Ungaria comemorează 70 de ani de la revolta anticomunistă, când visul libertăţii a fost strivit de şenilele tancurilor sovietice

Oaspeţi din întreaga Europa s-au alăturat, vineri, guvernului maghiar pentru a sărbători aniversarea revoluţiei ţării împotriva regimului comunist.

Revolta a început exact acum 70 de ani, pe 23 octombrie 1956; douăsprezece zile mai târziu, pe 4 noiembrie, trupele sovietice au înăbuşit-o cu brutalitate, informează dpa.

Sărbătorile oficiale de vineri au fost organizate de noul guvern, format după înfrângerea prim-ministrului populist de dreaptă Viktor Orban în alegerile generale din aprilie.

Referindu-se la legăturile strânse ale lui Orban cu Moscova, noul prim-ministru Peter Magyar a subliniat în discursul său din Piaţa Kossuth din Budapesta, în faţa clădirii parlamentului: „Oricine, după 1956, găseşte scuze unui agresor sau subordonează poporul intereselor unui imperiu străin, nu a înţeles mesajul anului 1956.”

El a adăugat că Ungaria, în calitate de membru al Uniunii Europene şi al NATO, aparţine Occidentului liber şi democratic şi doreşte să fie un partener de încredere în cadrul acestuia.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a adus un omagiu determinării poporului maghiar de a obţine libertatea, aşa cum s-a demonstrat în 1956, şi a subliniat că pentru democraţie trebuie să se lupte mereu.

Ea a afirmat că, în acest an, „democraţia a renăscut” în Ungaria, făcând referire la victoria electorală a lui Magyar în discursul său din parlament.

De asemenea, ea a lăudat progresele înregistrate de Magyar în restabilirea statului de drept – care fusese subminat în timpul guvernului Orban – şi în lupta împotriva corupţiei.

Printre ceilalţi invitaţi s-au numărat preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, şi ministrul german al transporturilor, Steffen Bilger, care l-a reprezentat pe cancelarul Friedrich Merz.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Ungaria – la fel ca alte ţări din Europa de Est şi Germania de Est – a intrat sub sfera de influenţă a fostei Uniuni Sovietice.

După 1945, sub ocupaţia militară sovietică, s-a instaurat treptat o dictatură comunistă. Partidele politice au fost interzise, criticii au fost spânzuraţi sau închişi în urma unor procese-spectacol, iar membrii claselor proprietare au fost expropriaţi şi trimişi în lagăre de internare. Liderul maghiar aprobat de sovietici a fost dictatorul Mátyás Rákosi.

Stalin a fost detronat

În 1953, dictatorul sovietic Iosif Stalin a murit, dar în Ungaria acest eveniment nu a marcat sfârşitul stalinismului. Nemulţumirea în rândul populaţiei, chiar şi în rândul comuniştilor, a crescut.

Pe 23 octombrie 1956, 200.000 de oameni au manifestat în Piaţa Kossuth, în faţa parlamentului, pentru a cere schimbări. O parte din mulţime s-a îndreptat spre Bulevardul Dozsa, unde a dărâmat de pe piedestal statuia lui Stalin, înaltă de 10 metri şi cântărind 6 tone.

Partidul Comunist pierdea din ce în ce mai mult controlul asupra evenimentelor. După ce, pe 25 octombrie, unităţile Securităţii de Stat au deschis focul asupra demonstranţilor paşnici, provocând un masacru, insurgenţii au început să se înarmeze, mai ales că armata maghiară trecuse în mare parte de partea revoluţiei.

Staliniştii din cadrul Partidului Comunist au demisionat, iar grupul condus de Imre Nagy, un comunist reformist popular, dar marginalizat anterior, a preluat guvernul.

Acest guvern a proclamat că va promova socialismul democratic, cu libertate de presă, de întrunire şi de cult, precum şi partide politice legale. Deţinuţii politici au fost eliberaţi. În acelaşi timp, au avut loc izbucniri spontane de violenţă împotriva comuniştilor şi a agenţilor Securităţii de Stat.

Ungaria părăseşte Pactul de la Varşovia

Sovieticii nu au intervenit la început, dar au adus în ţară întăriri masive de trupe. La 1 noiembrie, Nagy a luat taurul de coarne şi a declarat retragerea Ungariei din alianţa militară condusă de Uniunea Sovietică, Pactul de la Varşovia.

La 4 noiembrie, trupele sovietice au înăbuşit revolta maghiară în lupte de stradă sângeroase.

Pentru a restabili dictatura, sovieticii l-au instalat pe funcţionarul comunist Janos Kadar. Acesta a declanşat o campanie nemiloasă de represalii. Peste 200 de participanţi la revoltă, inclusiv Nagy şi cei mai apropiaţi aliaţi ai săi, au fost executaţi în urma unor procese sumare.

Un total de 22.000 de persoane au fost încarcerate, adesea pentru mulţi ani, în timp ce 200.000 de maghiari au fugit în Occident prin Austria.

„Comunismul gulaş” şi tabuurile sale

Kadar, iniţial un susţinător al liniei dure, şi-a relaxat treptat strânsoarea.

„Cine nu este împotriva noastră, este de partea noastră” a devenit noul slogan. Expresii precum „comunismul gulaş” sau „cele mai fericite cazărmi din Blocul Estic” au devenit fraze celebre. Cu toate acestea, tabuurile au rămas, iar 1956 era un subiect care nu putea fi discutat.

Situaţia s-a schimbat abia în anii de tranziţie, între 1989 şi 1990. Pe 16 iunie 1989, comuniştii au permis reînhumarea lui Nagy şi a tovarăşilor săi. La slujba de comemorare de pe Piaţa Eroilor din Budapesta, a luat cuvântul şi un tânăr lider studenţesc, până atunci puţin cunoscut: Viktor Orban. Discursul său virulent a marcat ruptura irevocabilă cu comunismul.

Cei 16 ani ai lui Viktor Orban

El a ajuns să fie cel mai de succes politician maghiar al epocii post-reunificare, transformându-se iniţial dintr-un liberal într-un conservator şi apoi într-un populist de dreapta. A guvernat între 1998 şi 2002 şi din 2010 până la înfrângerea sa la urne de la începutul acestui an.

Şi-a folosit puterea pentru a construi o semi-autocraţie coruptă.

Când, începând din 2014, Orban s-a aliniat din ce în ce mai mult cu Rusia lui Vladimir Putin, mulţi au văzut în acest lucru o trădare a idealurilor din 1956.

Pentru mulţi maghiari, sărbătorile de la 70 de ani sunt, de asemenea, văzute ca o expresie a bucuriei că s-au abătut de la calea către pierderea libertăţii pe care Orban o începuse – chiar dacă aceasta nu a atins niciodată amploarea opresiunii din perioada comunistă.