Cui foloseşte circul lui Dodon

Imediat după alegerea lui Igor Dodon, scriam că aceasta este o victorie a Sistemului Oligarhic, o continuare a status quo-ului actual toxic, în care nu se fac reforme. Subliniam atunci că liderul socialiştilor nu va mişca în front decât prin tirade anti-româneşti şi nu va ieşi din cuvântul oligarhului-şef, pentru că el nu are niciun interes să schimbe ceva, fiind un om al actualului Sistem.

Exact asta se întâmplă în prezent. Igor Dodon a schimbat limba de pe site-ul preşedinţiei din română în moldovenească, deşi în 2013, Curtea Constituţională a Moldovei a declarat limba oficială a ţării, limba română. Tot el se luptă şi pentru introducerea istoriei Moldovei în locul istoriei Românilor. Temele false sunt la loc de cinste în Republica Moldova. Circul este bine regizat. Liderul PL, vajnicul unionist Mihai Ghimpu, îl ameninţă pe Dodon că va ajunge să pupe sabia lui Ştefan cel Mare. Telenovela continuă cu Ministrul Apărării, Anatol Şalaru, care a dispus, ca în toate unităţile Armatei Naţionale portretele oficialilor moldoveni să fie înlocuite cu portretele eroilor naţionali sau figuri marcante ale culturii româneşti, pentru a nu fi nevoit să plaseze portretul lui Igor Dodon în cabinetul său.

În replică, liderul PSRM îl ameninţă cu demiterea şi până la urmă chiar obţine înlăturarea acestuia, cu ajutorul liderului unionist, Mihai Ghimpu, căruia îi şi mulţumeşte pentru sprijin. Sugestivă şi ironică concordie şi comuniune de interese. Un alt episod sugestiv este cel cu joaca de-a ”Uite steagul UE, nu e steagul UE la preşedinţie”. Dodon a motivat că ar putea să arboreze la preşedinţie mai degrabă drapelul CSI, că doar R.Moldova nu este membră UE. Membrii PL vin să pună steagul la loc, susţinând că aceste ”acţiuni au un vădit caracter anti-constituţional şi sunt plămădite la miez de noapte, pe furiş cu emisari de la Kremlin la masă”.

Actualul zgomot de fond şi circ provocat de conflictele puternic mediatizate dintre liberalii pro-români şi preşedintele pro-rus Dodon, variaţiuni pe tema rusofoni/rusofili/moldovenişti vs. români, sunt menite să ascundă şi să acopere problemele reale cu care se confruntă cetăţenii R. Moldova - corupţia endemică, instituţiile controlate şi nefuncţionale, lipsa reformelor.

Igor Dodon ştie că politica privind procesul de Integrare europeană a RM a fost asumată de Parlamentul RM la 24 martie 2005 şi acordul de asociere RM-UE ratificat de Parlamentul RM la 2 iulie 2014”. Preşedintele R. Moldova ştie că nu poate (nu are atribuţiile) şi nici nu vrea să denunţe Acordul de Asociere cu UE, pentru că asta ar însemna să piardă finanţările fără de care ţara nici nu poate supravieţui, dar la fel de bine ştie că poate să provoace.

Noul preşedinte iese zilnic cu câte o declaraţie belicoasă, care trebuie preluată, comentată, măcinată, disecată, deşi nu are nicio relevanţă în practică. Azi poate spune în presa rusă că va duce R.Moldova în Uniunea Eurasiatică şi în aceeaşi zi poate declara pentru cea de limbă română că vrea consolidarea parteneriatului cu UE. Îşi reiterează loialitatea faţă de Moscova, menţine falsa aparenţă că e în opoziţie cu puterea sau măcar cu o parte a ei şi se asigură că actualul Sistem oligarhic îşi vede de treabă în linişte, în spatele perdelei de fum create. Rezultatul este oricum acelaşi, adică zero.

Actualul preşedinte nu are ca scop îmbunătăţirea nivelului de trai şi crearea unui stat funcţional. Problemele lui sunt cele peste 5.000 de burse acordate de România studenţilor basarabeni, care în opinia sa au scopul de a româniza cât mai mulţi moldoveni, limba română, istoria românilor. Întărirea statalităţii, mergând pe logica asta, nu se poate face însă pe baza modificării curriculei, a steagurilor şi a limbii, ci pe baza construirii de instituţii funcţionale, pe bază de bună guvernare, reforme, adică exact ce nu este dispus să facă.

Actualul zgomot de fond şi circ provocat de conflictele puternic mediatizate dintre liberalii pro-români şi preşedintele pro-rus Dodon, variaţiuni pe tema rusofoni/rusofili/moldovenişti vs. români, sunt menite să ascundă şi să acopere problemele reale cu care se confrunta cetăţenii R. Moldova - corupţia endemică, instituţiile controlate şi nefuncţionale, lipsa reformelor.

Despre pedepsirea autorilor furtului miliardului şi corupţia pro-europenilor oligarhici fostul lider al opoziţiei nu mai suflă însă niciun cuvânt. Singurul lucru pe care-l afirmă este că se va opune punerii pe umerii cetăţenilor a rambursării banilor furaţi, acţiune pentru care nu are însă atribuţii. Astfel se confirmă că, în ciuda zgomotului făcut, el este un preşedinte comod şi controlabil de către Vlad Plahotniuc. Nici în campanie nu prea îndrăznea să-i pronunţe numele coordonatorului-şef, dar cu atât mai puţin îl înfruntă acum. Coabitarea merge ca unsă şi acesta nu-i iese din cuvânt, aşa cum a arătat şi episodul numirii procurorului general. Dodon a criticat numirea lui Eduard Harunjen de formă, pentru a da impresia de independenţă, aruncând în mod ridicol vina pentru numirea acestuia pe Maia Sandu şi Andrei Năstase, de parcă ei l-ar fi numit şi nu Parlamentul, adică actuala putere.

E mult mai uşor să faci circ ieftin că-i retragi cetăţenia fostului preşedinte Traian Băsescu şi să i-o şi retragi (pentru că asta chiar este printre atribuţiile preşedintelui, faţă de fantezistele denunţări ale Acordului de Asociere şi intrarea în Uniunea Eurasiatică), decât să faci opoziţie adevărată lui Plahotniuc. Dar cum să faci opoziţie când trustul acestuia te-a susţinut făţiş în alegerile prezidenţiale, ca fiind candidatul Sistemului?

Ieşirile în decor ale lui Dodon împotriva UE, a limbii române şi conflictul cu PL nu sunt taxate de liderii PDM, ci par binevenite. La fel, felicitarea liderului transnistrean Vadim Krasnoselski pentru victoria în alegeri, în ciuda faptului că această entitate nu este recunoscută, sau negarea implicării Rusiei în războiul de pe Nistru, deşi sunt încălcări ale Constituţiei, nu au fost taxate. În mandatul lui Dodon, Vlad Plahotniuc devine preşedintele oficial al partidului şi se pregăteşte liniştit să-şi consolideze puterea, evident menţinând stabilitatea şi orientarea pro-europeană.

Recent, în cadrul emisiunii ”În profunzime” de la protv, Dodon a ţinut să asigure populaţia că în cazul în care Vlad Plahotniuc va fi vreodată propus la funcţia de premier de către majoritatea parlamentară, el nu va semna decretul, chiar dacă este obligat de Constituţie. Din păcate cam acesta este scenariul care se pare că se pregăteşte în Republica Moldova. Plahotniuc votat în unanimitate lider PDM se va autopropune din nou ca şef al guvernului la un moment dat, iar de data aceasta preşedintele Dodon nu-l va putea respinge, aşa cum a făcut Timofti.

”Pentru ca să câştigăm alegerile parlamentare din anul 2018, noi, suntem datori să ne schimbăm în mod radical şi să ne adaptăm la noile realităţi, doar aşa vom reuşi”, declara recent Plahotniuc. Un nume nou, o rebranduire pentru PDM, formarea unor noi partide utile actualei puteri – asta ar putea să însemne adaptarea. Cât despre Dodon, acesta face parte din plan şi nu-i va pune beţe în roate.