România, în pericol existenţial. Şeful INSCOP dezvăluie o explozie a nostalgicilor după comunism: Trag cel mai serios semnal de alarmă!
INSCOP Research a realizat, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Comunist (IICCMER), cea mai amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism, iar rezultatele sunt extrem de îngrijorătoare.
Sociologul Remus Ştefureac, şeful INSCOP, a tras "cel mai serios semnal de alarmă" după acest sondaj.
"Datele cercetării-eveniment intitulate 'Percepţia populaţiei cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei' au fost culese în luna iulie 2025, pe un eşantion de 1500 de respondenţi, cu o eroare de +/-2.5%. Studiul va fi prezentat integral, cu analize detaliate de grupuri socio-demografice, mâine, 22 iulie 2024 începând cu ora 10 în cadrul unui eveniment organizat de IICCMER. Tot mâine vom transmite public rezultatele integrale ale pe paginile de internet ale INSCOP şi IICCMER. Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate şi percepţia populaţiei României cu privire la regimul comunist, creionând tabloul unei societăţi aproape complet fragilizată în faţa războiului informaţional / hibrid / cognitiv care face deja ravagii în casa noastră", a declarat Remus Ştefureac.
Datele sondajului, extrem de îngrijorătoare
"Datele pe care le vom prezenta sunt, pe alocuri, halucinante. Ele dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informaţii trunchiate sau minciuni grosolane. Minciuni exacerbate de peste un deceniu prin intermediul unui complex de agresiuni hibride propagate de factori interni sau de entităţi ostile externe cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică şi nesiguranţă cronică în societatea românească.
Nostalgia după comunism este şi un fenomen natural firesc. Fie că e determinată de regretul după tinereţea pierdută, fie de starea de incertitudine dură resimţită de grupuri sociale vulnerabile a căror viaţă a fost dată peste cap de distrugerea bruscă a unui regim care controla totul, de la viaţa intrauterină, până la locul în cimitir.
- De neimaginat este însă intensitatea acestui sentiment de nostalgie astăzi, la 35 de ani după căderea comunismului! Cu toate eşecurile prezentului, cu toate nemulţumirile sociale, economice ale unei părţi a populaţiei care amplifică regretul după comunism, procentele CATASTROFICE ale populaţiei care mitologizează viaţa în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural!
- Ele sunt o consecinţă directă a războiului informaţional în care ne aflăm, a cel puţin 10 ani de măsuri active serioase coordonate în mod direct de o putere ostilă, valuri de dezinformări, minciuni şi manipulări groteşti propagate pe toate canalele de multiplicare a informaţiei, dar cu precădere pe reţelele sociale.
O campanie de destabilizare şi vulnerabilizare socială care nu a fost combătută nici de stat şi nici de societate, nici dinspre sfera publică şi nici dinspre cea non-publică.
O campanie împotriva căreia nu am construit nici capabilităţi şi nici nu am alocat resurse pentru a construi anticorpii potriviţi pe care nu îi putem găsi decât în ataşamentul faţă de libertate, în buna guvernare, în patriotismul sincer, frate cu integritatea, cu cinstea şi bunul simţ, nu cu agresiunea şi violenţa de import.
Şi ca urmare a acestui eşec, astăzi două treimi dintre români cred că Nicolae Ceauşescu (de vreo 10 ani, veritabil star pe Facebook şi Tik-Tok în video-uri şi imagini realizate profesionist şi răspândite strategic şi cu resurse) a fost un lider bun pentru România, şi doar 24% cred că a fost un lider rău pentru România.
Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a percepţiei, tocmai în zilele noastre când comunismul parte a fi mai popular decât în cele mai bune vremuri ale existenţei sale.
Vom detalia mâne mai multe, însă nu pot să nu mă gândesc la un lucru simplu.
- Dacă cea mai mare ameninţare la adresa democraţiei româneşti, la adresa libertarii şi suveranităţii noastre, cea reală, nu cea de decor imaginată de scenariştii potemkieni din Răsărit pentru folosul subversiv al neo-Coloanei a V-a, s-a produs pe fondul războiului informaţional / hibrid / cognitiv, oare noi chiar nu suntem în stare să construim rapid capabilităţi de apărare?
- Dacă putem să alocăm 7 miliarde de euro pentru programul F35, veritabile fortăreţe zburătoare de care avem nevoie ca de aer pentru a ne apăra graniţele, oare chiar nu putem găsi un miliard, doar unul, pentru a nu pierde războiul informaţional care se derulează chiar acum în casa noastră, ameninţând grav securitatea naţională şi, la final, chiar suveranitatea noastră reală.
- Cercetarea sociologică indică o nevoie acută de politici publice care să abordeze nemulţumirile structurale actuale (sărăcie, inegalităţi, corupţie) şi carenţele informaţionale şi educaţionale tot actuale (cunoaşterea istoriei reale, fundamente minimale de cultură generală etc.)."
