Cum poate fi oprită masacrarea pădurilor – soluţiile societăţii civile

Stop defrişărilor.
Stop defrişărilor. (Greenpeace)

Potrivit unui studiu Greenpeace, România pierde 3 hectare de pădure în fiecare oră. În perioada 2009-2012 s-au înregistrat în total la nivel naţional 31.456 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, soldate cu amenzi sau dosare penale. În 2012 au fost exploataţi potrivit datelor oficiale peste 19 milioane de metri cubi de lemn, dintre care 3 milioane au fost achiziţionaţi de compania austriacă Schweighofer. Specialişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor de mediu vorbesc despre o crimă organizată la nivel de stat şi propun câteva soluţii pentru combaterea defrişărilor: internaţionalizarea problemei şi constituirea unui Birou Civic, ca platformă de acţiune comună a ONG-urilor implicate în lupta împotriva defrişărilor.

Octavian Berceanu, vicepreşedinte al Institutului pentru Dezvoltare şi Inovare, a arătat în deschiderea dezbaterii ”Defrişările-cum pot fi oprite”, care a avut loc joi la Institute The Cafe, cu sprijinul Clubului Frontline, că pe timpul lui Ceauşescu, România exporta diverse cherestele, spre Asia, Europa de Vest şi ţările arabe. Contractele se derulau prin societăţi patronate de Securitate precum Crescent iar preţul lemnului exportat era subvenţionat de stat, fiind mult sub preţul de producţie.

După decembrie 1989, o mare parte din contractele aflate în desfăşurare au fost preluate de ofiţeri aparţinând fostei Securităţi care au trebuit să ”devină competitivi” şi să menţină exporturile de lemn (buştean sau cherestele). Pe de altă parte, au fost emise multe titluri de proprietate pentru pădure, iar suprafeţele au fost fărâmiţate prin acordarea dreptului la 0,5 hectare per persoană sau 1 ha pe familie. În plus, perimetrele n-au fost bine delimitate în teren pentru ca ”oricare să poată fura de la celălalt”. ”Prin legea 18/1991 au fost puşi în proprietate adevăraţii posesori şi proprietari fictivi astfel încât s-a ajuns la suprapuneri de proprietate. Punerea în proprietate s-a făcut şi prin mărturia a doi vecini”, a precizat Berceanu.

Punerile în posesie au continuat cu acte fictive în virtutea legilor 1/2000 şi 247/2005. Au fost puse în posesie instituţiile de cult deposedate de proprietăţi de către Al.I. Cuza prin reforma agrară din 1864. Din acel moment bisericile şi comunităţile aveau drept de uzufruct al pădurilor, dar nu şi drept de proprietate. Punerile ilegale în posesie promovate de structurile statale pentru cumpărarea alegătorilor şi afacerile cu lemn înseamnă peste 500.000 de hectare la nivel naţional.

Un alt factor negativ expus de specialistul în silvicultură a fost permiterea dezvoltării unei reţele de instalaţii ilegale de debitat lemn provenit din defrişări ilegale. ”Cele mai multe dintre instalaţiile de debitat lemn, respectiv gatere şi banzice au funcţionat ilegal, prin furtul de energie electrică din reţeaua naţională şi prin angajarea la negru a întregului personal. La nivel naţional numărul de instalaţii ilegale de debitat lemn în cherestea a depăşit 10.000”, a explicat Berceanu.

El a detaliat modul cum se producea jaful pădurilor, folosind forţă de muncă foarte ieftină care să poată exploata şi debita materialul lemnos la costuri minime, materie primă furată, în preţul căreia se regăsesc doar costurile date de munca ilegală a tăietorilor de lemne şi a utilajelor cu energie electrică furată din reţeaua naţională de distribuţie.

Cât despre instituţiile statului menite să desfiinţeze instalaţiile ilegale şi să combată furtul de lemne, acestea au devenit în multe cazuri, contra cost, consultanţi ai beneficiarilor finali ai lemnului, respectiv exportatorii şi decidenţii politici, oferind protectorat şi asistenţă celor angrenaţi în afacerile cu lemn. Mai mult, proiectele de reconstrucţie ecologică în perimetrele afectate sunt câştigate prin licitaţii aranjate tocmai de firmele care au beneficiat de pe urma tăierilor ilegale, a mai spus vicepreşedintele Institutului pentru Dezvoltare şi Inovare.

La rândul ei, Romana Puiuleţ, jurnalist la RISE Project, a arătat că 350.000 de hectare de pădure au fost rase de pe faţa pământului între vara lui 2013 şi vara lui 2014, iar în prezent 500.000 de hectare de pădure nu sunt păzite, deşi este obligatoriu. În opinia ei, există o relaţie de cauzalitate între retrocedările ilegale de pădure şi defrişări.

Reamintim că pădurile acoperă în realitate 22% din suprafaţa României, faţă de media ţărilor UE, care este de 40%. Studiul Greenpeace arată că în 2012 s-au înregistrat în total 19.495 de cazuri de tăieri ilegale, aproape 53 de cazuri pe zi. Comparativ cu situaţia anilor 2009-2011, perioadă în care s-au înregistrat în total 31.456 de cazuri de tăieri ilegale, numărul de cazuri este aproape dublu faţă de media numărului de cazuri înregistrate în cei 3 ani.

Problema Schweighofer

Jurnalistul Mihai Goţiu a amintit o altă latură a problemei, şi anume cvasimonopolul firmei austriece Schweighofer Holzindustrie. Aceasta preia cantităţi uriaşe de masă lemnoasă nu doar de la Romsilva, ci achiziţionează şi o parte a lemnului tăiat ilegal, inclusiv din rezervaţii şi parcuri naturale. ”Acest lemn este transformat în cherestea (pentru pieţele asiatice) şi brichete pentru foc (din rumeguşul rămas, pentru staţiile de benzină şi supermarket-urile din Austria), lemnul în discuţie aducând un profit absolut minimal pentru România, tocmai din cauza exportului într-o formă absolut primară de prelucrare”, scrie România Curată.

Acţiunile companiei, ale cărei operaţiuni în România îi aduc profituri anuale de peste 100 de milioane de euro, au efecte negative nu doar pentru mediu, ci şi pentru comunităţile locale şi micile afaceri. ”Schweighofer Holzindustrie ucide câteva sute de fabrici micuţe de lemn care ar oferi mai multe locuri de muncă”, a explicat Goţiu în acest sens. El a mai arătat că lemnul tăiat ilegal şi din parcuri naturale ajunge fără acte în fabricile companiei austriece din Sebeş şi Rădăuţi.

Studiul Greenpeace arată că în 2012 s-au înregistrat în total 19.495 de cazuri de tăieri ilegale, aproape 53 de cazuri pe zi. Comparativ cu situaţia anilor 2009-2011, perioadă în care s-au înregistrat în total 31.456 de cazuri de tăieri ilegale, numărul de cazuri este aproape dublu faţă de media numărului de cazuri înregistrate în cei 3 ani.

Pe aceeaşi linie, jurnalista Romana Puiuleţ a observat că Schweighofer absoarbe întreaga piaţă, iar fabrici mici de lemn din localităţi precum Câmpeni sunt sufocate de concurenţa acesteia. În opinia ei, trebuie găsite instrumentele juridice pentru a ”pune pe butuci” activităţile companiei din România, arătând că aceasta şi-a construit fabricile pe teren obţinut ilegal şi demonstrând că aceasta exportă ilegal.

De asemenea, nici exportatorii de lemn din Portul Constanţa, sponsori ai serviciilor şi ai clasei politice, şi nici Schweighofer Holzindustrie nu au fost controlate, nicio instituţie cu drept de control neavând voie să verifice provenienţa cherestelei.

Ce e de făcut

Preşedintele Klaus Iohannis a retrimis luni Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Codului Silvic, argumentând că există prevederi care ”sunt de natură să limiteze activitatea operatorilor economici şi să aibă un impact nedorit asupra mediului concurenţial şi, implicit, asupra economiei, creând premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator”. Reprezentanţii ONG-urilor se tem însă că decizia acestuia ar putea să fi fost influenţată de lobby-ul companiei austriece.

”Am modificat vreo 40 de articole în bine din noul Cod Silvic, dar acesta a ajuns apoi la producătorii de cherestea. Per ansamblu, a ieşit o formă de Cod Silvic cu doar patru articole nemulţumitoare”, a explicat Dan Trifu, vicepreşedintele ONG-ului de protecţie a mediului EcoCivica, care a participat la procesul de consultare cu societatea civilă pentru elaborarea acestuia. ”Murim cu Codul silvic de gât la Universitate. Avem procese în instanţă iar mentalitatea judecătorilor s-a schimbat şi începem să câştigăm 90% din procese. Judecătorii sunt mai temători în chestiunea asta, dar dacă venim tot mai mulţi cu procese vom avea câştig de cauză aşa cum am avut pe patrimoniu”, a mai spus Trifu.

La rândul ei, activista pentru mediu Maria Olteanu a propus ca soluţie abordarea Ambasadei Austriei la Bucureşti în privinţa activităţilor companiei Schweighofer, dublată de o presiune în Austria pentru a arăta publicului şi decidenţilor de acolo ce face aceasta în România. Prin realizarea de filme şi reportaje în colaborare cu media din Austria ar urma sa fie sensibilizată opinia publică austriacă pentru a face presiune pe proprii decidenţi politici. Şi Mihai Goţiu a susţinut că internaţionalizarea cazului este foarte importantă, dat fiind că ”opinia publică şi presa din Austria sunt mai sensibile la astfel de teme decât cele din România”.

Pe de altă parte, Octavian Berceanu a prezentat un proiect pilot al unui Birou Civic, care urmează să fie lansat în curând. Acesta ar urma sa fie o interfaţă între societatea civilă şi Ministerul Mediului. Rolul său va fi acela de a prelua cererile societăţii civile şi de a sintetiza şi structura informaţiile legate de defrişări. Voluntarii Biroului Civic vor verifica informaţiile primite şi le vor trimite către minister cu o propunere de soluţie. Apoi vor fi informate ONG-urile membre în legătură cu răspunsul autorităţilor. Această organizaţie cu personalitate juridică va funcţiona ca o umbrelă a tuturor ONG-urilor preocupate de combaterea defrişărilor şi ca o platformă comună de coordonare a acţiunilor.

Dan Trifu a susţinut că platforma va avea în primul rând nevoie de un Birou juridic şi a avertizat că unele ONG-uri ar putea fi folosite de mediul politic pentru a submina activitatea Biroului Civic.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne