Iohannis: Pactul Ribbentrop-Molotov a fost alianţa răului absolut, un act laş care a făcut milioane de victime

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis, vineri, un mesaj cu ocazia Zilei Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, în care a susţinut, printre altele, că Pactul Ribbentrop-Molotov a dus la „curmarea destinelor a milioane de oameni, mutilarea viitorului societăţilor europene, călcarea în picioare a libertăţii, sub toate formele ei, alimentând atitudinea dispreţuitoare faţă de viaţă şi demnitatea umană”.

Mai mult, preşedintele Iohannis a subliniat că pentru a onora memoria victimelor regimurilor totalitare nu este suficientă doar comemorarea lor ci şi luarea unor măsuri ferme care respectă principiile democraţiei autentice, precum şi continuarea luptei împotriva combaterii extremismului, intoleranţei şi opresiunii, potrivit comunicatului publicat pe site-ul oficial al preşedinţei.

În anul 2008, Parlamentul European a stabilit, printr-o declaraţie, că ziua de 23 august – cunoscută şi sub numele de ziua Pactului Ribbentrop-Molotov – va fi numită Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Nazismului şi Comunismului. Trei ani mai târziu, în 2011, Parlamentul României a declarat la rândul său ziua de 23 august drept Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.

Redăm mai jos mesajul preşedintelui ţării:

”În urmă cu opt decenii a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, un act laş şi mincinos care avea să conducă la curmarea destinelor a milioane de oameni, mutilarea viitorului societăţilor europene, călcarea în picioare a libertăţii, sub toate formele ei, alimentând atitudinea dispreţuitoare faţă de viaţă şi demnitatea umană. Aşa-zisa împărţire a sferelor de influenţă în Europa între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică a însemnat pervertirea flagrantă a celor mai elementare principii de drept internaţional şi intrarea în epoca haosului şi a războiului.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost alianţa răului absolut. Sub aparenta grijă faţă de popoare, totalitarismele au fracturat şi falimentat societăţile europene şi au sădit nesfârşita suferinţă umană. Consecinţele dezastruoase ale fascismului şi comunismului au dăinuit mult timp şi după căderea regimurilor totalitare, privând generaţii întregi de drepturi inalienabile şi făcând tranziţia spre democraţie un proces dificil şi dureros.

Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului ne obligă să reiterăm condamnarea fermă a celor două ideologii, sub toate formele lor, să ne amintim de victimele inocente ale regimurilor criminale şi să păstrăm nealterată memoria lor.

Doar o societate care îşi cunoaşte istoria şi recunoaşte ce a fost drept şi ce a fost greşit în trecutul său demonstrează că este pregătită să întărească democraţia internă. Onorarea memoriei victimelor regimurilor totalitare nu înseamnă doar comemorare, ci şi acţiune fermă în acord cu principiile democraţiei autentice. Aducerea-aminte ne obligă să continuăm, şi mai hotărâţi, pe drumul combaterii extremismului, intoleranţei şi opresiunii. În faţa tuturor încercărilor de dezbinare, a tentativelor de relativizare a crimelor fascismului şi comunismului, precum şi pentru combaterea acelor voci care neagă valorile democraţiei şi civilizaţiei europene, avem datoria să acţionăm cu vigilenţă şi fermitate pentru a apăra şi păstra nealterate valorile civilizaţiei europene.

Să ne amintim, totodată, şi de actul salvator pe care Regele Mihai I al României, alături de brava Armată română, înconjurat de destoinici oameni politici şi iluştri diplomaţi, l-a făcut acum 75 de ani, când a decis ieşirea României dintr-o alianţă extrem de toxică şi nefastă, salvând pământul ţării şi numeroase vieţi omeneşti. Evenimentul de la 23 august 1944 rămâne un mare act de curaj în istoria noastră recentă. Amintirea sa este o datorie de onoare faţă de toţi cei care au acţionat cu bună-credinţă pentru salvarea statului român şi pentru întoarcerea noastră către valorile euroatlantice. Intrarea ţării în zona de influenţă sovietică şi implicit sub zodia comunismului, după ce România tocmai ieşise din epoca fascismului, este o dovadă elocventă a unui destin tragic pe care naţiunea noastră l-a împărtăşit, alături de alte naţiuni europene, în secolul trecut.

În toată această perioadă sumbră din istoria naţiunii noastre, cei care s-au opus regimurilor totalitare cu sacrificii enorme şi chiar cu preţul vieţii au luptat, cu mult curaj şi simţ civic, pentru libertate şi demnitate. Le suntem datori tuturor acestor oameni şi avem obligaţia să le cinstim memoria şi să nu uităm niciodată eroismul lor.

Despre mutilarea istoriei noastre de către regimurile fascist şi comunist trebuie să le vorbim generaţiilor viitoare şi poate cea mai importantă pildă a acestei tragedii, pe care cel mai adesea manualele de istorie nu o pot transmite, este aceea că pacea şi prosperitatea nu vin de la sine şi nici nu reprezintă câştiguri definitive. Pentru aceste deziderate şi mai ales pentru a putea construi o societate democratică sănătoasă, avem dreptul de a cunoaşte adevărul istoric şi responsabilitatea de a proteja şi promova principiile democraţiei, ale statului de drept, libertatea, de a respecta şi apăra drepturile fundamentale.”