Festivalul din Mijlocul Toamnei: O încântare poetică în China

Festivalul din Mijlocul Toamnei, sau Zhongqiu Jie (中秋节), este, de asemenea, cunoscut sub numele de Festivalul Lunii sau Festivalul Mooncake. În fiecare an, acesta cade pe data de 15 a lunii a 8-a din calendarul lunar chinezesc, care este 19 septembrie 2013.

Împreună cu Anul Nou Chinezesc, Festivalul din Mijlocul Toamnei este unul dintre cele mai importante festivaluri tradiţionale din China. Acesta datează de peste 3.000 de ani, atunci când termenul "mijlocul-toamnei" a apărut în "Riturile lui Zhou", o colecţie de ritualuri ale dinastiei Zhou (1045-221 î.Hr.).

După terminarea sezonului recoltei de vară, acesta este un moment ideal de sărbătoare pentru poporul chinez, în această zi, când luna este de obicei cea mai mare şi mai strălucitoare.

Născut dintr-o Legendă

Ca multe festivaluri din China, Festivalul din Mijlocul Toamnei îşi are originile într-o legendă. Acest festival special sărbătoreşte frumoasa dar trista poveste a lui Chang E, Domniţa Lunii. Deşi există mai multe versiuni ale acestei legende, v-o istorisim mai jos pe cea mai des întâlnită:

Cu mult, mult timp în urmă, 10 sori au apărut în cer şi au ars toate culturile, lăsând oamenii în sărăcie lucie. Un erou, pe nume Hou Yi, a doborât nouă sori, salvând Pământul de la caldura pârjolitoare.

Împărăteasa cerească Wangmu l-a răsplătit cu un flacon de elixir, care avea puterea de a face un om nemuritor şi de a-i permite să trăiască în Ceruri.

Soţia lui Hou Yi, Chang E, era cunoscută pentru frumuseţea şi sufletul ei bun. Din dragoste profundă pentru ea, Hou Yi i-a înmânat elixirul lui Chang E pentru a-l păstra pentru atunci când ei îl puteau împărţi, după ce el se va fi întors de la vânătoare.

Un răuvoitor, Peng Meng, i-a spionat prin fereastră. Trei zile mai târziu, când Hou Yi a plecat la vânătoare, Peng a intrat în casă cu sabia în mână, vrând s-o forţeze pe Chang E să-i dea elixirul.

Chang E a dus repede flaconul la gură şi a înghiţit tot conţinutul. De îndată ce a înghiţit elixirul, ea s-a ridicat de la pământ, s-a avântat spre fereastră şi a zburat spre Lună.

Când Hou Yi s-a întors acasă în acea noapte, el a aflat de la servitoare ce s-a întâmplat. Cu lacrimi în ochi, s-a uitat în sus, la cerul nopţii şi a strigat numele iubitei sale soţii.

În acel moment, luna a devenit deosebit de clară şi luminoasă. Hou Yi a văzut o umbră a soţiei lui, care se uita în jos la el, de asemenea, îndurerată.

Hou Yi a aranjat un altar cu beţişoare parfumate în grădină. Pe altar, el a pus prăjituri şi fructe proaspete, care îi plăceau lui Chang E. Apoi, a avut loc o ceremonie memorială pentru soţia sa din lună. Aceasta a fost a 15-a zi a lunii a 8-a a anului lunar.

Vestea că Chang E s-a transformat într-o fiinţă cerească şi locuia în Lună s-a răspândit rapid. Mulţi oameni au aranjat altare de beţişoare parfumate în lumina lunii şi s-au rugat celei cu sufletul bun, Chang E, Domniţa Lunii, să aibă grijă de ei.

Obiceiul de a se închina Lunii s-a răspândit apoi printre oameni, şi a fost sărbătorit în aceeaşi zi în fiecare an.

Turta Lunii, un simbol important al Festivalului

Există multe obiceiuri urmate în diferite părţi ale Chinei, cum ar fi arderea de beţişoare parfumate, plantarea de copaci cu ocazia mijlocului-toamnei, felinare iluminate pe turnuri, dansurile dragonilor de foc, etc. Cu toate acestea, Turta Lunii, cu multele sale variaţii, rămâne un simbol important al festivalului.

O turtă a lunii, tipic, este rotundă sau dreptunghiulară, de aproximativ 10 cm în diametru şi 4 - 5 cm grosime. Ea are o crustă solzoasă şi este umplută cu pastă de seminţe de lotus şi cu un gălbenuş de ou întreg, în centru, pentru a echilibra umplutura dulce.

Când turta se taie în jumătate pentru a se împărţi între familie sau prieteni, gălbenuşul arată că o lună rotundă.

Turtele Lunii au mai multe variante regionale ce au evoluat în timp în funcţie de disponibilitatea ingredientelor şi preferinţele regionale.

Cele mai populare tipuri sunt cele umplute cu pastă de seminţe de lotus, pastă de fasole roşie, sau pastă de curmale.

În ultimii ani, noi ingrediente, cum ar fi cafeaua, ciocolata, nuci, fructe, legume şi carne au fost adăugate pentru a da o tentă modernă reţetei tradiţionale.

De obicei, există o "amprentă" pe partea de sus a fiecărei turte. Un inel de culoare roşie, caracterele pentru longevitate sau armonie, o lună, Chang E sau un iepure, sunt cele mai comune.

Reuniune de familie

O lună plină şi strălucitoare simbolizează încheierea, astfel încât Festivalul din Mijlocul Toamnei este o zi de familie sau o zi în care să fii împreună cu cei dragi.

În mod tradiţional, în această zi familiile se adună împreună pentru a admira luna strălucitoare şi, după cină, mânca turta lunii, cu oolong sau ceai de iasomie.

Există un cuvânt chinez important, Yuan mǎn (圆满), ceea ce înseamnă desăvârşire, finalizare sau împlinire. Acesta este alcătuit din primul caracter din Yuan Yue (圆月), sau luna rotundă şi primul caracter din mǎn Yue (满月), luna plină.

Se crede că momentul de finalizare trebuie celebrat împreună de către toţi membrii familiei - nici o parte nu lipseşte din luna plină, şi deci, nimeni nu lipseşte de la celebrare.

Dor de casă

Dorul de casă este un alt aspect important al Festivalului din Mijlocul Toamnei, atunci când cineva nu poate fi împreună cu familia sa.

Fiind singur într- o ţară străină,

Mi-e dor de cei dragi mai mult în ziua festivă.

- Wang Wei ( 701-761 AD ), poet al dinastiei Tang

Atât de luminoasă o sclipire pe piciorul patului,

Strălucitoare ca îngheţul din ochii mei rătăcitori;

Ridicându-mi capul, privesc la luna strălucitoare,

Coborându-mi capul, dorul de casă mă apasă.

- Li Bai (701-762 AD), poet al dinastiei Tang

Aceste mari poeme exprimă foarte bine dorul de casă şi luna plină a devenit o amintire a celor dragi care sunt departe.

Bucurându-se de Luna Strălucitoare

Stând în curte sau lângă o fereastră pentru a se bucura de luna glorioasă este o altă tradiţie a festivalului.

Din punct de vedere istoric, luna din mijlocul-toamnei a fost întotdeauna o temă populară pentru poeţii şi scriitorii chinezi, care şi-au exprimat sentimentele şi au creat scene idilice.

Scrierea poeziilor despre Lună a fost o formă de artă şi, de asemenea, o disciplină filosofică şi spirituală care a fost răspândită printre oamenii de ştiinţă, oficialii şi împăraţii multor dinastii.

Multe poeme mari au fost scrise de poeţii din trecut şi prezent, cu luna cea clară şi luminoasă drept inspiraţie. Marile figuri istorice care s-au bucurat de luna plină, au plecat pe rând de pe pământ, unul câte unul. Ei nu mai sunt în măsură să aprecieze lumina lunii, dar luna rămâne, oferind luminozitate în nopţile întunecate.

Domniţa Lunii, poate fi acum în singurătate, dar ea trimite lumina celor de pe Pământ şi continuă să asiste la toate bucuriile lumeşti şi necazurile fiinţelor umane.