Uniunea Europeană evită să ia măsuri împotriva spionajului american

Uniunea Europeană are dificultăţi în adoptarea unor măsuri concrete în faţa indignării pe care o resimt unii lideri ca urmare a spionajului american. Statele membre UE au renunţat la un compromis, la care ajunseseră imediat după aflarea primelor episoade ale supravegherii electronice: accelerarea reformei normelor europene de protecţie a datelor, ca răspuns la aceste dezvăluiri. Reticenţele germane faţă de proiect, alături de permanenta blocare britanică, au amânat sine die o legislaţie care preconiza consolidarea drepturilor cetăţenilor şi care avea ca termen-limită alegerile europene din mai 2014, notează joi ziarul spaniol El Pais.

Ultimul summit al UE a scos în evidenţă dificultatea obţinerii unui angajament comun al liderilor politici europeni care, deşi şi-au exprimat "profunda preocupare" faţă de supravegherea la care a fost supus cancelarul german Angela Merkel, au amânat până în 2015 data-limită pentru a adopta noi reguli comunitare privind protecţia datelor.

Conştientă de această turnură politică, vicepreşedinta Comisiei Europene Viviane Reding, responsabilă pentru justiţie, a criticat la Washington reticenţele statelor membre şi a atras atenţia autorităţilor americane că datele europenilor "sunt un drept fundamental nenegociabil". Noile dezvăluiri bazate pe documentele fostului consultant NSA Edward Snowden au relevat că multe companii au colaborat la această supraveghere, fapt ce ar obliga Europa să se înarmeze împotriva acestor cedări neautorizate de date din partea respectivelor companii.

Dincolo de chestiunile tehnice care displac Germaniei, Berlinul este de părere că acest instrument nu are utilitate ca scut de protecţie împotriva amestecului în viaţa privată. 'Orice iniţiativă este mai bună decât o reglementare de protecţie a datelor', au explicat surse diplomatice. Deşi nicio lege nu poate împiedica accesul agenţiilor secrete la comunicaţiile cetăţenilor - cum s-a întâmplat în cazul NSA - întărirea normelor în mijlocul acestui scandal de spionaj ar fi trimis un semnal puternic SUA şi un avertisment împotriva incidentelor de acest tip.

Reglementarea propusă de Comisia Europeană în urmă cu aproape zece ani întăreşte consimţirea dată de utilizator în momentul procesării datelor sale personale şi obligă companiile să aibă un responsabil care să gestioneze şi să prevadă 'dreptul de a fi uitat' - sau 'dreptul de a dispărea' - pentru persoanele sau entităţile a căror reputaţie a fost ştirbită pe Internet. Necesitatea accelerării acestor măsuri a fost reiterată acum trei luni de Franţa şi Germania, într-o scrisoare semnată de miniştrii de justiţie şi de interne, care dădeau asigurări că interceptarea comunicaţiilor face obligatorie adoptarea unui nou cadru de protecţie a datelor pe care s-au angajat să-l elaboreze, o promisiune rămasă literă moartă.

Franţa rămâne adepta accelerării proiectului - este ceea ce a susţinut la ultimul Consiliu European alături de Italia şi Polonia -, dar a fost nevoită să bată în retragere ca urmare a reticenţelor germane şi, din motive diferite, ale Marii Britanii. Potrivit unor surse diplomatice, textul nu a fost conceput ca răspuns la o supraveghere secretă, iar amânarea proiectului este justificată de complexitatea sa tehnică. Actualele norme, în vigoare din 1995, înainte Internetul să revoluţioneze traficul de date, a fost convenit cu o întârziere de cinci ani, au explicat sursele citate.

Practicile de spionaj sunt de competenţa fiecărui stat în parte şi depăşesc cadrul propunerii europene de protecţie a datelor, axată mai mult pe modul în care companiile gestionează informaţia utilizatorilor şi pe utilizarea acestor date de către poliţie şi justiţie. Miercuri s-a aflat însă că interceptarea datelor din Germania s-a făcut cu ajutorul a cel puţin 90 de companii americane, asigură revista germană Stern. Iar ziarul The Washington Post a relevat că NSA a accesat serverele care conectau centrele de date ale unor giganţi precum Yahoo şi Google pentru a obţine date ale utilizatorilor din întreaga lume.

Tocmai pe această colaborare la nivel de companii pentru a avea acces fără discriminare la comunicaţii se axează reglementarea europeană. Parlamentul European care a aprobat deja propunerea a introdus un element-cheie pe care Comisia l-a eliminat din proiectul iniţial. Este vorba de o clauză care preconizează ca orice cedare de date ale cetăţenilor europeni către terţe ţări trebuie să dispună de o autorizare prealabilă a unui regulator naţional de protecţie a datelor precum şi de avizul persoanei în cauză a căror date se solicită.

Este o clauză care îngreunează însă cooperarea între companii care riscă să primească amenzi de până la 5% din facturarea lor anuală, dacă nu respectă normele. Trebuie amintit că la baza acestor episoade se află programul Prisma, care permitea autorităţilor americane să acceadă pe uşa din dos la date aflate în puterea giganţilor tehnologici.

În termeni mai concreţi, Berlinul se teme de prejudiciul pe care această normă l-ar putea avea asupra micilor companii, obligate să gestioneze datele clienţilor lor. Totuşi Parlamentul European, cu un evantai de opţiuni politice la îndemână, a putut aproba un text împotriva căruia s-au prezentat un record de 4.000 de amendamente şi care a rămas în suspensie până când statele membre UE vor lua o decizie.