Cum face Ponta jocurile Chinei în UE
alte articole
Summit-ul China-Europa Centrală şi de Est, organizat la Bucureşti de guvernul României, vine într-o perioadă în care relaţia UE-China este în plină reconfigurare, în urma unor dispute comerciale şi diferende serioase. China încearcă să forţeze UE să accepte o zonă de liber schimb, prin creşterea influenţei în Europa de Est. Iar Ponta face jocul chinezilor. Un joc periculos.
La ultimul summit UE-China, cele două părţi au discutat despre un pact de investiţii, care să garanteze protejarea investiţiilor europene în China şi a celor chineze în UE, la fel ca şi acces la pieţe. Cu alte cuvinte, UE încearcă să determine China să joace după regulile ei, în relaţia bilaterală: să renunţe la subvenţii masive de stat pentru investitorii chinezi care duc la dumping şi la produsele ieftine chinezeşti care invadează Europa şi sufocă concurenţa. Uniunea mai cere garanţii pentru europenii care fac afaceri în China şi care se confruntă cu obligaţia de a face joint-venture-uri cu partenerii chinezi, care le fură tehnologia şi o copiază concurându-le apoi produsele, cu probleme legate de cadrul legislativ impredictibil şi cu corupţia endemică a sistemului creat şi patronat de Partidul Comunist.
Acestea sunt şi motivele pentru care volumul investiţiilor europene directe în China şi ale Chinei în Europa sunt modeste, faţă de volumul schimburilor economice şi comerciale. Investiţiile chineze în Europa s-au dublat ce-i drept anual în ultimii ani, dar încă reprezintă mai puţin de 1% din totalul de 3 trilioane de euro investiţii străine directe în Europa.
Nu întâmplător preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy vorbea la sfârşitul summitului despre faptul că „e nevoie de un teren de joacă, un cadru echilibrat, în care transparenţa şi încrederea în statul de drept sunt esenţiale de ambele părţi pentru ca afacerile să se dezvolte bine”. Europa aşteaptă de la China să joace după propriile reguli şi standarde, ceea ce nu este însă cazul.
Singurul interes al chinezilor este cel enunţat de preşedintele Xi Jinping înaintea summitului UE-China. Într-o întâlnire cu Van Rompuy el a îndemnat UE „să creeze un mediu bun pentru afacerile chineze pentru a avansa cooperarea economică şi comercială”. Mai precis, China îşi doreşte o zonă de liber schimb cu UE, care va crea o piaţă imensă de desfacere pentru produsele sale. Deocamdată UE este primul partener al Chinei ca schimburi comerciale, iar China este cel de-al doilea pentru UE, după SUA.
Până la o zonă de liber schimb UE-China mai este însă un drum lung, pentru că Beijingul este departe de a adopta standardele europene şi occidentale de a face afaceri. Ce să mai vorbim despre stat de drept, în condiţiile în care Partidul Unic ucide în continuare masiv disidenţi şi patronează recoltarea de organe de la prizonieri de conştiinţă şi practicanţi Falun Gong şi alte orori.
E adevărat că relaţia UE-China a fost adesea ghidată după principiul business as usual, interesele economice primând asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului din China, dar şi ţările puternice din UE precum Germania au văzut că Beijingul este un partener periculos chiar şi de afaceri. Mari corporaţii precum Siemens care au deschis unităţi de producţie în China i s-au plâns lui Merkel că partenerii chinezi le fură know-how-ul şi le replică produsele.
Până la o zonă de liber schimb UE-China mai este însă un drum lung, pentru că Beijingul este departe de a adopta standardele europene şi occidentale de a face afaceri. Ce să mai vorbim despre stat de drept, în condiţiile în care Partidul Unic ucide în continuare masiv disidenţi şi patronează recoltarea de organe de la prizonieri de conştiinţă şi practicanţi Falun Gong şi alte orori.
În acest context complicat, premierul Ponta a ignorat circulara UE care cerea statelor membre ca orice negociere bilaterală cu China să nu treacă peste liniile directoare de negociere stabilite la nivel comunitar şi că statele membre să informeze Bruxelles-ul în legătură cu eventualele acorduri încheiate cu China, spunând că n-a ştiut de ea.
Prin găzduirea summitului China-Europa Centrală şi de Est la Bucureşti, Ponta se face apărătorul intereselor chineze în Europa. Vizita premierului chinez Li Keqiang la Bucureşti a fost privită ca o strategie de divide et impera în unele cercuri europene, scrie Financial Times. Mesajul chinezilor pare să fie că pot folosi Estul ca poartă de intrare în UE, dacă europenii nu le acceptă condiţiile legate de modul de a face afaceri şi de zona de liber schimb. Estul mai sărac, care are nevoie disperată de investiţii şi de infrastructură, argumente ridicate şi de Ponta, îi va primi pe chinezi cu braţele deschise, cu consecinţe incalculabile pentru că va deveni dependent de aceştia.
Guvernul român a aprobat miercuri nouă memorandumuri legate de mai multe proiecte pe care România ar urma sa le deruleze împreună cu China. Memorandumurile se referă la proiecte din energie – între care CNE Cernavodă, hidrocentrala Tarniţa Lăpuşteşti, un nou grup energetic la Termocentrala Rovinari -, domeniul sanitar veterinar – exportul de carne de porc, export de bovine în China – şi înfiinţarea reciprocă a Institutului Cultural. Victor Ponta le pune pe tavă chinezilor şi speră deja la un parteneriat strategic cu China.
Consilierul prezidenţial Iulian Chifu avertiza însă „că din punct de vedere politic poate fi o reuniune cu anumite dividende pentru România, în măsura în care vom avea echilibrul şi o strategie extrem de coerentă, bazată în primul rând pe legislaţia europeană, pe competiţie, pe drepturile de autor şi vom reuşi să gestionăm această reuniune şi respectiv eventuale contracte care vor apărea în consecinţă şi menţinându-ne în regulile europene, suntem membri ai Uniunii Europene. Trebuie însă s-o privim pe aceasta cu rezerve. Rezerve pentru că există evident un semn de întrebare în momentul în care înaintea reuniunii Uniunea Europeană-China, acordurilor bilaterale, se organizează o reuniune care priveşte doar o parte din ţările Uniunii Europene”.
Dacă scopul tratatului de investiţii propus de europeni Chinei a fost ca UE să nu devină mai puţin relevantă pentru Beijing, care favoriza relaţiile economice bilaterale cu puteri precum Germania, atunci un acord cu doar o parte a statelor UE – Estul mai vulnerabil, la Bucureşti, încalcă acest obiectiv. Este subminat însuşi principiul că în relaţia cu statele terţe statele membre trebuie să aibă o singură voce mai ales în domeniul politicilor coordonate la nivel comunitar, precum comerţul.
