Haosul financiar al Chinei: totul este conectat

Regimul comunist chinez se scaldă în ape tot mai periculoase, în special în condiţiile în care a fost nevoit să devalorizeze din nou yuanul, de aceasta dată cu 0,6%. Investitorii au devenit tot mai atenţi şi se îndepărtează de yuani cât pot de repede, pentru a nu-şi pierde banii.
Pietoni prin Beijing
Pietoni prin Beijing (Greg Baker/AFP/Getty Images)

China probabil aşteaptă cu nerăbdare anul nou, pe 8 februarie, sperând să lase în urmă haosul valutar curent.

S-ar putea ca toate acestea să rămână la stadiul de dorinţă, în contextul în care situaţia se îndreaptă din rău spre mai rău, iar 6 ianuarie nu a fost o excepţie.

Yuanul a scăzut cu 0,6% - este mult pentru o valută importantă – şi a ajuns la 6,55, cel mai scăzut nivel din martie 2011. În plus, comercianţii au încercat să se debaraseze de yuani după ce Banca Centrală a Chinei a redus valoarea acestuia cu 0,22% - o altă devalorizare oficială.

China a devalorizat yuanul în august 2015 şi apoi a intervenit în mare forţă pe piaţă pentru a menţine moneda la valori relativ stabile, cheltuind 255 miliarde de dolari din rezervele valutare străine până la sfârşitul lunii noiembrie.

După ce Fondul Monetar Internaţional a inclus China în coşul său de rezerve valutare, tot în noiembrie 2015, Beijingul a redus cheltuirea propriilor sale rezerve şi a lăsat yuanul să scadă treptat.

De asemenea, Beijingul a dat pieţei un avertisment, susţinând că va indexa valoarea yuanului în raport valutele din tot coşul, nu doar în raport cu dolarul american.

Valoarea yuanului în dolari americani a scăzut în 2015, dar a crescut în raport cu cele din coşul SDR, iar Beijingul se agaţă acum de acest lucru pentru a susţine că are nevoie de o devalorizare suplimentară a yuanului faţă de dolar.

“China va trebui să îşi devalorizeze dramatic moneda”, a declarat Kyle Bass, director la Hayman Capital Management LLC., pentru Wall Street Week. El consideră că devalorizarea ar putea ajunge până la 20%.

Pe de altă parte piaţa a speriat investitorii, care au devenit atenţi şi se îndepărtează de yuani cât pot de repede - în aur sau alte plasamente sigure. Până la urmă, de ce să stea în zonă pentru a pierde bani într-o valută a cărei valoare este în scădere?

Problema pentru regimul comunist chinez? Acest comportament de turmă duce la prăbuşirea yuanului.

În timp ce agenţiile de reglementare chineze îi pot opri să vândă renminbi-ul chinezesc (CNY) datorită controalelor de capital, nimeni nu îi va opri pe investitori să vândă yuanul tranzacţionat liber în străinătate (CNH), în principal în Hong Kong.

Aşa că CNH a scăzut cu 1,1% în faţa dolarului, fiind tranzacţionat la 6,70, cel mai scăzut nivel din septembrie 2010. Distanţa dintre yuanul din China continentală şi cel din străinătate a ajuns de asemenea la un record de 2,5%.

Scurgeri de capital

În spatele modificărilor înregistrate de valute există o schimbare tectonică în ceea ce priveşte fluxurile de capital. Până în 2014, China a atras capital, lucru ce a impulsionat tranzacţiile. Dar acum capitalul fuge din ţară, şi acest lucru face ca rata tranzacţiilor să scadă.

Carmen Reihart, profesoară la Harvard, consideră că Beijingul se confruntă cu “o semnificativă criză internă a datoriilor” şi, din acest motiv, cetăţenii chinezi şi investitorii internaţionali îşi scot banii din ţară.

“Are loc o schimbare în privinţa fluxurilor de capital şi, de fapt, acea schimbare a accelerat de asemenea cumpărarea de proprietăţi în Londra, Boston sau New York”, a mai declarat Reihart.

Beijingul se confruntă cu “o semnificativă criză internă a datoriilor” şi, din acest motiv, cetăţenii chinezi şi investitorii internaţionali îşi scot banii din ţară - Carmen Rainhart

Bloomberg estimează că masa de capital scos din China în ultimele trei luni ale anului 2015 se cifrează la 367 miliarde de dolari. Epoch Times a estimat anterior scurgeri de capital în valoare de 850 miliarde de dolari în primele nouă luni ale anului trecut, aşadar totalul ar putea fi de peste 1,2 trilioane de dolari – asemănător cu cel mai negativ scenariu estimat de Societe Generale.

Marele surplus comercial al Chinei este motivul pentru care regimul comunist nu a fost nevoit să vândă mai multe rezerve valutare străine pentru a împiedica yuanul să se prăbuşească.

De ce o devalorizare?

China nu poate face nimic împotriva scurgerilor de capital prezente. Singurul plan ar fi o reformă completă a economiei, dar şi acest lucru este oarecum imposibil în societatea construită de regimul comunist.

Statul chinez poate interveni pe piaţă, prin vânzarea rezervelor sale valutare străine, pentru a opri prăbuşirea ratei de schimb. Pentru yuanul CNY, Beijingul poate aplica de asemenea controale de capital mai stricte – lucru pe care l-a şi făcut – dar acest lucru merge împotriva reformelor promise.

Totuşi, luând în considerare doar alegerile proaste, gestionarea unei devalorizări treptate în privinţa yuanului CNY şi a yuanului CNH este de fapt cea mai bună dintre cele mai proaste variante.

Crizele valutare trecute - de exemplu devalorizarea lirei sterline din 1992, criza financiară asiatică din 1997 şi recenta prăbuşire a rublei - arată că valoarea valutelor va scădea întotdeauna la valoarea lor de echilibru, indiferent cât de mult ar interveni o ţară pentru a o susţine artificial.

Aşadar, dacă valuta trebuie să cadă, China poate, cel puţin, să îşi păstreze rezerva mare de valute străine, deşi cinicii s-ar putea apoi întreba la ce mai este bună până la urmă o astfel de rezervă.

“Rezervele valutare străine sunt exact acest lucru: ele sunt străine. Ele nu sunt renminbi [RMB], ele nu sunt bani care pot fi aduşi pentru a sprijini situaţia internă”, susţine Frasier Howie, autor al cărţii “Red Capitalism”.

Pe de altă parte, o valută mai slabă va susţine sectorul de export al Chinei care, datorită creşterii costurilor pentru terenuri şi muncă - dar şi pe fondul recesiunii globale - nu mai este la fel de competitiv precum era înainte. Kyle Bass consideră că o devalorizare a yuanului va ajuta China “să revină la un anumit nivel de competitivitate cu restul lumii.”

China trebuie să concureze şi nu să genereze creştere, după cum consideră mulţi analişti. Deşi Academia de Ştiinţe din Beijing tocmai a estimat că PIB-ul ţării va creşte cu doar 6,7% în 2016 (sub obiectivul oficial de 7%), pentru regimul chinez ceea ce contează cel mai mult este existenţa locurilor de muncă şi sentimentul public.

Sectorul de export al Chinei încă mai contribuie cu aproximativ 10% din numărul total al locurilor de muncă.

Gordon Chang, autor al cărţii “The Coming Collapse of China”, susţine: “Atunci când ai doar oameni bolnavi şi obosiţi, în special când sistemul nu mai oferă prosperitate, când există probleme economice serioase, cred că atunci oamenii vor spune ‘Ne-am săturat’”.

Până atunci, yuanul mai are mult de plonjat.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii