Expresii idiomatice chinezeşti: "Sclipitoare prin culori" (五光十色)
În rapsodia sa, Jiang a descris femeia ca pe „un lotus roşu într-un bazin cu apă liniştită... este sclipitoare datorită culorilor, frumoasă şi strălucitoare.” (Flora Chung / Epoch Times)
Jiang Yan a fost un poet din perioada Dinastiei Sudice (420 – 581 d.Hr.), recunoscut ca maestru al Fu, o figură literară importantă în acea perioadă.
Fu este o rapsodie sau proză poetică, un gen literar din cadrul literaturii chineze tradiţionale. Acesta a reprezentat totodată un stil tradiţional de scriere, aflat la confluenţa poemului cu naraţiunea eseistică.
În tinereţea sa, Jiang a fost genial în studiul literaturii, poemele şi textele sale rapsodice fiind cu totul remarcabile.
Una dintre cele mai faimoase rapsodii ale sale a fost “Li Se Fu” care descrie frumuseţea şi eleganţa unei doamne. Într-unul dintre paragrafe Jiang a scris:
“La prima vedere, o doamnă frumoasă pare a fi un lotus roşu plutind într-un lac cu apele liniştite. Atunci când se mişcă, gesturile sale elegante sunt asemeni norilor superbi care plutesc printre stânci. Ea este sclipitoare prin culori, plină de frumuseţe şi strălucire.”
Această rapsodie a inspirat apariţia expresiei idiomatice "五光十色" (wu guang shi se), care înseamnă literalmente: “cinci licăriri şi zece culori”, fiind tradusă adesea ca “sclipitoare prin culori” sau “plină de culoare”.
Expresia idiomatică este utilizată pentru a descrie o persoană sau un obiect care este, în acelaşi timp, frumos, plin de culoare şi strălucire.
