Cum profită Viktor Orban de criza refugiaţilor

Imaginile haosului din gara Keleti din Budapesta au şocat Europa. Ungaria a avut o abordare total incoerentă. Mai întâi a construit un gard de sârmă ghimpată de 157 de km lungime la graniţa cu Serbia, iar apoi a început să blocheze trenurile în care refugiaţii încercau să ajungă în Austria. Premierul ungar şi-a făcut un calcul cinic – escaladarea situaţiei îi va asigura succesul la viitoarele alegeri.

Deriva Ungariei lui Orban către extremism şi un naţionalism exacerbat este binecunoscută. Până acum, duşmanul principal al Fidesz era Europa care nu permite Budapestei să-şi urmeze propria cale a iliberalismului, iar cel al grupării de extremă dreapta Jobbik, formaţiune xenofobă, erau romii. Viktor Orban face în continuare tot posibilul pentru a fura temele Jobbik şi a recupera electoratul pierdut ca urmare a luării unor măsuri anti-democratice precum legea taxării Internetului, legea presei, slăbirea independenţei Băncii Centrale şi multe altele care au scos oamenii în stradă.

Noul adversar găsit de Orban sunt refugiaţii, care ar lua cu asalt ţara şi Europa. La întâlnirea cu preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, el a reluat tema dispariţiei Occidentului prin imigraţia musulmană şi a afirmat că ”fundamentul creştin al Europei este în pericol”. Premierul ungar ştie că există temeri în rândul cetăţenilor europeni că o parte din musulmanii fugari care vor fi primiţi de ţările europene ar putea pe termen lung să încerce să le impună propria cultură şi propriile obiceiuri şi vrea să speculeze aceste frici.

”Nu trebuie să uităm că cei care vin acum sunt reprezentanţii unei culturi profund diferite. În majoritate nu sunt creştini, ci musulmani. Este o problemă importantă, căci Europa şi identitatea europeană au rădăcini creştine. Nu este preocupant în sine faptul că acum cultura creştină a Europei nu mai are puterea de a menţine Europa în sistemul valorilor creştine? Dacă pierdem asta din vedere, gândirea europeană se poate regăsi în minoritate pe propriul său continent. Avem sentimente creştine, credem că sentimentul de a face parte dintr-o naţiune este important şi că familia este importantă. Poate suntem minoritari cu această poziţie a noastră în Europa, dar avem libertatea de a o reprezenta. Cred că avem dreptul de a decide că nu vrem să avem un număr mare de musulmani în ţara noastră. Noi ungurii şi europenii în general ne temem pentru că vedem că liderii europeni, printre care şi prim-miniştri, nu sunt capabili să controleze situaţia”, a scris Orban într-un articol de opinie publicat de ziarul german ”Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Prin urmare, premierul ungar se reinventează ca apărătorul creştinătăţii şi salvatorul Ungariei de aşa-zisa ”invazie musulmană” şi a identificat un nou adversar: Islamul.

Joc iresponsabil

După ce iniţial autorităţile ungare au fost acuzate că-i lasă pe imigranţi să treacă mai departe spre Europa de Vest fără a-i înregistra, premierul Orban a declarat că se va ţine de regulile UE şi nu le va permite refugiaţilor să plece până ce Germania, care a promis că va prelua 800.000 de sirieni, le va da vize. Mai mult, el a acuzat Berlinul că nu a respectat regulile de la Dublin, care prevăd ca cererile de azil ale refugiaţilor trebuie să fie tratate în primul stat UE în care ajung, promiţându-le direct sirienilor că îi va primi şi generând haos în Ungaria, deoarece aceştia nu vor să se înregistreze aici.

Premierul ungar a susţinut că problema refugiaţilor ”este una germană, nu europeană”. El a încercat să transmită propriei populaţii mesajul că alţii sunt de vină, că el respectă procedurile şi-şi apără ţara de ”invadatori”. Cum? Parlamentul ungar a votat săptămâna trecută pentru înăsprirea pedepselor pentru trecerea ilegală a graniţelor Ungariei şi pentru instaurarea unor zone de tranzit la frontiere. Orban a ameninţat că va construi un gard de sârmă ghimpată şi la graniţa cu Croaţia, nu doar la cea cu Serbia, dacă refugiaţii vor lua acest drum.

Prin alimentarea crizei şi a haosului din propria ţară şi măsurile dure luate împotriva refugiaţilor, Orban încearcă să se erijeze în apărătorul creştinătăţii, al Europei şi al Ungariei şi speră să rupă din electoratul Jobbik, care a ajuns a doua forţă politică a ţării.

Pe de altă parte însă, pentru a-şi alimenta arsenalul naţionalist în perspectiva următoarelor alegeri, Orban a lăsat iniţial trenurile ticsite cu refugiaţi să plece şi apoi le-a oprit la Bicske, de unde poliţia a încercat să-i ducă într-o tabără pentru refugiaţi. Mulţi refugiaţi s-au opus însă părăsirii trenurilor, nedorind să fie înregistraţi în Ungaria, şi au fost trataţi cu gaz lacrimogen de poliţie. Alţii au ales s-o ia pe jos pentru a ajunge la graniţa cu Austria. Până la urmă autorităţile maghiare au permis ca mulţi refugiaţi să fie transportaţi în autobuze la graniţa cu Austria, ”o măsură excepţională, pe care nu o vom repeta”, după cum spunea premierul ungar. Orban a cerut Germaniei şi Austriei să-şi închidă graniţele din nou şi să afirme clar că nu vor mai primi refugiaţi, ”pentru că altfel vor mai veni milioane de oameni în Europa fără acte”.

Aceste măsuri aparent incoerente şi contradictorii luate de autorităţile ungare ascund un calcul foarte meschin al puterii de la Budapesta. Imigranţii care vor să plece cât mai repede mai departe spre Europa de Vest se află într-o capcană, fiind folosiţi ca ţapi ispăşitori ai discursului extremist şi populist al lui Orban, care afirma că ”nu vrem minorităţi numeroase, care se deosebesc în caracteristicile lor culturale de noi. Ungaria trebuie să rămână Ungaria”.

Prin alimentarea iresponsabilă a acestei crize şi a haosului din propria ţară şi măsurile dure luate împotriva refugiaţilor, Orban încearcă să se erijeze în apărătorul creştinătăţii, al Europei şi al Ungariei şi speră să rupă din electoratul Jobbik, care a ajuns a doua forţă politică a ţării şi cu aproape 30% în sondaje îi încurcă deja calculele pentru alegerile din 2018. Teoria invaziei programate merge mănuşă pentru scopurile lui Orban. Ca un veritabil populist, el încearcă să se caţăre pe valul temerilor legate de criza refugiaţilor.