu domnia plină de virtute a lui Li Shimin ca pe o lună strălucitoare, sugerând că aceasta aduce lumină în negura întregii istorii a Chinei.