De ce amânarea zonei de liber schimb cu Ucraina este o greşeală

Angela Merkel, Vladimir Putin şi Petro Poroşenko s-au întâlnit în Franţa pe fondul crizei din Ucraina.
Angela Merkel, Vladimir Putin şi Petro Poroşenko s-au întâlnit în Franţa pe fondul crizei din Ucraina. (captură.)

Prin amânarea intrării în vigoare a părţii economice a acordului de Asociere UE-Ucraina până la sfârşitul anului 2015, UE face jocul Rusiei care a obţinut ce dorea: ca Ucraina să nu se reformeze rapid şi să nu devină un stat funcţional din punct de vedere economic. Europenii au făcut din nou concesii fără a pune condiţii Rusiei, sperând că acestea vor duce la soluţionarea conflictului din Estul Ucrainei. Rezultatul este că Ucraina va trebui să aleagă între transnistrizare sau bosnizare.

Amânarea intrării în vigoare a zonei extinse de liber schimb între UE şi Ucraina este o victorie pentru Putin. Dacă până acum liderii UE, în frunte cu Barroso, insistau că Rusia nu are niciun drept de a se băga în negocierile bilaterale dintre UE şi Ucraina, pe 12 septembrie comisarul european pentru comerţ Karel De Gucht a anunţat că s-a ajuns la un acord între UE, Rusia şi Ucraina pentru amânarea implementării DCFTA între UE şi Ucraina, care trebuia să se producă în noiembrie 2014.

Europenii au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard cum se zice. Zona de liber schimb era unul dintre cei mai importanţi stimuli pentru noile autorităţi de la Kiev să facă reforme instituţionale dureroase şi să se apropie de standardele europene. Era un fel de recompensă, în lipsa perspectivei clare de aderare la UE, şi un proiect de ţară totodată.

Acest atu de transformare a Ucrainei a fost dat din mână de liderii UE care au mizat pe îmblânzirea Rusiei şi stimularea ei de a sprijini armistiţiul dintre separatişti şi guvernul ucrainean agreat pe 5 septembrie. Problema este că Moscova şi separatiştii au încălcat constant şi armistiţiul, şi protocolul de la Minsk, iar luptele au continuat în Doneţk, ceea ce înseamnă că nu şi-au respectat angajamentele.

Amânarea acordului de liber schimb, fără condiţii clare puse Moscovei în caz că încalcă acordurile, deschide o fereastră mare de oportunitate pentru Moscova, care are timp destul acum să împiedice intrarea în vigoare a DCFTA în viitor, prin mijloacele specifice - presiuni diplomatice şi economice, acţiuni militare, şantaj energetic. Interesul Moscovei este de a bloca transformarea Ucrainei într-o democraţie liberală de succes şi o economie de piaţă viabilă.

Deocamdată Ucraina poate exporta bunuri în UE fără a plăti tarife vamale, iar Rusia nu a introdus taxe şi menţine zona de liber schimb cu Ucraina. Prin zona de liber schimb, ţara ar trebui însă să adopte regulile şi standardele UE în materie de comerţ. Ca urmare, amânarea acesteia înseamnă şi amânarea reformelor economice, pentru care zona de liber schimb era principalul stimulent.

Ori Moscova tocmai asta a vrut să oprească - declanşarea procesului de reformă. Iar europenii fuseseră avertizaţi în acest sens chiar de preşedintele Putin, care-l ameninţa pe Poroşenko că „schimbarea legislaţiei naţionale pentru a pregăti un acord comercial UE-Ucraina va primi un răspuns imediat din partea Rusiei”.

Mai grav este că europenii au recunoscut în motivarea deciziei de amânare că aceasta a survenit din motive politice, nu economice, şi că ea face parte „dintr-un proces cuprinzător de pace în Ucraina, protocolul de la Minsk”. Potrivit presei internaţionale, Merkel, Hollande şi Obama ar fi făcut presiuni asupra lui Poroşenko şi Barroso să caute un compromis cu Rusia referitor la DCFTA, iar unele ţări europene au ameninţat că în caz contrar vor bloca ratificarea AA în parlamentele lor.

Ulrich Speck, de la Centrul de reflecţie Carnegie Europe, scrie într-o analiză că „fără zona de liber schimb, acordul de asociere nu va fi eficient pentru că Ucraina va avea mult mai puţine stimulente de a începe un proces dureros de reforme”. În opinia sa, va fi vorba despre o formă fără fond care, „aşa cum spunea ministrul adjunct de Externe demisionar Danylo Lubkivsky, trimite un semnal prost tuturor - agresorului, aliaţilor noştri şi mai ales cetăţenilor ucraineni”.

Semnalul este prost pentru că autorităţile de la Kiev sunt încurajate să amâne reformele necesare, iar UE pare să transmită mesajul că nu mai e atât de interesată de acestea. Pentru Rusia, mesajul este că agresiunea militară a meritat pentru că este recompensată cu oferirea de concesii.

Europenii au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard. Zona de liber schimb era unul dintre cei mai importanţi stimuli pentru noile autorităţi de la Kiev să facă reforme instituţionale dureroase şi să se apropie de standardele europene.

Moscova a reuşit să se infiltreze la masa negocierilor UE-Ucraina şi va încerca din toate puterile să le blocheze. Deja a cerut ca o trilaterală Rusia-Ucraina-UE să lucreze la amendamente la Acordul de Asociere al Ucrainei cu UE pentru a aborda preocupările ruşilor. Prin urmare, Rusia vrea ca procesul de negociere pentru AA să fie redeschis şi să dicteze condiţiile, fapt inacceptabil pentru Ucraina şi UE. Dacă liderii europeni acceptă ca acordul de asociere să fie modificat după voia Rusiei, Ucraina va fi pierdută.

Transnistrizare sau bosnizare

Oleksandr Shusko, director de cercetare la Institute for Euro-Atlantic Cooperation, arată într-un policy memo scris pentru Ponars Eurasia că preşedintele rus vrea să impună fie o bosnizare a Ucrainei, fie o transnistrizare a Donbasului. Planul lui Putin este de a face statul ucrainean disfuncţional, dând Doneţkului putere de veto asupra unor decizii cheie de politică externă şi internă. Amânarea acordului de liber schimb serveşte şi ea acestui joc al Kremlinului.

Expertul ucrainean mai face o observaţie importantă, şi anume că recunoaşterea suveranităţii Ucrainei este o precondiţie obligatorie pentru orice soluţie de pace. Tocmai aici este problema - Rusia nu recunoaşte suveranitatea Ucrainei, ca urmare, orice concesii făcute Moscovei nu rezolvă conflictul din Est, ci fac mai mult rău Kievului.

Deja republicile separatiste din Lugansk şi Doneţk cer aranjamente speciale pentru activităţile lor economice şi comerciale, pentru a se integra cu Rusia şi Uniunea Vamală. Mai mult, ele pretind putere de veto asupra deciziilor de politică internă şi externă ale Kievului, în schimbul reintegrării în Ucraina. Prin urmare, Rusia foloseşte toate pârghiile pentru a face Ucraina un stat slab, disfuncţional, care poate fi uşor influenţat.

Ţara ar urma să fie transformată într-un stat disfuncţional de tip Bosnia. Se pune problema acum dacă vom asista la o transnistrizare sau la o bosnizare. Din toate aceste motive, decizia UE de amânare a zonei de liber schimb este o mare greşeală.

Mai trebuie amintit că Putin a cerut şi Republicii Moldova să amâne aplicarea componentei economice a acordului de asociere cu UE pentru a putea discuta despre riscurile care pot apărea pentru economia rusă. Acelaşi joc, aceeaşi strategie de blocare a reformelor. Doar că în acest caz s-a lovit de refuzul Chişinăului şi a trecut la represalii. Rusia a introdus taxe vamale la o serie de mărfuri moldoveneşti, inclusiv vin, carne, legume, fructe şi cereale.

Cât despre retragerea trupelor ruseşti, să nu ne amăgim. Conflictul din est nu se va sfârşi. Frontiera rămâne permeabilă, separatiştii pe poziţii. Iar prin concesiile făcute de UE privind acordul de asociere, Rusia are destul timp să-şi folosească pârghiile.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii