Cu ce provocări se va confrunta Arabia Saudită după moartea Regelui Abdullah

Prinţul saudit Salman bin Abdul Aziz al-Saud.
Prinţul saudit Salman bin Abdul Aziz al-Saud. (KARIM SAHIB / AFP / Getty Images)

Noul rege al Arabiei Saudite Salman ibn Abd al-Aziz va avea dificila misiune de a asigura securitatea ţării într-un context dificil în care Statul Islamic este în ascensiune în Irak şi Siria, în care rebelii Houthi pro-Iran au preluat puterea în Yemen, iar Riadul pierde tot mai mult teren în lupta sa pentru influenţă în Orientul Mijlociu, în favoarea Teheranului.

Scriam recent despre jocul periculos al saudiţilor cu preţul petrolului, prin care încercau să lovească industria de petrol de şist din SUA, care le ameninţă supremaţia de principal producător şi exportator de ţiţei în lume, şi state inamice precum Iranul sau Rusia care sunt puternic dependente de exporturile de petrol. Moartea regelui Abdullah a dus în mod ironic la creşterea preţului petrolului pe care Riadul a refuzat-o cu încăpăţânare, menţinându-şi producţia.

Succesiunea Regelui a decurs fără tensiuni şi lupte pentru putere în Casa de Saud, dar mulţi îşi pun întrebarea dacă noul rege va avea capacitatea să gestioneze provocările mari cu care se confruntă ţara sa. Revista germană Spiegel notează că succesorul în vârstă de 79 de ani s-a adresat poporului după moartea fratelui său printr-un mesaj citit cu voce slabă la televiziune, care arată că starea sa de sănătate este precară. Potrivit unor zvonuri neconfirmate, el ar suferi de Alzheimner şi ar avea probleme de concentrare.

Totuşi de-a lungul timpului, Salman a ocupat mai multe funcţii importante, datorită descendenţei sale directe din fondatorul statului Saud ibn Abd al-Aziz şi soţia preferată a acestuia Hasa bin Sudairi. La doar 19 ani, el a fost numit primar al capitalei Riad de tatăl său, iar la 27 de ani a devenit guvernator al provinciei Riad, post pe care l-a ocupat vreme de nu mai puţin de 48 de ani. În această lungă perioadă el a transformat un oraş mic din deşert într-o metropolă modernă cu zgârie-nori şi autostrăzi, universităţi, mall-uri şi restaurante fast-food, după model american.

Salman trece drept unul dintre cei mai pro-americani reprezentanţi ai Casei de Saud, dar nu se aşteaptă de la el reforme radicale. Poate şi mai mult decât regele Abdullah, care a conferit femeilor dreptul de a studia şi de a candida la alegerile municipale, noul rege ţine cont de clericii ultraconservatori care au o mare influenţă asupra politicii Regatului, în ideea de a asigura stabilitatea internă a regimului. El nu este un inovator şi a spus clar în primul său discurs ca rege că va continua să meargă pe drumul înaintaşilor săi. Ca urmare, nu este de aşteptat ca Salman să ia măsuri pe care şi regele Abdullah le-a evitat pentru a nu-i supăra pe clerici precum acordarea dreptului de a conduce femeilor sau abolirea obligaţiei ca fiecare femeie să aibă un tutore bărbat, care să decidă dacă are voie să se mărite, să călătorească, să-şi deschidă un cont bancar sau să se opereze.

Recent Arabia Saudită a fost criticată dur de diferiţi lideri europeni pentru o serie de 10 execuţii publice doar în acest început de an, care au şocat Occidentul, amintind de crimele Statului Islamic. Mai mult, cazul bloggerului Raif Badawi, care a fost condamnat la 10 ani de înschisoare şi 1.000 de lovituri de bici pentru că a criticat regimul, a trezit reacţii puternice de indignare în diferite ţări. Aceste practici criminale nu vor dispărea însă prea curând nici după încoronarea noului Rege deoarece Casa de Saud şi establishmentul religios se tem de orice fel de opoziţie şi încearcă să o ucidă în faşă. Pentru ei, drepturile omului sunt o problemă secundară faţă de dezideratul de a păstra stabilitatea regimului cu orice preţ, mai ales în contextul unor ameninţări externe.

Să nu uităm că regele Abdullah s-a opus vehement protestelor pro-democraţie din ţările vecine, aşa numita Primăvară Arabă, temându-se de revolte în regat, cât şi de faptul că Iranul şi Al-Qaeda vor profita de căderea aliaţilor săi din vecinătate. Ca urmare, el a înnăbuşit în sânge răscoala şiită din Bahrain iar pe plan intern a pompat 110 miliarde de dolari în protecţie socială, noi locuinţe şi locuri de muncă pentru a închide gura din start eventualilor protestatari de acasă.

Activiştii care au cerut schimbări politice au fost închişi, iar partidele politice şi demonstraţiile publice rămân interzise. Singura reformă a sistemului politic a constat în instituirea de alegeri pentru consiliile municipale, care au însă puţină putere efectivă.

Popularitatea sa nu a fost afectată însă pentru că a făcut mai multe lucuri care au dat bine ca imagine, de monarh cumpătat şi apropiat de popor: a cerut familiei regale să-şi reducă cheltuielile şi prinţilor să-şi plătească singuri factura la telefon şi biletele de avion şi a vizitat săraci imediat după ce a devenit rege.

Greaua moştenire

Arabia Saudită pierde tot mai mult teren în faţa Iranului şiit în războiul prin interpuşi pe care-l duc cele două ţări pentru influenţă în regiune.

Oricât de popular a fost Abdullah pentru anumite reforme şi iniţiative, el i-a lăsat moştenire succesorului său Salman şi o serie de probleme structurale nerezolvate care au efecte pe termen lung: diversificarea economiei puternic dependentă de exportul de petrol, reducerea şomajului, combaterea Statului Islamic, care este un adversar declarat al Regatului, limitarea creşterii influenţei Iranului în regiune, îmbunătăţirea relaţiilor cu SUA sau stabilizarea Yemenului.

Bilal Saab de la Atlantic Council scrie în ”Foreign Affairs” că pentru a reuşi să abordeze aceste probleme, regele Salman va avea nevoie ” să-şi creeze şi să conducă o echipă de tineri profesionişti care cunosc bine ultimele tendinţe regionale şi globale”. Prin urmare, el trebuie să întinerească gerontocraţia saudită şi să pregătească următoarea garnitură de lideri.

Expertul observă că şi Salman este considerat un reformator în sensul că a combătut corupţia în mandatul său de 5 decenii în funcţia de guvernator al Riadului, dar pe de altă parte este în mod paradoxal un om al status-quo-ului care trebuie să menţină un echilibru fragil între diferiţi poli de putere – familia regală şi clericii.

El se va confrunta cu mari provocări în politica externă şi în asigurarea securităţii naţionale. Arabia Saudită pierde tot mai mult teren în faţa Iranului şiit în războiul prin interpuşi pe care-l duc cele două ţări pentru influenţă în regiune. Riadul a dorit să-l înlăture de la putere pe Assad şi i-a susţinut pe rebelii care luptă împotriva sa, dar regimul a rămas în picioare, cu ajutor iranian, iar perspectivele rebelilor sunt tot mai proaste.

Nici în Irak, Yemen şi Liban lucrurile nu stau mai bine pentru saudiţi. În Yemen, rebelii Houthi, pro-Iran au preluat puterea şi ameninţă direct securitatea Regatului şi stabilitatea întregii regiuni a Golfului, în timp ce Hezbollah rămâne principala forţă politică la Beirut, chiar dacă gruparea se implică cu luptători în războiul din Siria de partea lui Assad. Mai mult, gruparea Hamas s-a întors pe axa Iran-Siria-Hezbollah, în ciuda încercărilor saudite de a o aduce în sfera de influenţă a Egiptului.

Pe de altă parte, Arabia Saudită, deşi este cel mai influent stat dintre statele Golfului, n-a reuşit să transforme Consiliul de Cooperare al Golfului într-o uniune politică care să integreze şi să apropie şi mai mult aceste ţări.

În plus, noul rege saudit se va confrunta cu o schimbare de priorităţi a SUA în regiune. Saudiţii sunt îngrijoraţi că se va ajunge la un acord în privinţa dosarului nuclear al Iranului, care ar putea să le scadă şi mai mult influenţa.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook