Cazul Ursu. Torţionarii disidentului contestă sechestrul pus pe bunuri şi poprirea pe pensii

Foştii securişti Vasile Hodiş şi Marin Pârvulescu - inculpaţi în dosarul vizând moartea lui Gheorghe Ursu, disident ucis în bătăi pentru dorinţa de a dezvălui lumii un plan criminal al lui Ceauşescu - contestă sechestrul pus pe bunuri şi poprirea pe pensii.
După 24 de ani de "democraţie" Justiţia română se codeşte şi acum să îl condamne pe criminalul Părvulescu în cazul Gheorghe Ursu
După 24 de ani de "democraţie" Justiţia română se codeşte şi acum să îl condamne pe criminalul Părvulescu în cazul Gheorghe Ursu

Foştii ofiţeri de Securitate care l-au anchetat pe inginerul Gheorghe Ursu înainte de 1989 au solicitat, marţi, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să li se ridice poprirea de o treime din valoarea pensiilor pe motiv că nu au cu ce se întreţine, invocând în cererile lor articolul din Constituţie care consacră dreptul la proprietate, relatează News.ro.

Avocatul lui Hodiş a catalogat drept "ilegală" măsura luată de Curtea de Apel Bucureşti în legătură cu bunurile clientului său pentru că "încalcă dreptul la proprietate, consemnat în Constituţie". Mai mult, avocatul consideră că valoarea despăgubirilor cerute de urmaşii lui Ursu, de 3,1 milioane de euro, este exagerată şi ar duce la o îmbogăţire fără temei a rudelor disidentului.

"Nu cred că Gheorghe Ursu a luptat contra regimului comunist pentru ca doi pensionari să nu îşi ia pensia astăzi", a susţinut apărătorul lui Hodiş în faţa instanţei.

La rândul său, avocatul lui Pârvulescu a afirmat că reţinerea pensiei clientului său, aflat acum la vârsta de 78 de ani, "îl prejudiciază grav" pe acesta, "îi va fi greu să-şi cumpere medicamente şi să se trateze".

În replică, procurorul a cerut să se respingă contestaţiile lui Hodiş şi Pârvulescu ca nefondate. Instanţa supremă a rămas în pronunţare pe cererile lor.

Cazul Ursu

Cazul lui Gheorghe Ursu este ilustrativ pentru felul în care ani de zile sistemul opresiv a acţionat implacabil împotriva tuturor celor ce îndrăzneau să se opună dictatorului Ceauşescu. De profesie inginer constructor specializat în seismologie, Ursu a luat parte - în calitate de şef de atelier de proiectări - la o şedinţă în care Ceauşescu a dat personal ordin de oprire a lucrărilor de consolidare la blocurile din centrul capitalei (Scala, Patria) grav avariate de cutremurul din '77.

Pe Ceauşescu, fisurile îl deranjau estetic, se vedeau urât în drumurile lui cu maşina pe cel mai important bulevard din Bucureşti. Cum consolidările ar fi durat mult şi consumau din fondurile ce trebuiau direcţionate masiv către ridicarea Casei Poporului, "cel mai iubit fiu al poporului" a dispus ca blocurile să fie doar tencuite la faţade, astfel încât fisurile produse de cutremur să fie ascunse sub stratul de var, şi atât. Ori, o astfel de "reparaţie" echivala cu o crimă, căci la următorul seism blocurile riscau să cadă la pământ, cu tot cu oamenii din ele.

Ursu a refuzat să fie părtaş la cererile lui Ceauşescu şi, mai mult decât atât, a vrut să facă publică în întreaga lume liberă ceea ce se pregătea să facă Ceauşescu. Avea prieteni la Europa Liberă, pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.

Denunţat, inginerul Ursu a fost arestat. Nu de Securitate - pentru a nu se stârni valuri pe plan internaţional căci Europa Liberă, unde Ursu trimisese scrisori, şi chiar şi Ambasada SUA se interesau de el - ci de Miliţie, disidentului fabricându-i-se un dosar de delicvent comun.

De anchetarea lui Ursu s-a ocupat însă securitatea, însărcinat cu coordonarea interogatoriilor fiind maiorul Pîrvulescu. Deşi securiştii intraseră în posesia jurnalului în care disidentului povestise "hârtiei" despre legăturile sale atât din ţară, cât şi din străinătate, anchetatorii au vrut ca Ursu să se incrimineze personal, dând declaraţii pentru a nu fi obligaţi să facă public jurnalul în care inginerul îl acuza pe Ceauşescu, practic, de genocid.

Sub coordonarea securităţii, miliţieni l-au bătut cumplit, ajutaţi de deţinuţi. Ursu era adus pe pătură de la interogatorii şi luat în serie de colegii de celulă năimiţi de securişti. În cele din urmă, intestinul subţire i-a fost spart de atâtea bătăi. Lipsit de tratament medical, infecţia s-a răspândit. Ursu a fost dus cu mare întârziere la spitalul penitenciarului Jilava, unde a murit.

"Avem mărturii, zeci de foşti deţinuţi, colegi de celulă, oameni care au fost deţinuţi chiar în celulele învecinate, chiar gardieni, oameni curajoşi care au avut şi mai au încă şira spinării, au spus exact ce s-a întâmplat, şi anume că a fost bătut sistematic, şi la anchetă, şi în celulă, pentru a i se extrage informaţii despre prieteni şi despre contactele de la Europa Liberă: cum au ajuns documentele, scrisorile, prin cine.

Martorii spun că era bătut aproape zilnic, deseori noaptea, se auzeau urlete îngrozitoare, mai ales după ce i s-a spart intestinul. Se ştie că peritonita generează nişte dureri îngrozitoare. L-au lăsat acolo urlând. Unii deţinuţi spuneau că nici nu mai suportau să audă aceste urlete, s-au rugat de gardieni să fie mutaţi mai încolo să nu mai audă aceste urlete. Gardienii le-au spus: "Bă, nu ştiţi care sunt ordinele?"

Ordinele veneau de sus, de la Vasile Gheorghe, Tudor Stănică şi Creangă Mihail. (...) Securiştii care l-au anchetat au fost Pîrvulescu şi Hodiş şi, ocazional, chiar Vasile Gheorghe, şeful Direcţiei Cercetări Penale, care a fost şi el implicat şi l-a anchetat direct", susţine Andrei Ursu, într-un interviu realizat de Ovidiu Simonca şi difuzat de BBC.

Dreptate refuzată pentru Gheorghe Ursu

Ani de zile familia sa a căutat dreptate, dar până acum în închisorile României post-decembriste au fost trimişi doar o parte dintre cei responsabili, mai exact "peştii mici". Astfel, până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind câte 20 de ani de închisoare.

Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare, pe motive medicale, Mihai Creangă a fost eliberat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani, pentru bună purtare.

În ceea ce-l priveşte pe ofiţerul de securitate Marin Pîrvulescu, cel pe care fiul lui Gheorghe Ursu îl consideră adevăratul vinovat, acesta a beneficiat de NUP după NUP iar superiorii săi, care se presupune că i-au girat crima, au scăpat şi ei nepedepsiţi.

Decizia finală privind neînceperea urmăririi penale faţă de Pîrvulescu i-a aparţinut judecătorului Gabriel Gunescu, acesta oferind justificări incredibile pentru sentinţa dată. Potrivit publicaţiei Gândul, magistratul a susţinut că Gheorghe Ursu a fost, de fapt, „un privilegiat” al regimului.

Revoltat de muşamalizarea, timp de decenii, a morţii tatălui său, în octombrie 2014, în plină campanie electorală, Andrei Ursu a intrat în greva foamei. După 17 zile, Ursu a fost asigurat că ancheta se va realua, ceea ce s-a şi întâmplat.

În prezent, există un proces pe rol împotriva torţionarilor lui Gheorghe Ursu. Maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş au fost acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar fostul ministru de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la aceste infracţiuni. Procesul, început în august 2016, continuă acum la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Între timp, George Homoşteanu şi Tudor Postelnicu au decedat.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne