Expert în securitate naţională cere măsuri radicale contra "bugetarilor de lux" care "mulg" de bani "cu nesimţire" statul român

Expertul în securitate naţională Iulian Fota a pledat, într-o intervenţie la postul B1 TV, pentru măsuri dure ale statului român contra "bugetarilor de lux" care încasează venituri uriaşe, nejustificate în raport cu munca pe care o fac. Dacă nu se va întâmpla asta, actuala guvernare riscă un cost politic major.

Jurnalistă: Se va putea atinge cineva de primele şi indemnizaţiile de 5.000 - 10.000 de euro?

Iulian Fota: Dacă nu o vor face, vor avea un cost politic de plătit mai mare decât chiar cei care sunt beneficiari ai acestor monstruozităţi, dacă vreţi, salariale, că asta este, cred, un cuvânt potrivit.

Şi ce mă sperie pe mine şi mă îngrozeşte – şi aici sunt două aspecte pe care vreau să le aduc în discuţie – este că efectiv au construit, în ultimii ani, o economie de rentă pe care o mulg cu nesimţire, fără niciun fel de grijă pentru omul de lângă ei. Istoric, România a avut tot timpul problema asta. La noi, ideea asta de bine comun, ideea că şi alţii trebuie să trăiască bine, civilizat, onorabil, a venit abia pe la 1848, o sută şi ceva de ani mai târziu faţă de restul Europei Occidentale. Tot timpul spun chestia asta: pe steagul tricolor au pus dreptate şi frăţie, pentru că astea erau cele două mari probleme la începutul modernizării şi construirii statului român.

Era o societate nedreaptă, pentru că ăia bogaţi – cu terenuri, cu pământuri, cu bani, boieri, ce erau ei – pur şi simplu îi stăpâneau pe toţi ceilalţi. Îi stăpâneau, nu îi guvernau – îi stăpâneau şi efectiv luau şi pielea de pe ei. Ţăranii nu aveau niciun fel de variantă de a trăi mai civilizat şi mai bine. Deci negura, cum să spun, istoriei vine peste noi din când în când.

Haideţi să o luăm analitic, că dacă o luăm aşa patetic nu ajungem nicăieri. Deci, prima dată, au construit o economie de rentă şi asta este absolut sinistru. Este o realitate groaznică, cu care trebuie să ne luptăm. Nu are voie nimeni să-şi tragă din economia asta mai mult decât ceea ce i se cuvine. Şi, dacă vreţi, dreptate şi frăţie – nu poţi să ai frăţie fără dreptate. Dacă tu ai 5.000 de euro salariu şi faci o muncă chiar mai puţin importantă decât a mea – eu, ca secretar de stat la MAE, unul din cei şapte răspunzând de securitatea naţională a României, am avut 9.700 de lei, deci nici 2.000 de euro, pe o treabă foarte importantă şi grea – şi golanii ăştia îşi trag 5.000–6.000 de euro plimbând nişte hârtii, vă daţi seama că eu nedreptatea o simt şi ca analist, şi ca cetăţean. Deci am toată, cum am spus, sensibilitatea şi analitică, şi personală.

Pe de altă parte, al doilea aspect pe care vreau să-l scot în evidenţă – şi asta apropo de ceea ce se întâmplă, inclusiv cu individul ăla care a lucrat la Romsilva, care are neruşinarea de a da statul în judecată – este că unii au îndrăznit, în ultimii ani, şi le-a reuşit să se urce în capul statului. Ceea ce, vă spun sincer, altădată nu se întâmpla. Pe vremea lui Traian Băsescu, eu nu-mi aduc aminte să ne fi râs în nas. Bine, unii au încercat – avem exemple celebre. Dar şi-au luat-o. Şi şi-au luat-o în sensul că s-a aplicat legea, instituţiile statului şi-au făcut treaba şi oamenii au dat socoteală pentru prostii, inclusiv făcând doi, trei, patru – nu ştiu câţi – ani de puşcărie.

Am ajuns astăzi nu doar că au luat statul şi l-au transformat în rentă, dar pur şi simplu râd în faţa statului şi se urcă în capul lui, fără să se teamă. Şi ăsta este un lucru foarte grav, pentru că nu e vorba doar de luat nişte bani în plus prin tot felul de manevre de-astea avocăţeşti. E vorba că mâine, poimâine, depăşesc linia roşie a loialităţii exact când suntem în război hibrid şi ne frige buza mai tare, iar oamenii ăştia consideră că statul ăsta poate fi tranzacţionat, vândut pentru beneficiul lor propriu.

Deci statul trebuie să pună piciorul în prag, să-şi revină, să-şi recapete curajul de altădată şi să facă o treabă – cum să spun – nu doar profesionistă, ci mult mai hotărâtă, mult mai curajoasă, mult mai tranşantă. Pentru că, altfel, vom ajunge să fim slugile. Şi vedeţi că, în anumite zone, sunt deja anumite caste care sunt foarte greu de dizlocat şi care continuă să-ţi râdă în nas, ştiindu-se că sunt de neatins.

Nu e nimeni de neatins în relaţia cu statul. Ar trebui toată lumea să se gândească: atunci când umilesc statul, când te urci cu picioarele pe el, când ţi se pare corect şi drept să-l mulgi de tot felul de bani fără să-i meriţi, ar trebui să ştii ca şi statul are posibilitatea să se facă draconic cu tine.