Ana Blandiana: Când îl ascultam pe Mircea Carp la “Europa Liberă” mă gândeam ce paradox şi ce capacitate de a fi optimist are

”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”- carte lansată la sediul Ministerului Afacerilor Externe
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”- carte lansată la sediul Ministerului Afacerilor Externe (Epoch Times România)

Cu ocazia lansării, vineri, a cărţii “Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”, la sediul Ministerului de Externe, scriitoarea Ana Blandiana a afirmat despre fostul comentator de radio al postului “Europa Liberă că mereu atunci când îl asculta se gândea că acesta are o capacitate paradoxală de a-şi păstra optimismul, “făcând o deviză din ceva la care practic nu mai spera nimeni”.

“Întotdeauna mă gândeam în timp ce-l ascultam spunând titlul viitoarei lui cărţi – “Să auzim numai de bine” – ce paradox şi ce capacitate de a fi optimist poate să aibă Mircea Carp, făcând o deviză din ceva la care practic nu mai spera nimeni. Tot ceea ce transmitea era de rău, iar faptul că va veni un moment când va transmite într-adevăr nişte veşti de bine îl credeau foarte puţini oameni. Cred că Mircea Carp se afla printre ei”, a afirmat poeta.

În discursul ei, Ana Blandiana a povestit despre modul în care a început prietenia cu Mircea Carp, care odată cu începerea carierei sale la postul de radio “Europa Liberă” a devenit o voce celebră pentru românii din ţară, atât în perioada regimului comunist, cât şi după Revoluţia din 1989.

“Prietenia noastră, care are 20 de ani cel puţin, începe într-un mod poate mai puţin senzaţional, dar mai magic. El a fost mulţi ani de zile pentru mine, mai întâi, doar o voce. O voce absolut recognoscibilă şi pe care o pândeam pe postul de radio când eram mai mică, la spatele tatei, la “Vocea Americii”, după aceea la “Europa Liberă”, o voce care, dincolo de tot ce spunea şi de timbrul şi de sentimentele pe care le transmitea, mai avea şi un nume care venea din istorie, ceea ce îi amplifica emoţia. În orice caz, din ţară, eu am cunoscut un singur om care a spus absolut ferm şi l-am crezut din toată inima că a ştiut sigur că regimul comunist se va termina. A fost domnul Coposu.

După aceea, la începutul anului 1990, am ajuns la München şi la “Europa Liberă” şi am avut sentimentul că trăiesc un moment, ba chiar sunt convinsă că am trăit un tip de vrăjitorie pentru că apăreau în carne şi oase. Era ceva ce semăna cu, atunci când ai în minte figurile unor personaje celebre din cărţi, ale unor mari scriitori, şi le vezi întrupate într-un film şi te gândeşti: se potriveşte sau nu se potriveşte, cum mi-o imaginam eu pe Natasha Rostova (contesa Natalya "Natasha" Ilyinichna Rostova, personaj din romanul “Război şi Pace” scris de Lev Tolstoi – n.r.) să zicem sau cum era în film. Acesta era sentimentul.

Am făcut cunoştinţă cu Mircea Carp şi încercam să suprapun figura lui peste vocea care era în mine de ani de zile şi culmea este nu numai că se potrivea, ci cu omul de lângă mine am intrat din primul moment într-o relaţie ca şi când ne-am fi cunoscut de-o viaţă. Am şi acum, şi o ţin ca pe un document efectiv de valoare intelectuală şi sentimentală, o poză cu Mircea Carp şi cu Adrian Marino cu care era foarte bun prieten (Adrian Marino, născut pe 5 septembrie 1921, la Iaşi şi decedat pe 17 martie 2005, la Cluj, a fost un eseist, critic, istoric şi teoretician literar român, laureat al premiului Herder – n.r.) şi cu care ne întâlnisem la München şi vorbeam ca şi când, cu domnul Marino nu mai vorbisem de asemenea de zeci de ani, el rămăsese la Cluj, noi ne mutasem la Bucureşti, eram urmăriţi, şi deodată stăteam ca şi când aparţineam unor generaţii diferite şi nici asta nu se vedea.

Şi a început o prietenie care a continuat după aceea cu elemente extrem de concrete, pentru că atunci când noi am început Memorialul de la Sighet, din prima clipă de altfel, totul începuse şi mai de înainte, din timpul Alianţei Civice, când “Europa Liberă” era singurul loc din care se spunea adevărul despre ceea ce făceam noi în România, iar după aceea, în clipa când am început Memorialul, relaţia noastră s-a instituţionalizat ca să spun aşa, pentru că Gabriela Carp a devenit reprezentanta noastră în Germania, aşa cum doamna Maria Brătianu era la Paris şi doctorul Miron Costin în Statele Unite”, a explicat Ana Blandiana în discursul care a marcat lansarea volumului “Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!”.

Scriitoarea a relatat şi despre vizitele familiei Carp în România, în special la Memorialul de la Sighet, unde Mircea Carp ţinea prelegeri pentru elevii care participau la şcolile de vară de acolo.

“Ani de zile familia Carp a venit la Sighet. Deci veneau în România şi veneau până la Sighet şi Mircea Carp ţinea conferinţe, vorbea elevilor şcolii de vară şi transmitea în felul acesta o experienţă care într-un fel era aproape exotică, pentru acei copii cu siguranţă suna aproape exotic, dar făcea să renască o lume care se concentra în fiinţa lui şi prin prezenţa lui dovedea încă o dată că acea lume existase, deci poate fi continuată, pentru că până la urmă despre asta este vorba”, a declarat Ana Blandiana.

Ana Blandiana: Cartea lui Mircea Carp este o revelaţie

În opinia poetei Ana Blandiana, cartea scrisă de Mircea Carp este “o revelaţie” prin “felul în care reuşeşte să recreeze lumea copilăriei lui, acea Românie aproape idilică, a perioadei de după Primul Război Mondial”.

De asemenea, scriitoarea a mai precizat că volumul este o mărturie a talentului literar al binecunoscutului jurnalist, scris “cu un ton de o simplitate pe care numai scriitorii adevăraţi reuşesc să o atingă”.

“Această carte pe care o lansăm astăzi (vineri, 17 mai 2013 – n.r.) şi pentru care suntem aici, a reprezentat pentru mine, din punctul de vedere al relaţiei noastre, o revelaţie în sensul că s-a adăugat un nou strat. În primul rând, ştiam că Mircea Carp este un foarte bun vorbitor, un intelectual, un gânditor, dar niciodată nu m-am gândit că are talent literar propriu-zis.

Ei bine, relevaţia a fost felul în care reuşeşte să recreeze lumea copilăriei lui, acea Românie aproape idilică, a perioadei de după Primul Război Mondial, al reîntregirii, a tuturor speranţelor, a oraşelor de provincie în care părea că toţi sunt prieteni, în care un copil putea să rămână la o familie prietenă sau rudă timp de săptămâni, luni de zile şi să-şi continue şcoala.

Adică un tip de relaţii umane pe care eu nu l-am mai prins, care încet-încet a dispărut, a fost măturat de comunism şi înlocuit cu suspiciunea, cu sărăcia, cu tot ceea ce a trăit generaţia noastră şi generaţia lui, a celor care au rămas în ţară.

Ei bine, această carte în care Mircea Carp, cu un ton de o simplitate pe care numai scriitorii adevăraţi reuşesc să o atingă, povesteşte întreaga lui viaţă, cu toate datele concrete, senzaţionale ele însele, cu toate funcţiile pe care le-a deţinut în Statele Unite, după aceea la München şi în acelaşi timp să recreeze România din care plecase, fără să o părăsească, şi în care s-a întors în momentul în care a putut să se întoarcă pentru a-şi continua lupta alături de noi. Folosesc acest prilej ca să-i mulţumesc, emoţionată şi lui şi Gabrielei”, a argumentat Ana Blandiana, la finalul discursului.

Volumul de amintiri al binecunoscutului jurnalist, ajuns acum la venerabila vârstă de 90 de ani, este completat cu fragmente din dosarul de urmărire care a fost întocmit pe numele său de către Securitate, cu reportaje, interviuri şi portrete ale unor personalităţi pe care Mircea Carp a avut şansa de a le întâlni de-a lungul vieţii sale.

La evenimentul de lansare a cărţii scrise de Mircea Carp, apărută la editura Polirom cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au participat secretarul de stat pentru afaceri globale Ovidiu Drânga, preşedintele Consiliului ştiinţific IICCMER, Dinu Zamfirescu, poeta Ana Blandiana şi scriitorul Romulus Rusan, şi, nu în ultimul rând, istoricul Neagu Djuvara.

Scurtă biografie - Mircea Carp

În anul 1948 Mircea Carp a plecat din România comunistă, ajungând în primă instanţă în Austria, apoi, în 1951 în SUA, unde a lucrat pentru postul de radio “Vocea Americii”.

După 22 de ani a revenit în München, Germania, unde a continuat să transmită o vreme pentru “Vocea Americii”, transferându-se apoi la “Europa Liberă”, post de radio la care a rămas până în anul 1995 când şi-a încheiat activitatea.

Mircea Carp a cunoscut oameni şi a relatat, de-a lungul carierei sale, despre evenimente de importanţă istorică. Printre acestea se numără vizita primului preşedinte american în România, respectiv Richard Nixon la Bucureşti în 1969, unde Mircea Carp l-a însoţit pe acesta în calitate de corespondent special.

În 1956, Mircea Carp l-a însoţit, în calitate de corespondent special pe Maiestatea Sa, Regele Mihai în vizita sa la New York York. Celebrul comentator radio a realizat o serie de reportaje cutremurul din 1977, cât şi despre Revoluţia din 1989.

Mircea Carp a fost şeful Serviciului românesc al postului de radio „Vocea Americii”, iar ulterior director asistent la „Europa Liberă”. Tot la Editură Polirom a publicat şi volumele „Vocea Americii” în România (1969-1978) (1997).

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Life & Style