Augustin Lazăr acuză atacuri asupra procurorilor din dosarele 10 August, Revoluţiei şi Mineriadei

Fostul procuror general al României Augustin Lazăr, om pe care Tudorel Toader s-a chinuit din greu să îl dea jos din funcţie, vorbeşte, într-un interviu acordat newsweek, despre un plan de slăbire a justiţiei, prin care „gulerele albe“ să-şi găsească portiţa pentru a scăpa de problemele penale. Potrivit lui Lazăr, „s-a urmărit inhibarea conduitei magistraţilor profesionişti, independenţi, cu profil moral şi sentimentul datoriei profesionale dezvoltat“.

Iar unii dintre magistraţii asupra cărora s-au făcut presiuni sunt cei ce s-au ocupat de dosarul „10 august“.

"O categorie distinctă de atacuri au vizat procurorii militari care au instrumentat acest dosar, precum şi conducerea Ministerului Public.

Aceşti procurori sunt încă în proceduri disciplinare, iar procurorului general al României i s-a cerut revocarea, pentru modul de coordonare a instrumentării dosarului, deşi este o chestiune de minimă cunoaştere a legii faptul că ministrul Justiţiei, membru al Executivului, nu are vreo competenţă în activitatea judiciară.

Activitatea procurorilor este supusă doar controlului judiciar al instanţei competente. Există indicii că această decizie, inclusiv sugestia de a nu se declasifica documentele necesare anchetei, a venit de la politicieni pe care ministrul Justiţiei şi ministrul de Interne nu puteau să-i refuze. Dar finalul anchetei va lămuri multe detalii.", a declarat Lazăr pentru sursa citată.

Presiuni s-au făcut şi în dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, a mai explicat fostul procuror general

"O mare parte din atacurile la care a fost expus în ultimii trei ani Ministerul Public, alături de alte instituţii ale justiţiei, au vizat activitatea procurorilor care lucrau în aceste dosare, precum şi conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care coordona anchetele.

Atacurile continuă exact după modul de manipulare de la Revoluţie şi Mineriadă: o complexă activitate de inducere în eroare a victimelor şi a publicului prin diversiune şi dezinformare, coordonată de cei interesaţi.

Aceştia repetă invariabil că actele de urmărire efectuate conform legii în vigoare la acea dată ar fi nule, ştiind bine că multe nu mai pot fi refăcute deoarece numeroase victime şi martori au decedat, urmele de la locul faptei nu mai există, examinări medico-legale nu mai pot fi efectuate etc.

După părerea lor, toate actele fiind nule, din dosar ar trebui să mai rămână doar coperţile, iar România să fie condamnată şi să plătească în continuare victimelor şi urmaşilor acestora milioane de euro, cu titlul de daune.

Urmărirea penală este prezentată de cei interesaţi, prin cunoscuta diversiune continuă, fie ca o „anchetă grăbită“ (după 30 de ani şi numeroase condamnări la CEDO), fie ca o pretinsă „farsă judiciară“ sau o „mare conspiraţie“ pentru obţinerea unor foloase de către magistraţii şi poliţiştii care au instrumentat dosarul.

Aceasta cu intenţia clară de a se crea o psihoză colectivă de neîncredere în instituţiile justiţiei, de temere pentru magistraţi, iar, în final, de a sabota actul de înfăptuire a justiţiei în acest dosar."

Articolul integral poate fi citit aici.