Cum sa eviti si sa elimini metalele toxice, Partea III

Antibioticele - o alta sursa de intoxicare cu metale. Candida si alte organisme patogene se acumuleaza din cauza utilizarii antibioticelor. Aceste organisme convertesc uneori ionii de mercur in metilat de mercur, cu mult mai toxic
Antibioticele - o alta sursa de intoxicare cu metale. Candida si alte organisme patogene se acumuleaza din cauza utilizarii antibioticelor. Aceste organisme convertesc uneori ionii de mercur in metilat de mercur, cu mult mai toxic (Joe Raedle / Getty Images)

O litanie de efecte adverse

Dovezile ca metalele toxice cauzeaza, contribuie la, sau accelereaza dezvoltarea bolilor cronice, sunt disponibile pe larg in literatura stiintifica. Toxicitatea metalelor se adauga la stresul oxidativ, inhiba producerea si utilizarea de antioxidanti, blocheaza functionarea enzimelor si otraveste biochimia sulfului, afectand in sens negativ functionarea fiecarei celule, tesut, organ si sistem din corp.

Ar fi incorect sa invinuim pentru epidemiile de oboseala, depresie, neliniste, atasamente fata de mancare si droguri, rezistenta la insulina, diabete, dizabilitati de invatare, alergii, astm, probleme digestive, oboseala glandelor de adrenalina, dezechilibrelor hormonale, pierderii de memorie si a altor probleme de sanatate foarte raspandite, doar toxicitatea metalelor, dar metalele pot cu siguranta sa joace un rol major in aceste conditii.

Cu toate ca simptomele otravirii cu diferite metale se suprapun de obicei, diferite metale tind sa favorizeze diferite locuri. Mercurul si cadmiul se acumuleaza mult in rinichi, dar cadmiul nu trece de bariera sangelui din creier, asa cum face mercurul. Supraincarcarea cu cadmiu este mai mult asociata cu neuropatia periferica decat cu problemele sistemului nervos central.

Plumbul se acumuleaza in principal in oase si deranjeaza eritropoeza, formarea celulelor rosii, contribuind la sanatatea precara a oaselor, osteopenie si osteoporoza.

Litania efectelor adverse de la expunerea la mercur, plumb, cadmiu si arsenic este una lunga. Include degenerarea fizica, musculara si neurologica. Metalele grele toxice pot cauza, contribui la sau accelera boala Alzheimer, Parkinson, distrofia musculara, scleroza multipla si alte deranjamente ale creierului sau neurologice.

Metalele toxice contribuie de asemenea la problemele sistemului reproductiv feminin, cum ar fi dificultati de menstruatie, infertilitate, avort, pre-eclampsie, hipertensiune indusa de sarcina si nasteri premature.

Metalele toxice sunt legate de asemenea de un risc crescut de cancer la san. Un studiu recent efectuat la Universitatea Georgetown a aratat ca metalele mercur, cupru, cobalt, nichel, plumb, cositor si crom si de asemenea vanadiu activeaza locurile alpha de receptori de estrogen in liniile de celule de cancer la san in moduri similare cu estrogenul uman estradiol. Metalele altereaza de asemenea expresia genelor, perturband echilibrul hormonal si accelereaza proliferarea celulelor de cancer la san.

Mercurul si alte metale toxice contribuie mai departe la dezvoltarea si cresterea cancerului, prevenind biosinteza si functionarea vitalenthine, un regulator endogen al cailor metabolice cheie necesare pentru un sistem imun viabil. Cantitati adecvate de vitalethine controleaza raspunsurile de imunitate, probabil pentru toate tipurile de cancer si agenti infectiosi ca SIDA.

Se strang din ce in ce mai multe dovezi ca vitalethine este de asemenea crucial pentru metabolismul colesterolului, a productiei de celule rosii si a prevenirii diabetului. Pentru ca corpurile noastre sa produca vitalethine natural, avem nevoie de aminoacidul L-cysteine care contine sulf si vitamina acid pantotenic.

Daca proteina folosibila, de inalta calitate si cisteina devin deficitare din cauza unei diete sarace sau a otravirii cu metale, corpurile noastre vor incerca sa compenseze producand cisteina din aminoacidul esential metionina prin intermediarul toxic homocisteina. Metalele toxice problematice din corp se pot lega si interfera cu conversia homocisteinei, blocand-o astfel incat sa se acumuleze metabolic.

Nivele ridicate de homocisteina sunt marcatoare de probleme cardiovasculare, cancer, alte boli ale societatii industriale si imbatranirii premature. Ele sunt asociate cu problemele arteriale, neoplasie, tumori si o lunga lista de dezechilibre metabolice. Nivelele de homocisteina sunt mai ridicate la cei mai multi vegetarieni din cauza ingestiei inadecvate de proteina si vitamine B (in special B12) sau a excesului de soia.

Soia este comercializata ca "proteina perfecta" deoarece contine toti aminoacizii esentiali, dar faptul ca ii "contine pe toti" nu este acelasi lucru cu a contine nivele si rapoarte optime si folosibile. In termeni de a ajuta corpul sa rezolve otravirea cu metale, soia este o proteina slaba intrucat continutul sau de cisteina este blocat in mare parte de inhibitorii de proteza.

Treizeci la suta dintre persoanele in varsta (barbati si femei) au nivele crescute de homocisteina. Douazeci si noua la suta din vegetarieni au nivele crescute de homocisteina (din cauza lipsei relative de metionina si vitamina B12 din dietele lor sau a consumului excesiv de soia) comparat cu doar 5% din omnivori.

Printre pacientii cu simptome de ateroscleroza, 13-47% (posibil mai multi) au nivele crescute de homocisteina. Cu toate ca suplimentele cu B6, B12 si acid folic sunt ieftine si deseori reprezinta un mod de a salva viata prin coborarea nivelelor de homocisteina, oamenii cu toxicitate inalta deseori devin bolnavi mortal din cauza lor, probabil pentru ca absorbtia vitaminelor B activeaza calea metabolica a homocisteinei si rezulta intr-o eliberare masiva de metale toxice asociate in circulatia sanguina.

Marea problema: grasimea

Pentru a metaboliza grasimea, avem nevoie de acid lipoic, care este un alt nutrient vital critic care este otravit de metale toxice.

Esecul de a digera cum trebuie grasimile este o problema din ce in ce mai raspandita si unul din motivele cheie pentru care unii oameni decid ca o dieta traditionala bogata in grasimi nu li se potriveste. Cu toate ca pierderea abilitatii de a digera grasimea ar putea urma unor ani de dieta slaba in grasimi, asta nu este pur si simplu o intrebare de "ori o folosesti, ori o pierzi".

Oamenii care se imbuiba cu grasimi rele sau cauta sa evite toate grasimile sunt mai predispusi sa acumuleze metale toxice, care in schimb vor afecta capacitatea lor de a digera cum trebuie, a asimila si a utiliza grasimile. Pierderea acidului lipoic si toxicitatea metalelor interfereaza cu producerea de energie, operatiunile de curatare a toxinelor, reglarea zaharului sanguin si mentinerea unei greutati sanatoase.

Pro-oxidanti si antioxidanti

Mercur, cadimu, arsenic, plumb si alte metale toxice promoveaza formarea peroxidului de hidrogen, a peroxidului de lipide si a radicalilor hidroxil si interfereaza cu procesele critice antioxidante. Corpul este asadar lipsit de agenti critici de protectie.

Glutatihione este unul din antioxidantii principali intracelulari ai corpului. Cand metalele toxice, cum ar fi mercur sau cadmiu, se leaga cu glutatione, atat metalele toxice cat si glutathione ar putea fi excretate din corp prin bila. Chiar daca este bine ca metalele toxice sunt excretate afara din corp, procesul epuizeaza celulele de glutathione. Asta este ca si cum ai arunca bebelusul odata cu apa din cada!

Pentru a face lucrurile si mai rele, mercurul inhiba activitatile reductazei glutathione si a sintetazei glutathione, cele doua enzime cheie critice la metabolizarea glutathione si interfereaza cu functionarea dismutazei superoxid, o alta enzima necesara pentru corp pentru antioxidare.

Antibioticele si metalele toxice

Recent, o alta problema legata de metalele toxice a aparut: candida albicans si alte organisme patogenice rezistente care se acumuleaza din cauza folosirii antibioticelor. Aceste microorganisme sunt capabile de a capta grupurile methil (CH3-) - necesare pentru imunitate si alte functii ale corpului - pentru scopul lor diabolic.

Asta nu inseamna numai ca homocisteina toxica nu se converteste in metionina buna, dar inseamna si ca mercurul elementar si ionic este convertit intr-un mercur metilat care este mult mai toxic. Mercurul metilat are o afinitate mult mai mare la tesuturile de grasime si este mult mai greu de eliminat din corp.

Cercetatorii de la Fundatia Bolilor de Inima din New York au descoperit ca antibioticele folosite pentru a trata infectiile nu sunt eficiente in prezenta metalelor grele, cum ar fi mercur si plumb. Aceste metale coexista cu infectii cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Herpes simplex, cat si cu cytomegalovirus sau alte microorganisme, incluzand virusi asociati cu cancer.

In mod tragic, studiul metalelor toxice este trecut in mare parte cu vederea in scolile pentru doctori si nutritionisti, chiar daca cunoasterea efectelor lor adverse ar putea ajuta la darea de raspunsuri in multe studii clinice complexe.

Asadar, de unde sa incepem aceasta problema aparent insurmontabila de supraincarcare cu metale toxice? In primul si primul rand, trebuie sa evitam expunerea cat mai mult posibil.

Dar deoarece evitarea completa este imposibila, trebuie de asemenea sa ne detoxifiem activ, altfel acumularea de toxine in corp va continua. Cele doua zone mari de curatare sunt dieta si mediul. Asupra dietei, cel putin, avem un control considerabil.

Kaayla T. Daniel, PhD, CCN este un nutritionist certificat si scriitor pe teme de sanatate.

Galen D Knight, PhD, este biochimist si scriitor pe teme de sanatate.

Sursa: Westonaprice.org/environmental-toxins/1447-mad-as-a-hatter.html

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință