Dosarul uciderii disidentului Gheorghe Ursu. Plângere penală contra fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu cere ca fostul şef al Securităţii ceauşiste să răspundă pentru cumplita moarte a tatălui său.
După 24 de ani de "democraţie" Justiţia română se codeşte şi acum să îl condamne pe criminalul Părvulescu în cazul Gheorghe Ursu
După 24 de ani de "democraţie" Justiţia română se codeşte şi acum să îl condamne pe criminalul Părvulescu în cazul Gheorghe Ursu

Andrei Ursu, fiul disidentului Georghe Ursu, a depus, luni, o plângere penală la secţia parchetelor militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad.

Potrivit Hotnews, Ursu îl acuză de Vlad de “instigare la persecuţii pe motive politice, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, supunerea la rele tratamente şi torturare" a tatălui său care, reamintim, a pierit în urma unor bătăi crunte administrate în timpul anchetei de care s-a ocupat Securitatea.

"Din toate documentele şi mărturiile de mai sus rezultă că numitul VLAD Iulian a condus şi urmărit, în deplină cunoştinţă de cauză, represiunea securităţii împotriva lui Gheorghe Ursu, şi acţiunile dolosive prin care s-a încercat să ascundă natură politică a acestei represiuni, inclusiv faţă de guvernul american şi opinia publică internă şi internaţională în general”, se arată în plângerea formulată de Andrei Ursu.

"E foarte trist că poate cel mai mare criminal din istoria Securităţii din acea perioadă a ajuns azi onorabil”, a declarat Andrei Ursu pentru Hotnews.ro

Reamintim că Iulian Vlad, ajuns acum la vârstă de 86 de ani, a fost condamnat pe 31 decembrie 1989 la 25 de ani de închisoare pentru genocid pentru a fi eliberat doar după patru ani, în 1993, printr-o hotărâre judecătorească. În ultimii ani a devenit activ pe scena publică, acordă interviuri şi semnează cărţi împreună cu alţi foşti securişti, ca Aurel I Rogojan, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă, care reaminteşte că "inclusiv SRI pare să-l fi recuperat pe fostul şef al Securităţii, care a apărut în urmă cu doi ani într-un filmuleţ dedicat împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea structurii antitero".

Cazul Ursu

Cazul lui Gheorghe Ursu este ilustrativ pentru felul în care ani de zile sistemul opresiv a acţionat implacabil împotriva tuturor celor ce îndrăzneau să se opună dictatorului Ceauşescu. De profesie inginer constructor specializat în seismologie, Ursu a luat parte - în calitate de şef de atelier de proiectări - la o şedinţă în care Ceauşescu a dat personal ordin de oprire a lucrărilor de consolidare la blocurile din centrul capitalei (Scala, Patria) grav avariate de cutremurul din '77.

Pe Ceauşescu, fisurile îl deranjau estetic, se vedeau urât în drumurile lui cu maşina pe cel mai important bulevard din Bucureşti. Cum consolidările ar fi durat mult şi consumau din fondurile ce trebuiau direcţionate masiv către ridicarea Casei Poporului, "cel mai iubit fiu al poporului" a dispus ca blocurile să fie doar tencuite la faţade, astfel încât fisurile produse de cutremur să fie ascunse sub stratul de var, şi atât. Ori, o astfel de "reparaţie" echivala cu o crimă, căci la următorul seism blocurile riscau să cadă la pământ, cu tot cu oamenii din ele.

Ursu a refuzat să fie părtaş la cererile lui Ceauşescu şi, mai mult decât atât, a vrut să facă publică în întreaga lume liberă ceea ce se pregătea să facă Ceauşescu. Avea prieteni la Europa Liberă, pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.

Denunţat, inginerul Ursu a fost arestat. Nu de Securitate, pentru a nu se stârni valuri pe plan internaţional căci Europa Liberă, unde Ursu trimisese scrisori, şi chiar şi Ambasada SUA se interesau de el, ci de Miliţie, disidentului fabricandu-i-se un dosar de delicvent comun.

De anchetarea lui Ursu s-a ocupat însă securitatea, însărcinat cu coordonarea interogatoriilor fiind maiorul Pîrvulescu. Deşi securiştii intraseră în posesia jurnalului în care disidentului povestise "hârtiei" despre legăturile sale atât din ţară, cât şi din străinătate, anchetatorii au vrut ca Ursu să se incrimineze personal, dând declaraţii pentru a nu fi obligaţi să facă public jurnalul în care inginerul îl acuza pe Ceauşescu practic, de genocid.

Sub coordonarea securităţii, miliţieni l-au bătut cumplit, ajutaţi de deţinuţi. Ursu era adus pe pătură de la interogatorii şi luat în serie de colegii de celulă năimiţi de securişti. În cele din urmă, intestinul subţire i-a fost spart de atâtea bătăi. Lipsit de tratament medical, infecţia s-a răspândit. Ursu a fost dus cu mare întârziere la spitalul penitenciarului Jilava, unde a murit.

"Avem mărturii, zeci de foşti deţinuţi, colegi de celulă, oameni care au fost deţinuţi chiar în celulele învecinate, chiar gardieni, oameni curajoşi care au avut şi mai au încă şira spinării, au spus exact ce s-a întâmplat, şi anume că a fost bătut sistematic, şi la anchetă, şi în celulă, pentru a i se extrage informaţii despre prieteni şi despre contactele de la Europa Liberă: cum au ajuns documentele, scrisorile, prin cine.

Martorii spun că era bătut aproape zilnic, deseori noaptea, se auzeau urlete îngrozitoare, mai ales după ce i s-a spart intestinul. Se ştie că peritonita generează nişte dureri îngrozitoare. L-au lăsat acolo urlând. Unii deţinuţi spuneau că nici nu mai suportau să audă aceste urlete, s-au rugat de gardieni să fie mutaţi mai încolo să nu mai audă aceste urlete. Gardienii le-au spus: "Bă, nu ştiţi care sunt ordinele?".

Ordinele veneau de sus, de la Vasile Gheorghe, Tudor Stanică şi Creangă Mihail. (...)Securiştii care l-au anchetat au fost Pîrvulescu şi Hodis şi, ocazional, chiar Vasile Gheorghe, şeful Direcţiei Cercetări Penale, care a fost şi el implicat şi l-a anchetat direct", susţine Andrei Ursu, într-un interviu realizat de Ovidiu Simonca şi difuzat de BBC.

Dreptate refuzată pentru Gheorghe Ursu

Ani de zile familia sa a căutat dreptate, dar până acum în închisorile României post-decembriste au fost trimişi doar o parte dintre cei vinovaţi, mai exact "peştii mici". Astfel, până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind câte 20 de ani de închisoare.

Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare, pe motive medicale, Mihai Creangă a fost eliberat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani, pentru bună purtare.

În ceea ce-l priveşte pe ofiţerul de securitate Marin Pîrvulescu, cel pe care fiul lui Gheorghe Ursu îl consideră adevăratul vinovat, acesta a beneficiat de NUP după NUP iar superiorii săi, care i-au girat crima, au scăpat şi ei nepedepsiţi.

Decizia finală privind neînceperea urmăririi penale faţă de Pîrvulescu i-a aparţinut judecătorului Gabriel Gunescu, acesta oferind justificări incredibile pentru sentinţa dată. Potrivit publicaţiei Gândul, judecătorul a susţinut că Gheorghe Ursu, cel care şi-a pierdut viaţa în închisoare pentru că a vrut să dezvăluie cum a dat Ceauşescu ordin ca blocurile din Capitală afectate de cutremurul din '77 să fie doar tencuite şi zugrăvite, fără a fi consolidate, a fost, de fapt, „un privilegiat” al regimului.

Revoltat de muşamalizarea, timp de decenii, a morţii tatălui său, în octombrie 2014, în plină campanie electorală, Andrei Ursu a intrat în greva foamei. După 17 zile, Ursu a fost asigurat că ancheta se va realua, ceea ce s-a şi întâmplat.

În prezent, există un proces pe rol împotriva torţionarilor lui Gheorghe Ursu. Maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodis au fost acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar fostul ministru de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la aceste infracţiuni. Procesul, început în august 2016, are un nou termen de judecata la Înalta Curte pe data de 16 martie. La ultimul termen instanţa a luat act de faptul că unul dintre torţionari, George Homoşteanu, inculpat şi el în acest caz, a decedat.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne