Igor Boţan: ”Mişcarea unionistă şi cea eurasiatică nu sperie guvernarea ca Platforma DA” (interviu)

Directorul Asociaţiei pentru Democraţie Participativă de la Chişinău explică în cea de-a doua parte a interviului acordat Epoch Times de ce Platforma DA a rămas singură în organizarea protestului din 24 aprilie şi de ce aceasta este cel mai periculos adversar al Sistemului Oligarhic.
Igor Boţan
Igor Boţan (Florin Chirilă/Epoch Times România)

”Antipozii – mişcarea unionistă şi cea eurasiatică, prin portavocile, lor transmit mesaje care deranjează guvernarea, dar n-o exasperează, n-o sperie şi n-o supără până la limită. Platforma în schimb contestă însăşi existenţa pe mai departe a actualei guvernări, dorindu-şi să devină un substituent credibil al acesteia şi un promotor autentic al integrării europene şi s-o aducă în albia normalităţii, în conformitate cu Acordul şi cu Agenda de Asociere”, susţine politologul Igor Boţan.

Epoch Times: Cum se explică faptul că Platforma DA a rămas singură în organizarea protestului din 24 aprilie, iar Dodon şi Usatîi s-au disociat de aceasta?

Nu e rău că Platforma a rămas singura organizatoare a protestului din 24 aprilie. S-a putut convinge că după un an de proteste zeci de mii de cetăţeni rămân receptivi la îndemnurile ei. Societatea moldovenească este divizată pe criterii geopolitice, de aceea, valul protestatar, ridicat de o mişcare civică, a difractat, adică s-a divizat în trei.

Cert este că dacă cele trei valuri ar interfera, s-ar reuni înapoi, ele ar spulbera guvernarea actuală de pe scena politică. De aceea, strategia guvernaţilor e de a nu admite interferenţa celor 3 valuri. La efortul guvernanţilor de utilizare a dezinformării, intimidării şi împiedicării cetăţenilor de a protesta uniţi se adaugă şi problema compatibilităţii scopurilor finale ale celor trei proteste.

Într-adevăr, mişcarea unionistă, care s-a consolidat mult într-un an protestatar, vede drept soluţie împotriva guvernării corupte – unirea cu România, care ne-ar salva de toate problemele. Pe de altă parte, mişcarea protestatară eurasiatică, a socialiştilor, contestă actuala guvernare, deopotrivă cu integrarea europeană pe care chipurile această guvernare ar promova-o.

Aşadar, antipozii – mişcarea unionistă şi cea eurasiatică, prin portavocile, lor transmit mesaje care deranjează guvernarea, dar n-o exasperează, n-o sperie şi n-o supără până la limită. Iată în această privinţă, mesajul protestatar al Platformei DA este deosebit. Platforma contestă însăşi existenţa pe mai departe a actualei guvernări, dorindu-şi să devină un substituent credibil şi un promotor autentic al integrării europene şi s-o aducă în albia normalităţii, în conformitate cu Acordul de Asociere şi cu Agenda de Asociere.

Cum vă explicaţi faptul că au existat mulţi provocatori, care au încercat să deturneze protestul de pe 24 aprilie spre violenţe? Avea puterea interesul să provoace violenţe?

Provocările sunt parte a arsenalului anti-protestatar al guvernanţilor şi acoliţilor acestora. Scopul lor este cât se poate de clar – defăimarea acţiunilor de protest, dar mai ales a organizatorilor. Organizatorii s-au convins că orice greşeală, cel mai mic incident sau exprimare nereuşită, se monitorizează şi se umflă disproporţionat cu scopuri de defăimare.

Platforma DA s-a putut convinge că,după un an de proteste, zeci de mii de cetăţeni rămân receptivi la îndemnurile ei.

Într-un an au fost organizate mai mult de zece proteste cu participare a zeci de mii de cetăţeni şi de fiecare dată propagandiştii domnului Plahotniuc au trâmbiţat despre pregătirea violenţelor, a vărsărilor de sânge, despre arme şi cocktail-uri Molotov găsite în preajma locurilor desfăşurării protestelor. Deci au fost de fiecare dată întreprinse acţiuni de descurajare a eventualilor participanţi. Asta e parte a războiului mediatic. La protestul de duminică au existat altercaţii, dar din fericire violenţe nu au fost. Orice fel de violenţe ar discredita iremediabil protestele. Deci ne putem întreba cui prodest, cui bono? Se pare că răspunsul e evident.

Liderii Platformei DA vorbeau despre acţiuni de nesubordonare civică, dat fiind că regimul oligarhic nu a îndeplinit revendicările protestatarilor. Ce ar putea să includă acestea?

Nu ştiu dacă Platforma are planuri clare de recurgere la acţiuni de nesupunere civică. Este cert că sub presiunea protestatarilor pe care-i convoacă la mitinguri, şi care vor acţiuni cu efecte imediate, invocă eventuale acţiuni de nesupunere civică. Asta pentru a testa existenţa unui potenţial cât de cât serios pentru astfel de acţiuni. Dar protestatarii sunt diferiţi. Există grupuri mai exaltate, gata să recurgă la acţiuni de blocare a drumurilor, de exemplu. Deocamdată majoritatea absolută a protestatarilor preferă mitingurile paşnice, dar totuşi e ceva neobişnuit că un val protestatar se menţine mai bine de un an.

Ce strategie ar trebui să aleagă în opinia Dvs. forţele anti-oligarhice (Platforma DA şi PAS-ul Maiei Sandu) în vederea alegerilor prezidenţiale?

Nu pot anticipa răspunsul la acesta întrebare. În primul rând, PAS-ul Maiei Sandu trebuie să se oficializeze pentru a putea adopta decizii colective şi responsabile. Sper ca într-o lună acest lucru se va întâmpla şi PAS-ul va deveni o forţă politică atractivă, de perspectivă. În al doilea rând , cred că Platforma DA şi PAS trebuie să înveţe a comunica în calitate de parteneri.

Platforma DA e o emanaţie directă a mişcării protestatare, iar PAS-ul e o reverberaţie extrem de necesară a aceloraşi proteste. Asta înseamnă că segmentele electorale ale celor două formaţiuni se intercalează. Cetăţenii mai aprinşi, mai înclinaţi spre acţiuni imediate pot eventual gravita spre Platformă, iar cei mai cumpătaţi, mai precauţi vor gravita spre PAS. Sigur, aveţi dreptate, ar fi de dorit ca cele două formaţiuni să decidă asupra candidatului comun, care probabil trebuie să aibă rating-ul cel mai mare şi, respectiv, anti-ratingul cel mai mic. Dar cred că actualmente este devreme să vorbim despre existenţa unei strategii.