Noul locatar, un spectacol de Gabor Tompa, în premieră la Nottara

Toamna începe la Teatrul Nottara cu premiera pentru presă a spectacolului Noul locatar, scris de Eugene Ionesco (traducerea: Vlad Russo şi Vlad Zografi).

Primele două reprezentaţii din stagiunea 2014-2015 ale acestei producţii teatrale vor avea loc pe 20 şi pe 21 septembrie 2014, de la ora 19.00, la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara

La conferinţa de presă dedicată acestui eveniment, organizată joi, 18 septembrie 2014, au participat: teatrologul Marinela Ţepuş (director al Teatrului Nottara), regizorul Gabor Tompa şi actorii din distribuţia spectacolului: Francisco Alfonsín, Ada Navrot şi Gabriel Răuţă. Acestora li s-au alăturat scenografii Helmut Stürmer (care semnează decorul şi luminile acestui spectacol) şi Corina Grămoşteanu (care a realizat costumele celor patru personaje), precum şi traducătorul textului, Vlad Russo, care a prezentat un scurt mesaj din partea fiicei autorului francez, doamna Marie France Ionesco.

Rolul principal este interpretat de Francisco Alfonsín, un actor spaniol care a jucat atât pe scene din ţara natală, cât şi în Franţa şi Marea Britanie. Alături de el, îi veţi revedea în această montare pe actorii Teatrului Nottara: Ada Navrot, în rolul Portăresei, Ion Grosu şi Gabriel Răuţă, în rolurile celor doi hamali.

Eugene Ionesco, dramaturg francez, martor al celor mai zbuciumate perioade ale secolului XX (cele două Războaie Mondiale), a înţeles cât de absurdă devine existenţa omului sub imperiul fricii şi al non-comunicării. În piesele sale scriitorul a reuşit să cultive un sens metafizic, care îi salvează personajele de la dezumanizarea totală, conferindu-le o stranietate aparte dar şi oarecare candoare. Acesta este şi cazul personajului principal din Noul locatar. Mutarea lui într-un nou apartament ia proporţii apocaliptice. Spectacolul înfăţişează bogăţia lumii interioare a personajelor, reflectând-o în exterior şi prin multitudinea de obiecte, care aglomerează spaţiul până la sufocare.

Piesa Noul locatar a fost scrisă în trei zile, pe când însuşi autorul se muta, de la un număr la altul, pe aceeaşi stradă. Este un text mai puţin montat, care însă a avut câteva realizări memorabile, printre care şi cea de la Northern Stage Ensemble din Newcastle în anul 2004, în regia aceluiaşi Gabor Tompa.

Mă bucur să reîntâlnesc o piesă pe care am mai făcut-o în Anglia, împreună cu Helmut Stürmer şi cu Francisco Alfonsín; el a fost şi acolo străin – este o alegere conştientă pentru ca, pentru mine, acest personaj, Noul locatar, este un străin. Străin, pentru mine, nu înseamnă doar o persoană aflată în altă ţară, ci, în sens metafizic şi, chiar şi fizic; se pare că de multe ori suntem străini în propria noastră ţară, în propria noastră familie sau în propriul trup. “Noul locatar” este o piesă specială în opera ionesciană, care nu seamănă nici cu “Rinocerii”, nici cu “Cântăreaţa cheală” sau cu seria care îl are printre personaje pe Bérenger. Mi se pare una dintre cele mai poetice piese ale sale, în care apare acel suflu al morţii ce străbate toate textele sale. (…) Piesa pare minimalistă şi chiar repetitivă de la un moment dat, dar de aici decurge o structură muzicală specială. (…) Discutam cu toţii, că fiecare s-a mutat, la un moment dat, dintr-un loc în altul, din mic în mare sau dintr-o ţară în alta, dar cred că aici este vorba de ceva mai important; este vorba, probabil, despre acea mutare pe o altă lume şi despre ce ne rămâne la sfârşitul acestei mutări, în care se sintetizează întreaga viaţă, când, deşi înconjuraţi de obiectele adunate de-a lungul întregii noastre vieţi, ne rămân, de fapt, doar amintirile. (…) Actualitatea acestui text constă în faptul că se pare că a apărut o schimbare în acea tradiţie pe care eu am avut şansa să o trăiesc, atunci când obiectele de valoare – bibliotecile, obiectele de artă şi de cultură – erau moştenite din moşi strămoşi, din tată-n fiu. Acest obicei pare să se schimbe şi să devină fragil în această lume a tehnologiei şi a modernităţii.

Gabor Tompa

Marea surpriză a acestei întâlniri a venit din partea doamnei Marie France Ionesco care a trimis câteva gânduri auditoriului şi echipei spectacolului Noul locatar, într-o scrisoare deschisă, prezentată în traducerea şi lectura domnului Vlad Russo.

(…)Locatar, aşadar un ocupant temporar, beneficiar, fără să o fi cerut, al unui contract efemer pentru un apartament pe care vrea să-l orânduiască pe măsura lui. Ce este însă acest straniu apartament? E viaţa omului, fireşte. Viaţa de-a lungul căreia acumulează posesiuni derizorii şi inutile, bunuri materiale de tot felul, mobile, bogăţii, ca şi bunuri imateriale, tot atât de derizori, cultură, amintiri etc. Numai că toate aceste bunuri, care îi oferă aparent linişte şi siguranţă, vor fi, în cele din urmă, mormântul lui, mormântul nostru. Nu e vorba câtuşi de puţin aici – aşa cum am citit undeva în presa românească – de triumful dezordinii, interpretare reductivă, întrucât este pur psihologică… ci de invazia lucrurilor materiale care ne sufocă, şi are loc în dauna celor spirituale, în dauna unei spiritualităţi absente, fiindcă a fost îndepărtată, evacuată de acumularea materială.(…) Această acumulare, această proliferare aducătoare de moarte nu e decât o manifestare a deficitului ontologic concretizat în inflaţia monstruoasă a obiectelor, o manifestare a abisului care pune în primejdie apartenanţa noastră la o esenţă spirituală de atâtea ori ascunsă din păcate, nevoia noastră de infinit, setea noastră, conştientă sau nu, de Dumnezeu.

Marie France Ionesco

Epoch Times România este partenerul media alTeatrului Nottara