"Spectrele Ideologice ale Expansionismului Rusesc" - De ce războiul din Ucraina nu e un accident

Fostul ministru al Culturii Teodor Paleologu şi politologul Bogdan-George Rădulescu au discutat, în emisiunea Metope de la Radio Guerrilla, despre volumul "Spectrele Ideologice ale Expansionismului Rusesc" - o analiză amplă a miturilor şi ideologiilor care alimentează politica imperială a Moscovei, de la panslavism şi "a Treia Romă" până la eurasianism şi naţional-bolşevism.

Discuţia relevă că războiul declanşat de Vladimir Putin împotriva Ucrainei nu este un accident, ci rezultatul unei culturi politice ruse profund antioccidentale, construită pe fantasme de măreţie, pe instrumentalizarea ortodoxiei şi pe o tradiţie ideologică veche, reactivată astăzi într-o formă radicalizată.

Redăm mai jos schimbul de idei.

Teodor Paleologu: Bogdan George Rădulescu este autorul mai multor lucrări, dar astăzi vom vorbi despre o carte pasionantă care tocmai a apărut "Spectrele Ideologice ale Expansionismului Rusesc". E o carte foarte erudită, foarte bine informată despre dimensiunea ideologică a imperialismului rus.

Fiind vorba de o carte foarte amplă, vă propun să trecem în revistă principalele părţi ale cărţii. Pentru că întâi vorbiţi despre panslavism, care apare în secolul XIX, şi al cărei principal ideolog este Danilevski. Apoi, cumva, vă întoarceţi în timp vorbind despre a III-a Romă. Pentru că a III-a Romă apare în secolul XVI ca idee, dar avea o cu totul altă semnificaţie şi apoi este reutilizată de ideologii panslavismului. Apoi avem un capitol despre ortodoxie şi modul în care Biserica Ortodoxă Rusă se poziţionează faţă de restul lumii ortodoxe.

Apoi, foarte important, un capitol despre ideologia eurasianistă - de fapt, sunt două etape mari sau poate chiar trei etape în istoria acestui curent ideologic, de dată relativ recentă, de un secol aproximativ. Apoi, despre naţional-bolşevism, cred că merită o discuţie în sine ce este naţional-bolşevismul şi, în sfârşit, relaţia cu naţional-comunismul românesc. Pentru că, în momentul de faţă, ceauşismul este principalul cal troian al Rusiei în ţara noastră.

Bogdan-George Rădulescu: Aş vrea să începem mai întâi spunând că întâlnirea noastră de astăzi se petrece exact de la patru ani - vorbim de 24 februarie 2022, de când războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei face ravagii, atât pentru ucrainenii civili care suferă, dar, în egală măsură, şi pentru ruşii, care sunt trimişi drept carne de tun.

Iar ceea ce se întâmplă acum pe teren, toate crimele odioase care se întâmplă provin din decizia unilaterală, absolut aberantă, frizând patologicul, a lui Putin de a vrea să şteargă Ucraina de pe hartă, şi de a nu recunoaşte Ucraina ca stat suveran, reprezintă o consecinţă a unei educaţii primite în perioada sovietică, dar şi a unei culturi politice, care are rădăcini mai vechi, o cultură politică rusă.

Şi atunci când am scris cartea, mi-am propus să devoalez, să investighez mecanismele, hai să le spunem în termeni psihanalitici fantasmatice, adică miturile care colcăie în inconştientul colectiv, şi mai ales în cultura politică rusă, care îi determină pe ruşi să vrea să se expandeze, să-şi ducă la capăt proiectele expansioniste în Europa, dar şi înspre Asia. Şi atunci am luat drept chei de intrare în acesta zonă a dulapului cu fantasme de grandiozitate şi de măreţie, trei ideologii care mie mi s-au părut că stau la baza acestui tip de expansionism militar, religios, cum vreţi să-i spuneţi, şi care până la urmă produce victime, şi produce bulversări ale istorii Europei.

Şi atunci am ales aceste trei, să le spunem, ideologii: panslavismul, eurasianismul şi naţional-bolşevismul. Pentru că a treia Romă şi ortodoxia sunt mai degrabă în registrul mitului religios politic.

În ceea ce priveşte panslavismul, cred că foarte mulţi dintre noi au auzit despre panslavism, despre pretenţia Rusiei de a fi coordonatoare a acestui proiect, hai să-i spunem etno-rasial, dacă vreţi, deşi termenul nu-i potrivit, adică o coordonatoare a tuturor popoarelor slave din Europa, inclusiv românii, pentru că dacă o să combinăm latura religioasă, ortodoxă, cu această latură etnică, să spunem, slavă, vom obţine...

Teodor Paleologu: Mai e ceva, Danilevski spune foarte clar că, în fond, românii sunt slavi - latinitatea e o marotă a unor maimuţoi care vorbesc franceză şi au impresia că-s latini.

Bogdan-George Rădulescu: Nu e de mirare, pentru că aici este instinctul tuturor şcolilor slavofile şi a lui Danilevski însuşi, care manifestă o obsesie anti-latină, anti-romană puternică. Asta a devenit deja o temă generală, să spunem, a extremismului rus - dărâmarea Romei autentice, referinţele absolut critice şi jignitoare la adresa Imperiului Roman, a tradiţiei romano-germanice, Europa romano-germanică, cea care devine în viziunea panslaviştilor calul de bătaie - Cartagina care trebuie dărâmată pe toate căile, şi militar, dar mai ales sub formă religioasă sau filozofică.

Numai că acest panslavism se naşte dintr-o intenţie foarte bună. E vorba de un curent apărut în Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea, cei care îşi propuneau, cu bune intenţii, să mobilizeze toate popoarele de origine slavă, împotriva, sa spunem, cizmei imperiale, fie vorba de Imperiul Otoman, fie vorbim de Imperiul Austro-Ungar, fie...

Teodor Paleologu: Bun, ăsta este panslavismul first version, înainte de Danilevski, varianta pre-rusă, să zic.

Bogdan-George Rădulescu: Acest curent, absolut legitim, în perioada veacului naţiunilor, ca să-i spunem aşa, în perioada când şi noi aveam la Bucureşti mişcarea paşoptistă şi încercarea de a da o identitate comunităţii româneşti, este confiscată de ruşi. Şi în loc să se dezvolte această mişcare la nivel european, pentru a ajuta la formarea unor naţiuni de origine slavă, Rusia monopolizează această mişcare şi decide ea însăşi cine face parte cu adevărat din mişcarea panslavistă, excluzând popoare de origine slavă.

Teodor Paleologu: În proiectul lui Danilevski, Rusia trebuia să rămână parte din Uniunea Slavă. Dar, adăuga că românii vor fi mai uşor de digerat pentru că sunt ortodocşi.

Bogdan-George Rădulescu: Da, numai că această tendinţă de a monopoliza mişcarea panslavistă se produce prin sciziune şi prin excludere. Cehii sunt excluşi pentru că sunt prea central-europeni şi prea apropiaţi de germani. Polonezii la fel, pentru că sunt catolici.

Şi atunci, mişcarea panslavistă decide că, de fapt, criteriul confesional, din punct de vedere religios, să fie ortodoxia. Vor fi excluşi din această mişcare panslavistă cei care sunt protestanţi sau sunt catolici, e cazul polonezilor. Şi atunci mergem pe o variantă deja de panslavism cu conotaţie confesională.

Teodor Paleologu: De altminteri, şi aici apare o problemă, şi anume un conflict cu Patriarhia de Constantinopol. Încă din secolul XIX există acest conflict. Acuma este foarte virulent.

Bogdan-George Rădulescu: Care şi-a dat fructul virulent, cum spuneţi, în ultima perioadă, de când cu războiul de agresiune al ruşilor în Ucraina, unde, clar, Patriarhia de Constantinopol a acordat tomosul de autocefalie bisericii ucrainene - gest teologic pe care eu îl consider ca fiind exact punctul de maximă dispută dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Patriarhia de Constantinopol.

Aţi amintit de şcoala slavofilă din interiorul acestei mişcări panslaviste, coordonată de ruşi. Ce e de observat este că în limbajul filozofic al acestei şcoli există o netă tendinţă antieuropeană. Este un discurs aproape fanatic de ruptură cu Europa. Una este atunci când spui da, Rusia este diferită de Europa. Şi alta e când începi să spui: "pentru ca Rusia e diferită de Europa, ar trebui să cucerească Europa sau să o ocupe".

Teodor Paleologu: Ar trebui adăugat că e vorba şi de un proces de radicalizare a slavofilismului, că primii slavofili sunt ceva mai ponderaţi în privinţa asta. Soloviov, marele filozof, a scris o serie întreagă de articole împotriva lui Danilevski şi împotriva a ceea ce el considera deriva slavofilismului şi decăderea slavofilismului devenind din ce în ce mai mult exact ce spuneţi dumneavoastră - o mişcare extrem de naţionalistă, foarte ostilă Occidentului.

Bogdan-George Rădulescu: Soloviov avea simpatie catolică. Privea Biserica Catolică drept o componentă importantă a civilizaţiei europene, ceea ce generaţia slavofililor radicali nu înghiţeau aşa ceva. Dar slavofilii porneau pe calapodul unei gândiri pe care aş numi-o apropiată, păstrând proporţiile comparaţiei ceva de tip semănătorist sau narodnicist mai târziu - şi anume că Rusia nu avea nevoie să devină o naţiune în sens modern european, ci mai degrabă să rămână o comunitate etno-religioasă care putea să aibă un tătuc, un ţar care să coordoneze toate afacerile politice.

Teodor Paleologu: Mai are o formulă genială Soloviov în această critică a ceea ce el considera decăderea slavofilismului şi anume că slavofilii din acest curent de gândire transformă ortodoxia într-un atribut al naţionalităţii. Şi este foarte adevărat - ortodoxia ca un atribut al naţionalismului. Chiar ar trebui precizat şi asta vedem şi la noi.

Bogdan-George Rădulescu: Aici ne întâlnim cu mitul celei de-a treia Rome şi anume faptul că un astfel de mit politico-religios te împinge către ceea ce se numeşte filetism, adică să-ţi confunzi etnicitatea cu confesiunea. Este o faimoasă exagerare confesională pe care în perioada legionară, să spunem, o vântura şi Nae Ionescu "a fi un bun român înseamnă a fi bun ortodox". Or, a lansa astfel de formule nu poţi să creezi decât sciziuni în interiorul aceleiaşi naţiuni, pentru că ai greco-catolici şi ai... Nu poţi confunda naţiunea cu confesiunea. Or, la ruşi se întâmplă această formulă faimoasă: autocraţie, naţionalitate şi ortodoxie.

Teodor Paleologu: Da, numai că formula respectivă e de dinainte de slavofili şi de panslavism. Este formula contelui Uvarov, care a fost ministru al educaţiei pe vremea lui Nicolae I. Dar e foarte interesant destinul acestei devize. Pentru că acum e la fel de actuală formula: ortodoxie, autocraţie, naţionalitate sau naţionalism. Numai că ce avea în minte Uvarov nu era asta.

Bogdan-George Rădulescu: Nu. Deşi ai putea spune că ideologia putinistă de astăzi, pentru că trebuie să există o astfel de ideologie şi e un mixtum compositum din tot felul de fantasme vechi ruseşti, te poate duce cu gândul că, de fapt, sunt speculate aceste concepte de autocraţie, de ortodoxie.