Şeful Expert Forum: PSD a obţinut de la Nicuşor ce şi-a dorit mai mult - guvernarea cu putere concentrată şi responsabilitate distribuită
PSD a obţinut de la Nicuşor Dan ce şi-a dorit mai mult: guvernarea cu putere concentrată şi responsabilitate distribuită, a atras atenţia, luni, preşedintele Expert Forum, Sorin Ioniţă, în prezentarea unei noi analize publicate în Contributors, intitulată "Un guvern PSD, cu opoziţia cumpărată la preţ de Black Friday".
ANALIZA şefului EFOR
PNL a decis să voteze învestirea guvernului Luca Niculescu, după care va trece în opoziţie. Ilie Bolojan explică gestul prin responsabilitatea faţă de ţară, nevoia de stabilitate, continuarea reducerii deficitului şi urgenţa rectificării bugetare. Iată un aranjament interesant: liberalii vor contribui la instalarea unui guvern pe care promit să nu-l susţină politic după aceea! În ultimii ani în România separarea dintre putere şi opoziţie s-a tot blurat, dar parcă niciodată mai mult decât acum.
Între argumentele invocate, cel mai curios mi se pare cel bugetar. Fără un guvern cu puteri depline, avertizează Bolojan, ambulanţele ar putea rămâne fără motorină, iar unele servicii publice fără finanţare. Posibil, dar explicaţia ridică mai multe întrebări decât rezolvă. Cheltuielile de personal şi cele pentru bunuri şi servicii sunt bugetate distinct. Dacă lipsesc banii pentru combustibil sau consumabile, problema trebuie explicată concret: ce linii s-au epuizat, de ce şi cine le-a planificat? Dacă, aşa cum se strigă din vară încoace, lipsesc banii pentru salariile din sănătate sau alte sectoare unde acestea reprezintă partea principală şi previzibilă a cheltuielilor, întrebarea e şi mai serioasă. Salariile din octombrie-decembrie nu sunt o calamitate naturală, apărută pe neaşteptate, deci ori s-au calculat bugetele instituţiilor extrem de prost, ori se minte fără jenă.
Cu alte cuvinte, jelania generalizată şi înghiţită fără întrebări de presă a rectificării bugetare nu explică deloc cum s-a ajuns aici şi nici de ce votarea unui guvern ar fi singura soluţie, când realocări de fonduri se puteau face în parlament (a doua minciună a “rectificării”). A transforma o problemă de execuţie bugetară într-un argument de urgenţă politică e foarte convenabil pentru toţi, ca să nu mai întrebăm noi despre cauze reale ale problemelor.
Din această tranzacţie, PSD obţine bună parte din ce urmărea Grindeanu: asocierea PNL cu noua formulă de guvernare, măcar la momentul instalării. Formal, liberalii vor fi în opoziţie. Practic, votul lor va putea fi invocat ori de câte ori PSD va avea nevoie să dilueze răspunderea pentru decizii impopulare. Guvernul va fi controlat 100% de ei dar retorica PSD şi a presei controlate de sistemul politico-militar şi camarila Cotroceni va fi că “PNL e ca şi când ar fi în coaliţie” pentru că a votat, ceea ce va submina pretenţiile PNL de a fi în opoziţie.
Situaţia va fi cu atât mai ambiguă dacă oameni promovaţi anterior de PNL rămân în instituţii (de exemplu şefi de inspectorate şcolare, unde PNL prin tradiţie domină, dar şi în alte agenţii) iar primarii şi baronii locali liberali continuă să negocieze finanţări cu ministerele. Asta nu echivalează juridic cu participarea la guvernare, dar politic oferă suficientă muniţie pentru a întreţine confuzia. PSD va putea spune că liberalii sunt parte a aranjamentului, în timp ce PNL va trebui să explice de ce e împotriva acestui aranjament pe care tocmai l-a votat cu câteva luni în urmă.
În executiv treaba e clară. PSD primeşte 12 portofolii, inclusiv Internele, Transporturile, Justiţia şi Apărarea. Marian Neacşu devine vicepremier şi ministru de Interne, într-o poziţie de mare influenţă asupra administraţiei. Luca Niculescu va conduce formal, dar nu-s iluzii despre capacitatea lui de a impune ceva lui Neacşu şi PSD în general. Iar după învestire, dinamica parlamentară va rămâne cea din ultimul an: AUR se va opune oficial guvernării dar va coopera eficient cu PSD în materie de politici, numiri şi iniţiative legislative, alături de oameni din SOS, de la Ponta etc.
Vor exista deci două planuri de acţiune ale viitoarei guvernări. Primul e cel economic şi administrativ, unde PSD a promis creşterea veniturilor şi relansarea economiei, respingând noi majorări de taxe. Numai că România trebuie simultan să reducă deficitul uriaş. Guvernul va avea de ales între cheltuire, venituri suplimentare şi reforme care deranjează grupuri bine instalate în sistem. Deci se va merge pe amânări, paleative, distribuirea selectivă a resurselor şi promisiuni fără acoperire. Contabilitatea publică permite artificii de calendar iar deficitele pot fi escamotate o vreme, cum au mai fost. După un timp, toate se vor sparge în capetele lui Luca Niculescu şi Nazare, ministrul de finanţe: ei doi vor fi Luca&Alex Sărăcie, care nu lasă ministerele PSD eminamente cheltuitoare să lucreze.
Al doilea plan, important, va fi războiul politico-cultural: se va amplifica zarva cu teme tip MAGA pentru a îngropa dezbaterea pe subiectele reale, economico-administrative. PSD şi AUR au oricum un limbaj comun: suveranitatea, tradiţiile, familia, suspiciunea faţă de Bruxelles, criticile la adresa Ucrainei şi a lui Zelenski. Disputele identitare şi de valori, cu sau fără legătură cu realităţile româneşti, produc emoţie ieftină, dar sigură, mobilizează publicul şi mută atenţia de la întrebările plictisitoare despre deficit, reforme şi management.
Guvernul Niculescu-Neacşu va administra bugetul cu prudenţă selectivă şi vă spune la Bruxelles tot ce vor ăia să audă, în timp ce spaţiul public va fi ocupat de războaie culturale transplantate, în bună măsură, din repertoriul MAGA. Unii ne vor ţine ocupaţi cu valorile naţionale şi suveranitatea, iar ceilalţi vor împărţi contractele şi subvenţiile, inclusiv cu primii. În această privinţă PSD şi AUR se vor completa perfect în vreme ce vor nega tot timpul că formează o coaliţie.
Sub preşedinţia lui Nicuşor, PSD a tras lozul cel mare: guvernarea cu putere concentrată şi responsabilitate distribuită, pe care a urmărit-o şi sub Iohannis. Şi astfel vom putea patenta inovaţia cea mai importantă a democraţiei originale româneşti: un guvern care a înglobat opoziţia în coaliţia cu care lucrează, permiţându-i totuşi să pretindă de ochii lumii că nu se află acolo.
