De ce şi cum au luat naştere falsurile Faberge (III)

Rusia:  Cea mai mare colecţie privată de ouă Fabergé, de ani de zile în posesia unui magnat rus, este expusă permanent la Sankt Petersburg
Rusia:  Cea mai mare colecţie privată de ouă Fabergé, de ani de zile în posesia unui magnat rus, este expusă permanent la Sankt Petersburg (YURI KADOBNOV / AFP / Getty Images)

Din seria de articole despre geniul creator Pierre Carl Faberge şi influenţa pe care a avut-o stilul caracteristic al Casei Faberge în lumea artei ne vom opri astăzi asupra celor care nu s-au limitat la a se lăsa influenţaţi de frumuseţea creaţiilor marelui artist ci au încercat să-l plagieze întru totul folosindu-se de numele Faberge pentru a-şi vinde propriile „opere”: falsurile Faberge.

Faberge a fost o constantă fântână de inspiraţie şi de idei noi pentru mulţi bijutieri de primă mână. Unii dintre ei au lucrat sub îndrumarea sa directă, iar alţii în atelierele sale din Moscova sau din străinătate. Aceasta explică faptul că în cadrul stilului său „animalier” apar diferenţe foarte mari. O parte din aceste figuri de animale sunt de o perfecţiune absolută, iar altele apar ca realizări mult mai stilizate, în funcţie de atelierul din care provin. Pe de altă parte Faberge căuta colaborări cu artizani importanţi şi cu bijutieri din străinătate pentru a putea aproviziona constantele cereri ale clientelei sale. Chiar Cartier îi tăia cristalul de rocă, necesar pentru realizarea compoziţiilor florale. Un alt notabil colaborator al Casei Faberge a fost Fedor Ruckert, ce le trimitea emailul „cloisonne”.

Apoi, faptul că Faberge achiziţiona în călătoriile sale anumite obiecte artistice, ce apoi erau vândute în magazinele sale, face ca achiziţionarea unui obiect din magazinele Faberge, să nu fie o probă suficientă a autenticităţii sale. După moartea sa mulţi artizani ce au lucrat pentru el în Rusia, au emigrat în Occident reproducând multe din piesele sale emblematice. Un atelier din Helsinki, de exemplu, a produs o mare cantitate de animale sculptate din piatră dură, ce de multe ori, au fost luate drept originale Faberge. Un atelier exilat în Paris producea diverse obiecte sub conducerea lui Eugenio Faberge şi Andres Marchetti. De asemenea Silvio Marucelli şi Stiquel lucrau în Paris modificând aspectul pieselor achiziţionate din comerţ pentru a le da o faţă Faberge. În final, expoziţia de opere Faberge ce s-a celebrat în Europa şi America între anii 1933 şi 1949, împreună cu o carte despre viaţa sa, au trezit interesul lumii de a avea un obiect Faberge şi de aici au apărut nenumărate imitaţii.

În concluzie putem spune că există trei tipuri de falsuri Faberge:

1. Obiecte originale din atelierul său ce au fost restaurate, redecorate cu pietre preţioase sau alte obiecte deosebite ce se întorceau la firma de la care proveneau. Aceste semi-falsuri sunt cam imposibil de detectat.

2. Obiecte create de falsificatori contemporani cu Faberge ca: Hahn, Kochli, Sumin şi Britzin. Doar un ochi de expert este capabil să descopere aceste falsuri.

3. După 1953 s-au făcut copii după obiecte originale, care au fost realizate de Casa Faberge doar într-un singur exemplar.

Cu toate încercările de a fi copiată, Faberge rămâne o casă de obiecte de lux originală, sofisticată şi unică în felul său, prin lucrările ingenioase şi preţioase pe care le-a dat întregii lumi, care nu contenesc să ne surprindă, încânte şi bucure, demonstrându-ne că putem vedea frumosul şi practicul cu alţi ochi.

Urmăriţi rubrica noastră de Cultură/Turism pentru a citi, în ultimul episod al seriei dedicate Casei Faberge, detalii despre povestea preţioaselor ouă Faberge.