Deportarea sau umilirea condiţiei umane - interviu cu Nicolae Luca Copală, fost deţinut politic

Imagine din incinta închisorii Jilava.
Imagine din incinta închisorii Jilava. (prin amabilitatea dlui Valentin Gligor)

Istoria românilor este impregnată de suferinţă. Zeci de mii de oameni nevinovaţi, elita culturii româneşti, tineri – elevi şi studenţi - din toată ţara au fost supuşi calvarului comunist. Bătuţi, flămânzi, bolnavi şi ţinuţi în lanţuri au prestat munci silnice la Canalul Dunăre-Marea Neagă, la diguri de pământ şi canale de irigaţii în Balta Brăilei, au stat în închisori insalubre în condiţii de igienă înfiorătoare la Jilava, Piteşti, Aiud, Sighet etc. Atât români, cât şi şvabi, sârbi şi alte naţionalităţi au fost deportaţi în Basarabia şi în Bărăgan.

Pentru a ne povesti despre clipele de coşmar trăite în comunism am apelat de această dată la membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Sibiu. Domnul Preşedinte al Asociaţiei Copală Nicolae Luca şi domnul vicepreşedinte Gligor Valentin au avut amabilitatea să ne răspundă la întrebări.

Reporter: Câţi membri are Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Sibiu?

Nicolae Luca Copală : Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici de la Sibiu a fost înfiinţată la 12 ianuarie 1990, la iniţiativa foştilor deţinuţi, printre care amintesc pe Bogdan Gheorghe, Burdea Zaharie, Gligor Valentin, Berghizan Ilie şi mulţi alţi.

Printre obiectivele asociaţiei au fost: continuarea luptei împotriva comunismului şi a oricăror forme de totalitarism; apărarea drepturilor şi intereselor legitime de ordin spiritual şi material; dreptul la liberă exprimare a opiniilor şi a credinţei.

Din anul 2010 conducerea Asociaţiei este asigurată de subsemnatul Copala Nicolae Luca în calitate de preşedinte şi domnul Gligor Valentin ca vicepreşedinte.

Asociaţia are în prezent, cca. cinci sute de membri care au fost deţinuţi politici, deportaţi Legea 118 şi deportaţi Basarabia Legea 189, dar din totalul acesta, în viaţă mai sunt circa 20 la sută, restul fiind urmaşii lor. Majoritatea membrilor sunt foşti deţinuţi politici strămutaţi şi foarte puţini deţinuţi politici care datorită vârstei sunt imobilizaţi la pat.

Reporter: Aţi primit sprijinul autorităţilor locale în desfăşurarea activităţilor dv.?

Nicolae Luca Copală : În desfăşurarea activităţii asociaţiei am beneficiat de un sprijin necondiţionat din partea primăriei, respectiv a domnului primar Klaus Johannis.

Reporter: Ce aţi îndurat în primii ani ai comunismului din ţara noastră?

Nicolae Luca Copală : Am fost deportat şapte ani şi jumătate. Îmi amintesc cu tristeţe cum în mai 1952, la vârsta de 8 ani a trebuit să părăsim localitatea Zărneşti, judeţul Braşov în termen de 24 de ore. Provin dintr-o familie care a suferit în comunism, tata fiind condamnat şi închis la Văcăreşti, pe când fratele mai mare a luptat în Munţii Piatra Craiului şi a trecut prin mai multe închisori, ultima fiind Cavnic de unde s-a şi eliberat.

La plecare am fost îmbarcaţi într-un vagon care se numea la vremea respectivă ”Bouvagon”unde am luat minimul necesar, restul bunurilor rămânând în casă, unde au fost acaparate de diferite persoane. Spre norocul nostru, vagonul nostru a fost lăsat în gara Târnăveni unde am fost aruncaţi în gară şi cu bunăvoinţa unor localnici am ajuns în satul Adămuş unde primele luni am trăit din mila localnicilor. În această perioadă de domiciliu obligatoriu nu aveam voie să părăsim localitatea. Pentru mine cea mai urâtă amintire rămâne cum eram privit în şcoală ca un duşman al poporului. Apoi greutăţile au continuat în liceu şi au culminat cu facultatea unde doi ani am luat proba la scris, apoi eram eliminat la teorie. Abia în 1963 s-a produs minunea când am fost admis la Facultatea de medicină veterinară Bucureşti. Când mi s-a ridicat domiciliul obligatoriu şi ne-am întors acasă, toate camerele erau ocupate de birourile diferitelor instituţii de pe raza oraşului iar noi a trebuit să ne amenajăm o fostă magazie în care am locuit peste cinci ani până ni s-a eliberat restul camerelor din locuinţă.

Reporter: V-a preocupat să faceţi cunoscute aceste tragedii în rândul tinerilor?

Nicolae Luca Copală : Pentru a conştientiza tinerii şi populaţia municipiului Sibiu, în anul 2012 am efectuat două expoziţii cu ajutorul Academiei Civice: Rusaliile negre privind deportările din Bărăgan şi Calvarul de la Sighet. În 2013 am organizat un simpozion: File negre din istoria omenirii – deportările, o temă de dezbatere publică. De asemenea, în cimitirul central pe locul unde au fost deshumate osemintele luptătorilor din munţii Apuseni în frunte cu maiorul Dabija am construit un monument, iar în jurul lui au fost construite morminte ale foştilor deţinuţi politici.

Toate aceste manifestări sunt dedicate celor care au luptat cu eroism pe diferite căi pentru înlăturarea comunismului din ţară.

Reporter: Ce anume v-a făcut să rezistaţi în timpul prigoanei comuniste ca să nu vă rupeţi de tradiţiile strămoşeşti şi să nu vă pierdeţi identitatea?

Nicolae Luca Copală : În toată această perioadă de detenţie, de deportare, am putut rezista numai cu ajutorul credinţei în Dumnezeu şi a caracterului moştenit de la bunici şi părinţi.

Despre situaţia deţinuţilor politici, îl rog pe domnul Valentin Gligor care a colindat în timpul detenţiei în mai multe închisori să vă dea mai multe detalii. (Urmează în partea a II-a).

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii