Moldova scapă de orbita Moscovei prin strangularea lentă a influenţei ruse
La 33 de ani după independenţă, Moldova se eliberează în sfârşit – nu prin război, ci prin demontarea deliberată a fiecărei pârghii pe care Rusia o deţinea odată. Potrivit unei analize publicate de Euromaidan Press, sentimentul unionist, odinioară marginal, a devenit cea mai rapidă forţă politică în ascensiune din ţară.
De trei decenii, Rusia a tratat Moldova ca pe un stat tampon captiv, menţinându-şi controlul asupra acestuia prin gaz ieftin, conflicte îngheţate şi politicieni cumpăraţi.
În 2025, Moldova în sfârşit nu s-a mai lăsat intimidată de bluful Rusiei, demontând în linişte fiecare pârghie rusă rămasă, în timp ce ameninţările Moscovei deveneau mai puternice, dar tot mai goale.
Rusia desemnată oficial drept principală ameninţare
În octombrie 2025, guvernul Moldovei a aprobat o strategie militară revoluţionară pentru 2025–2035, desemnând în mod explicit Rusia drept principala ameninţare la adresa securităţii naţionale.
Documentul, publicat pe site-ul oficial al guvernului, avertizează asupra expansiunii Moscovei spre vest şi asupra potenţialei creări a unui coridor terestru prin Ucraina până la frontierele Moldovei.
Pentru a contracara acest lucru, strategia impune integrarea în arhitectura de apărare a UE, reînarmarea la standardele NATO şi cooperarea strânsă cu alianţa.
Această schimbare semnalează o pivotare militară şi socială completă către Occident, amplificată de rolul tot mai mare al României ca garant de securitate şi linie de salvare economică, unde sentimentele unioniste cu România se situează acum între 31 şi 44 la sută.
Forţele pro-europene obţin o victorie electorală decisivă
Interferenţa agresivă a Rusiei în alegerile parlamentare din 2025 din Moldova, vărsând fonduri în dezinformare, cumpărarea de voturi prin aplicaţii precum Taito şi mobilizarea unor mandatari pro-Kremlin, a subliniat disperarea Moscovei de a opri deriva pro-occidentală a Chişinăului.
În ciuda acestor tactici, partidul pro-european al preşedintei Maia Sandu a obţinut o victorie decisivă cu peste 50% din voturi, câştigând o majoritate parlamentară absolută şi marginalizând forţele pro-ruse, cu alte două partide pro-Kremlin obţinând 8, respectiv 6 procente.
Mai mult, nu toată opoziţia este rusofilă, unul dintre partidele emergente devenind o voce pro-reunire, pledând pentru integrarea cu România ca scut împotriva ameninţării ruse.
Moscova invocă retorica „denazificării”
Ca răspuns, canalele media de stat ale Rusiei au cerut în mod explicit denazificarea Chişinăului, prezentând guvernul pro-UE al Moldovei ca un regim extremist care ar comite genocid împotriva vorbitorilor de rusă din Transnistria şi Găgăuzia, ecou direct al pretextelor folosite pentru justificarea invaziei Ucrainei din 2022.
Această retorică s-a intensificat pe măsură ce Moldova a luat măsuri împotriva figurilor pro-ruse, precum condamnarea la şapte ani a guvernatoarei Găgăuziei, Evghenia Guţul, pentru fraudă legată de finanţări ale Kremlinului, lucru pe care Moscova l-a denunţat ca represiune.
Vocile pro-Kremlin au amplificat apelurile la denazificare pentru a „elibera” aceste regiuni, prezentând eforturile de decomunizare ale preşedintei Maia Sandu – precum ridicarea de monumente dedicate eliberatorilor români din Al Doilea Război Mondial – drept glorificare a colaboratorilor germani.
Prin invocarea aceluiaşi manual folosit în Ucraina, Rusia îşi fabrică preventiv o acoperire morală pentru escaladări hibride sau mai rău.
Gazprom foloseşte drept armă aprovizionarea cu energie
În plus, Gazprom a întrerupt brusc toate livrările de gaze naturale către Moldova, invocând o datorie contestată de 700 de milioane de dolari a Moldovagaz, aruncând ţara într-o criză energetică severă, cu pene de curent şi tarife în creştere.
Această întrerupere, sincronizată cu pivotarea Moldovei spre UE, a devastat industria dependentă de electricitate a Transnistriei şi a lăsat Chişinăul să se zbată pentru importuri din România, agravând un deficit bugetar de 4% din PIB şi o rată a sărăciei de 33%.
