Echinacea - un stimulent al imunităţii

Echinaceea reduce raceala
Echinaceea reduce raceala (Photos.com)

Echinacea este una dintre plantele care se bucură de o binemeritată celebritate printre plantele aromatice şi medicinale ce au început să se folosească relativ recent în medicina naturistă vestică. Reputaţia sa ca adjuvant puternic a sistemului imunitar este pe deplin meritată.

Este estimat că în anii ce vor veni, utilitatea echinaceei va continua să crească deoarece sistemul nostru imunitar devine tot mai compromis ca urmare a abuzului de produse farmaceutice şi ameninţarea tot mai mare a antibioticelor rezistente la infecţii.

Din vremea triburilor amerindiene

Echinacea a fost probabil, cea mai importantă plantă medicinală folosită de nativii americani. Utilizarea sa este bine documentată de aproape toate triburile amerindiene (Plains), inclusiv Omahas, Dakota, Kiowas, Panees, Cheyenne, Crows şi Commanches.

Aceasta a fost folosită de către nativii americani din vremurile străvechi şi până în ziua de azi, pentru o varietate de boli, inclusiv pentru tratamentul gâtului inflamat, tusei şi răcelii, durerilor de dinţi şi muşcăturilor de şarpe. Este un analgezic natural şi poate fi de asemenea folosit pentru prevenirea şi tratarea infecţiilor venerice.

Există chiar şi rapoarte de utilizare a acesteia în sudul îndepărtat al Mexicului, mult dincolo de zona sa naturală de răspândire, probabil fiind rezultatul schimburilor comerciale între indienii mexicani şi americanii nativi din preeria sudică.

O aplicaţie unică

Echinacea este revendicată pentru eficienţa sa împotriva unei liste lungi de condiţii medicale variate a căror eficacitate a fost uneori tratată cu suspiciune, din cauza celor care au prezentat efectele sale terapeutice cu prea mult entuziasm.

Cu toate acestea rezultatele spectaculoase în tratamentul cu echinacea sunt date de utilizările sale restrânse şi specifice: echinacea ar trebui să fie administrată în mod special ori de câte ori există puroi în organism.

Puroiul se acumulează în jurul sursei de infecţie şi este un semn că sistemul imunitar se pregăteşte de apărare. Orice, de la viruşi, bacili, bacterii stafilococice şi spirochete pot provoca acumulare de puroi în jurul sursei de infecţie.

Poate cel mai periculos dintre toate infecţiile este septicemia sau otrăvirea sângelui, care se poate manifesta de la o infecţie stafilococică din spital, o rană infectată sau o muşcătură de ţânţar purtător al microbului de malarie. Toxinele întroduse în sânge de la astfel de infecţii pot fi letale.
În aceste situaţii putem spune că echinacea este o plantă foarte eficientă, iar un homeopat o va prescrie preventiv astfel încât eventualele cauze ce pot deveni mortale pot fi rapid aduse sub control de către un sistem imunitar, care a fost întărit de proprietăţile unice ale acestei plante.

Echinacea are o capacitate dovedită şi unică de a proteja împotriva infecţiilor secundare ajutând sistemul imunitar printr-o rapidă şi completă îndepărtare a deşeurilor toxice produse de o infecţie virală sau bacteriană. Curăţarea totală de astfel de deşeuri protejează de asemenea împotriva bolilor ce ar putea să reapară la acel focar de infecţie mai târziu.

Echinacea, de asemenea, este pe lista ierburilor care trebuie luate preventiv în timpul călătoriilor în ţările în curs de dezvoltare, în zonele în care există un risc sporit de infecţie cu paraziţi tropicali sau malarie de la ţânţari.

Planta este acum populară si comercializată ca întăritor al sistemului imunitar ce poate preveni şi reduce răcelile comune. Este de obicei vânduta sub formă de pastile, tincturi sau băuturi.

Dacă credeţi că această plantă v-ar putea fi de folos, cel mai bine este să consultaţi un specialist în plante medicinale care are pregătirea, experienţa şi cunoştinţele necesare în prescrierea şi administrarea echinaceei şi indicând şi eventualele contraindicaţii.

O nouă descoperire

Trei soiuri de echinacea sunt folosite în scopuri medicinale - echinacea purpurea, echinacea angustifolia şiechinacea pallida. Toate cele trei specii sunt endemice ierburilor sălbatice din preerie, poienilor şi pădurilor din America de Nord.

Echinacea angustifolia a fost printre primele specii utilizate de către medicii vestici fiind introdusă de către doctorul american de medicină populară H. C. F. Meyer. Dr. Meyer nu a avut nicio îndoială în ce priveşte proprietăţile terapeutice ale acestei plante atunci când a învăţat despre ea de la nativii americani locali, folosind-o cu succes 16 ani inainte de a o introduce şi altor medici.

Prin 1897, echinacea angustifolia a fost utilizată pe scară largă de către medicii Eclectici (un grup de medici care au subliniat importanţa utilizării plantelor medicinale în practica lor) precum şi de medicii "obişnuiţi".

La începutul secolului 20 echinacea a fost de asemenea foarte populară printre homeopaţi şi fitoterapeuţi. Ca urmare, prin 1920 echinacea a devenit cel mai prescris medicament provenit dintr-o plantă americană.

Popularitatea sa a scăzut însă odată cu introducerea antibioticelor şi medicamentelor sulfamidice, însă interesul în medicina pe baza de plante s-a reînnoit începând cu anii 1980, când echinacea a avut o creştere constantă în popularitate, fiind din nou cea mai bine vândută plantă medicinală în Statele Unite Statele între 1995 şi 1999.

Conservare

Datorită recoltării extensive a echinaceei sălbatice pentru obţinerea produselor pe baza de plante precum şi defrişarea pe scară largă a pajiştilor din America de Nord în scopuri agricole, două specii de echinacea sunt acum pe cale de dispariţie.

În ultimii ani, a devenit aparent că nivelul actual de exploatare comercială nu este ecologic, fiind necesară o atenţie crescută pentru conservarea şi restaurarea ierbii sălbatice de preerie.

Luke Hughes, autorul acestui articol, este homeopat şi horticultor cu sediul în Sydney, Australia.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință