DAFOH cere Chinei încetarea prelevării neetice a organelor

166.461 de semnături din 36 de ţări (inclusiv România) care sprijină petiţia Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH) pentru a cere ONU să investigheze şi să condamne recoltarea forţată de organe de la prizonieri de conştiinţă din China (arhivă)
166.461 de semnături din 36 de ţări (inclusiv România) care sprijină petiţia Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH) pentru a cere ONU să investigheze şi să condamne recoltarea forţată de organe de la prizonieri de conştiinţă din China (arhivă) (Tanghong / The Epoch Times)

Recent, China şi-a anunţat intenţia de a sista gradual, până în anul 2015, recoltarea organelor de la prizonierii executaţi, precum şi implementarea Sistemului de Răspuns privind Transplanturile de Organe din China (COTRS), un sistem computerizat de alocare a organelor.

Din nefericire, COTRS duce lipsă de transparenţă atât în procesul de găsire a compatibilităţilor, cât şi în informaţiile despre donatorii de organe, care nu sunt accesibile nici publicului, şi nici vreunei entităţi terţe, independente. Cu privire la termenul anunţat, 2015, oficialii chinezi vorbesc vag despre sistarea dependenţei de sursa prizonierilor executaţi, nu despre stoparea completă.

Organizaţia Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH) susţine că anunţul şi implementarea sistemelor sunt amăgitoare şi insuficiente şi declară următoarele:

1. Comunitatea internaţională consideră că prelevarea organelor de la prizonieri executaţi şi de la prizonieri de conştiinţă este lipsită de etică. Dacă uciderea pentru organe – sub masca execuţiei prizonierilor – este împotriva eticii, atunci ea va rămâne astfel în fiecare zi în care se continuă.

Dorinţa încetării acestei practici se conformează standardelor etice definite de organizaţii medicale precum WMA, TTS, WHO, şi altele.

Odată ce este recunoscută ca fiind contra principiilor eticii şi, totodată, o crimă împotriva umanităţii, recoltarea organelor prizonierilor trebuie să înceteze imediat. A opri gradual o crimă împotriva umanităţii este un fapt nesustenabil din punct de vedere etic. Anunţul de „sistare graduală” a acestei crime împotriva umanităţii, emis de guvernul chinez, este în sine, o afirmaţie care induce în eroare. Când în joc sunt vieţile oamenilor, atunci „Nu este vreme... să luăm doza calmantă a gradualităţii.”

2. În 1984, regimul chinez a emis o lege care să permită extragerea organelor de la prizonierii executaţi. În clipa în care dr. Wang Guoqi a mărturisit desfăşurarea acestei practici în faţa Congresului în 2001, oficialii chinezi însă au spus că acest fapt este o minciună. China a negat procedura aceasta până în 2005, când presiunile internaţionale i-au obligat pe demnitarii chinezi să îi recunoască existenţa. Mai târziu, aceştia au afirmat că până la 90% dintre organele folosite au provenit din această sursă, care a contribuit la peste 10.000 de transplanturi pe an. Dat fiind faptul că regimul chinez are o lungă istorie a lipsei de sinceritate, este obligatorie implementarea de măsuri de cercetare şi monitorizare.

În 2007, cu un an înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, Asociaţia Medicală Chineză (CMA) s-a angajat în faţa Asociaţiei Mondiale a Medicilor (WMA) să pună capăt recoltării organelor de la prizonierii executaţi, mai puţin când beneficiarii erau rude (ale prizonierului, n.trad.). În ciuda promisiunii făcute, China a continuat să efectueze peste 10.000 de transplanturi în fiecare an, în lipsa unui sistem public eficient al donării de organe.

Acum, la peste şase ani de la luarea angajamentului CMA, China nici măcar nu vorbeşte despre încetarea practicii, aşa cum făcuse în 2007, ci doar anunţă – folosind un termen nedefinit – că o va sista gradual. "Susţinem că recentul anunţ din 2013 lansat de China reprezintă, în realitate, un pas înapoi în raport cu promisiunea din 2007. Luând în calcul cele de mai sus, este de neînţeles de ce comunitatea internaţională aplaudă recentele anunţuri", arată DAFOH.

3. Terminologia oficialilor chinezi este vagă, ambiguă, întrucât anunţă numai începutul unei sistări graduale, fără a stabili şi un termen-limită pentru oprirea prelevării complete a organelor de la prizonieri executaţi. Potrivit declaraţiilor oficialilor chinezi, intervalul de timp poate fi 2015, dar poate fi şi „nedefinit”.

Întrebaţi când va fi stopată procedura de extragere a organelor prizonierilor executaţi, demnitarii chinezi au descris intervalul de timp ca fiind „nedefinit”. În alte anunţuri, aceştia au vorbit despre „sistarea graduală a dependenţei de organele prizonierilor executaţi”, neprecizând sfârşitul acestei practici neetice, ci numai o schimbare la nivelul procentelor, lăsând astfel deschisă opţiunea continuării procedurii, în caz de nevoie.

"Declaraţiile oficiale din partea Chinei sunt insuficiente şi vagi. În absenţa cercetărilor şi monitorizării internaţionale, sistarea graduală poate dura „nedefinit”, iar o elogiere euforică este prematură şi deplasată. În loc să aplaudăm China pentru anunţarea sistării graduale, ar trebui, mai degrabă, să luăm în considerare victimele nevinovate care îşi vor pierde vieţile pe zi ce trece, dacă această practică abuzivă se va perpetua" se reiterează in comunicat.

4. Anunţurile recente afirma că, în China, se va introduce un sistem de alocare computerizată a organelor. Totuşi, asta nu va garanta faptul că organele introduse în sistemul informaţional sunt procurate într-o manieră etică. În schimb, în lipsa unei deschideri pentru verificare, acest sistem are riscul de a permite o alocare mult mai eficientă a organelor obţinute în mod neetic. Dincolo de orice dubiu, trebuie asigurat faptul că noua alocare computerizată nu va fi o formă sofisticată de „spălare a organelor”, care să folosească organele prizonierilor pentru ca apoi să şteargă toate urmele procurării lor imorale.

Soluţionarea problemei recoltărilor lipsite de etică suferită de prizonierii din China nu necesită un program computerizat de alocare a organelor. În schimb, ceea ce se cere este stoparea imediată a prelevărilor de organe efectuate în afara legilor eticii, împreună cu un sistem care să ofere o documentare verificabilă a procurării viitoare a organelor.

Atâta vreme cât China nu recunoaşte în mod oficial extragerea organelor prizonierilor ca fiind lipsită de etică, rămâne incert dacă folosirea acestei surse va fi vreodată abolită, chiar şi în urma întocmirii unui sistem informaţional de alocare a organelor şi a unui program de donare voluntară a acestora.

Combinarea celor două depozite de organe - unul rezultat din execuţii, iar celălalt din donare – prin intermediul sistemului de alocare digitală va servi numai la camuflarea practicilor opuse principiilor etice. Aceasta le oferă o aparenţă de legitimitate şi de acceptare. Este, pur si simplu, o cale de a pretinde că uciderile anterioare nu au avut loc. Simpla implementare a unui sistem computerizat de alocare a organelor în absenţa stopării imediate a prelevării acestora de la prizonieri este inutilă etic.

5. La data de 20 mai 2013, în interviul acordat postului ABC TV de către Huang Jiefu, fostul ministru-adjunct al Sănătăţii din China, acesta a răspuns la întrebarea despre extragerea organelor prizonierilor: „De ce obiectaţi?” Aceasta sugerează faptul că oficialii chinezi încă nu recunosc că prelevarea organelor de la prizonierii executaţi este împotriva eticii. Donarea etică de organe necesită consimţământ liber, voluntar şi informat. Cu toate acestea, China se sustrage de la această cerinţă, banalizând-o prin calificativul de „aprobare scrisă” din partea prizonierilor. Anunţurile provenite din partea Chinei vorbesc despre o sistare graduală a prelevării de organe de la prizonieri executaţi, însă nu se menţionează dacă sunt incluse spitalele militare, cunoscute ca fiind puternic implicate în practicile de extragere neetică a organelor. Schimbările anunţate nu menţionează nici că, în cadrul problemei veşnic nerecunoscute a recoltării organelor de la prizonierii de conştiinţă, în particular, de la practicanţii Falun Gong, care constituie cel mai mare grup de oameni vizat.

„Nu este vreme... să luăm doza calmantă a gradualităţii.” Reverendul Martin Luther King Jr. (Discursul „Am un vis”, 1963)

În 2012, David Matas a afirmat la conferinţa anuală a Asociaţiei Internaţionale a Cărturarilor specializaţi în Genocid din San Francisco: „La 30 noiembrie 1999, 'Biroul 610' (din China) a convocat peste 3.000 de oficiali în Marea Sală a Poporului din capitală pentru a discuta despre campania împotriva Falun Gong, care pe atunci nu funcţiona bine, demonstraţiile continuând în Piaţa Tiananmen. Li Lanqing, liderul 'Biroului 610', a anunţat noua politică a guvernului în privinţa mişcării: „Stricaţi-le reputaţia, ruinaţi-i financiar şi distrugeţi-i fizic.”

Un apel la distrugerea fizică a Falun Gong este un apel la genocid. Un apel la genocid prin folosirea lor pentru organe nu este permis . Cu toate acestea, când extragerea organelor are loc, în contextul apelului la distrugere fizică, cele două ar trebui puse laolaltă. Extragerea organelor este mijlocul, iar distrugerea fizică este intenţia.

Practic, nu există nicio distincţie între distrugerea fizică şi recoltarea organelor de la practicanţii Falun Gong – aceasta din urmă este chiar şi profitabilă. Astfel, fără a recunoaşte public folosirea prizonierilor de conştiinţă drept sursă de organe, nu există nicio garanţie că această cale de obţinere a organelor va fi abandonată. O sistare graduală a acestei practici abuzive pe o perioadă nedefinită este nesustenabilă etic. Poate că acest lucru să fie de dorit pentru tabăra criminalilor, însă este înfiorătoare şi inacceptabilă pentru tabăra victimelor. Este o tragedie atât pentru victime, cât şi pentru profesia medicală. Următorul citat aparţinând reverendului Martin Luther King Jr. pare la fel la fel de actuală acum, ca şi în anii 1960:

„...presiunea cumplită a prezentului. Nu este vreme să adoptăm luxul de a încetini, sau să luăm doza calmantă a gradualităţii... Acum a sosit vremea să facem din dreptate o realitate pentru toţi copiii lui Dumnezeu.”

6. Anunţarea sistării graduale a recoltării de organe de la prizonierii executaţi a fost însoţită şi de un anunţ oficial despre un sistem public de donare a organelor. Totuşi, există o ezitare tradiţională în rândul populaţiei chineze în a-şi dona organele, fapt recunoscut şi de oficialii chinezi. În plus, nu există nicio prevedere legală privind stabilirea morţii cerebrale, fapt care ar reglementa procurarea organelor de la pacienţii aflaţi în moarte cerebrală.

Astfel, sistemul public de donare a organelor ar trebui să se bazeze pe donări din partea persoanelor aflate în moarte cardiacă, fapt care ar reduce eficienţa transplantării unora dintre organele donate.

În septembrie 2013, cotidianul chinezesc Guang Ming a publicat un articol în care se afirma că, din 100 de donatori potenţiali din China, numai 5 procente din organele oferite pot fi, în final, folosite pentru transplant. În ansamblu, condiţiile din China sunt propice continuării folosirii organelor prelevate de la prizonieri şi dincolo de termenul promis de doi ani.

Trebuie să se asigure, mai presus de orice îndoială, faptul că prizonierii de conştiinţă, în principal practicanţi Falun Gong, nu sunt înrolaţi cu forţa într-un asemenea program public de donare a organelor sub o identitate falsă. S-a constatat că documente false de identitate, asociate naţionalităţii chineze, au fost emise pentru 'turişti' străini veniţi pentru transplant, în scopul de a evita legea care interzice 'turismul transplanturilor'. Transparenţa şi monitorizarea sunt necesare pentru a preveni introducerea identităţilor false în sistemul computerizat de alocare a organelor.

7. În octombrie 2011, The Lancet a publicat scrisoarea cu titlul: „Time for a boycott of Chinese science and medicine pertaining to organ transplantation” („A venit vremea pentru boicotarea ştiinţei şi medicinii chineze privind transplantul de organe”). În scrisoare se cerea „boicotarea acceptării de studii la întruniri, publicării de articole în ziare şi a cooperării în cercetări legate de transplanturi, exceptând cazurile în care se poate verifica faptul că sursa nu a fost un prizonier executat.”

"Deşi apreciem apelul ferm pentru standarde etice în publicaţiile din China, ducem lipsă de acelaşi apel strict când vine vorba de apărarea propriilor noastre standarde etice. Aşa cum autorii au avut curajul de a publica scrisoarea mai sus menţionată în The Lancet din motive etice, noi ar trebui să fim încă şi mai puternic motivaţi să solicităm în mod deschis stoparea imediată a recoltării neetice de organe în sine", afirma DAFOH.

Refuzul de a publica articole, care includ date provenind de la prizonieri executaţi este un răspuns necesar, însă insuficient în faţa abuzurilor ce au loc în China. Se impune să obiectăm cu voce tare la însăşi practica de prelevare (forţată, n.trad.). Trăind într-o societate care permite libertatea de exprimare, nu ne este interzis să solicităm oprirea imediată a recoltărilor neetice de organe din China. De fapt, în calitate de doctori în medicină şi organizaţii medicale, avem responsabilitatea etică şi obligaţia de a face apel la încetarea imediată a acestei proceduri opusă oricărei etici.

În 2006, cotidianul China a descris cum numărul transplanturilor din China a atins 20.000, 90% din organe provenind de la prizonieri executaţi. Atenţia acordată de comunitatea internaţional şi presiunile exercitate de aceasta în ultimii câţiva ani au contribuit la transformările recente, indicând totodată faptul că trebuie să ne continuăm eforturile de cerere a stopării imediate a abuzului recoltării de organe.

Odată ce practica este recunoscută ca fiind contra principiilor etice, nu mai există nicio scuză pentru a o continua. Prelevarea neetică a organelor prizonierilor poate fi rezolvată pe loc, dacă eforturile comunităţii internaţionale s-ar uni, iar opoziţia faţă de practică ar fi exprimată într-un singur glas. Nu există lege care să ne împiedice să solicităm Chinei abţinerea imediată de la perpetuarea recoltării de organe – avem nevoie doar de voinţa de a face acest lucru.

"Altfel, am putea să ne întrebăm ce s-ar întâmpla în clipa în care China ar folosi cu succes un sistem de alocare computerizată a organelor, iar anunţul unei sistări graduale ar acţiona ca un cal troian pentru a submina şi dizolva standardele noastre etice.

Solicităm comunităţii internaţionale să ni se alăture în apelul adresat Chinei, de a pune capăt imediat şi necondiţionat prelevării neetice a organelor provenite de la prizonieri executaţi şi de la toţi prizonierii de conştiinţă", se arată la finalul comunicatului DAFOH

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii