Globaliştii propun şocul financiar şi controlul climatic doar pentru a lansa "Marea Resetare" [BIRCH GOLD GROUP]

La sfârşitul lunii iunie, lideri guvernamentali şi influenceri din think-tank-uri din întreaga lume s-au întâlnit la Summitul pentru un Nou Pact Financiar Global de la Paris, iar printre participanţi s-au numărat Secretarul General al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, Secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Janet Yellen, Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, şi Preşedintele Băncii Mondiale, Ajay Banga.

Potrivit unei analize publicate de BIRCH GOLD GROUP, scopul presupus al summitului a fost găsirea de soluţii financiare pentru combaterea sărăciei şi reducerea simultană a "emisiilor de încălzire ale planetei". Aşa cum se întâmplă la toate evenimentele legate de schimbările climatice, discuţiile de la Paris s-au îndreptat inevitabil către centralizarea internaţională a puterii şi formarea unui consorţiu global pentru a rezolva problemele pe care susţin că naţiunile suverane nu pot sau nu vor să le rezolve.

Cu toate acestea, subliniază autorul analizei, ceea ce se observă tot mai mult în ultimii ani este o convergenţă a naraţiunilor - băncile centrale şi băncile internaţionale sunt acum mai preocupate de taxarea carbonului şi încălzirea globală decât de inflaţie şi colaps economic, iar această abordare s-ar datora probabil faptului că acesta a fost întotdeauna adevăratul obiectiv, iar colapsul economic face parte din plan.

Globaliştii îmbină acum problema schimbării climatice cu finanţarea internaţională şi autoritatea monetară. Cu alte cuvinte, nu mai ascund faptul că agenda schimbării climatice face parte din agenda "Marii Resetări". Sugerează chiar ca ameninţarea schimbării climatice să fie folosită ca trambulină pentru a acorda băncilor globale mai multă putere de a dicta circulaţia bogăţiei şi pentru deconstruirea sistemului existent pentru a-l înlocui cu altceva.

Preşedintele francez Emmanuel Macron le-a spus delegaţilor la summitul de la Paris că "lumea are nevoie de un şoc financiar public" pentru a combate încălzirea globală, în acelaşi timp creând "echitate" pentru naţiunile mai sărace. A susţinut, de asemenea, că sistemul actual nu este bine adaptat pentru a aborda provocările lumii.

Potrivit celor prezenţi la eveniment, cadrul economic internaţional a fost lovit de mai multe crize, inclusiv pandemia şi războiul din Ucraina, dar ei s-au concentrat pe "costurile în spirală ale dezastrelor meteorologice intensificate de încălzirea globală" ca motiv pentru instabilitatea continuă a sistemelor financiare.

Este evident că aceasta este o aberaţie, dar se potriveşte cu programarea narativelor pe care globaliştii încearcă să le impună, legând declinul economic de schimbările climatice. Autorul articolului subliniază însă că nu există NICIO dovadă că evenimentele meteorologice globale ar fi mai grave astăzi decât acum o sută de ani, înainte ca industriile producătoare de carbon să fie răspândite. Nu există o legătură dovedită între emisiile de carbon şi orice fenomen meteorologic specific. Această afirmaţie este o fraudă. Nu există o criză climatică creată de om.

Dar câţi oameni vor fi înşelaţi să creadă că există o criză climatică şi în ce scop poate fi exploatată această teamă isterică?

Prim-ministrul Barbadosului, Mia Mottley (ca şi mulţi globalişti), a pledat pentru o restabilire a rolului Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional într-o eră a pericolelor climatice. Ea argumentează: "Ceea ce ni se cere acum este o transformare absolută, nu o reformă a instituţiilor noastre...".

Liderul ONU, Antonio Guterres, a afirmat că sistemul financiar global, conceput la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul Acordului de la Bretton Woods, nu face faţă provocărilor moderne şi acum "perpetuează şi chiar agravează inegalităţile". Cu alte cuvinte, el îşi doreşte un nou Acord de la Bretton Woods conştient social.

"Putem lua măsuri chiar acum şi putem face un pas gigantic către justiţia globală", a afirmat el, adăugând că a propus o stimulare de 500 de miliarde de dolari pe an pentru investiţii în dezvoltare durabilă şi acţiuni climatice.

Trebuie să reţinem că măsurile de stimulare prin emisiunea de monedă fiduciară de către băncile centrale şi politica de dobânzi a bancherilor globali au fost ceea ce a declanşat criza economică actuală. Nu COVID a fost cauza, nici războiul din Ucraina şi cu siguranţă nici schimbarea climatică. Au fost băncile şi utilizarea manipulării monetare care a generat inflaţie la niveluri fără precedent în ultimii 40 de ani, iar acest lucru a dus la creşterea dobânzilor de către băncile centrale, în detrimentul problemelor economice. Această strategie a cauzat în mod constant implozia datoriei şi dezastre pe piaţa de valori în trecut. Bancherii şi globaliştii sunt sursa problemei şi nu ar trebui să fie responsabili cu repararea acesteia.

Cu toate acestea, iată-i acum încercând să preia controlul şi să instituie un amplu plan de Resetare pentru calamitatea pe care au creat-o. Dar încotro ne conduc toate acestea?

Anul trecut, ONU a sugerat că economiile dezvoltate şi cele emergente, precum SUA şi China, ar trebui să plătească un fel de impozit pe bogăţie/emisii de cel puţin 2,4 trilioane de dolari pe an într-un fond pentru dezvoltarea schimbărilor climatice, iar această bogăţie ar urma sa fie redistribuită către naţiunile mai sărace. Redistribuită de cine? Ei bine, de globalişti, desigur.

Alte idei discutate includ impozitarea profiturilor din combustibili fosili şi a tranzacţiilor financiare pentru a aduna fonduri pentru schimbările climatice. Cu alte cuvinte, intenţionează să impoziteze petrolul şi gazele până când preţurile devin atât de mari încât publicul larg nu va mai putea să le cumpere.

În special, Macron a susţinut ideea unui impozit internaţional pe emisiile de carbon din transportul maritim, în mod aparent pentru a face transportul de marfă peste mări mai scump, în scopul reducerii cererii de producţie. Acest lucru se extinde asupra regulilor stricte privind emisiile de carbon deja implementate în agricultura europeană.

Toate acestea par a fi planuri disparate de a creşte preţurile prin diverse forme de impozitare şi de a forţa publicul să consume mai puţine bunuri, dar aici există un plan mult mai mare în desfăşurare. Este important să înţelegem că schimbările climatice nu sunt altceva decât un vehicul pentru instituirea unui sistem economic global total centralizat, probabil sub controlul FMI, BIS, Băncii Mondiale şi ONU.

Plăţile anuale ale naţiunilor mai bogate în conturile instituţiilor globale reprezintă un act de tribut, o demonstraţie de loialitate. Este, de asemenea, o modalitate pentru grupuri precum FMI de a crea un sistem de interdependenţă mai mare. Dacă sume vaste de bani circulă prin instituţiile globaliste şi ele devin arbitrii modului în care acea bogăţie este redistribuită, ele pot, de asemenea, construi un sistem de recompense şi pedepse. Pot pedepsi ţările care nu urmează indicaţiile lor şi pot oferi avantaje ţărilor care urmează linia lor.

În ceea ce priveşte un nou Acord de la Bretton Woods, bănuiesc că totul culminează cu o criză valutară pe care globaliştii o vor folosi ca oportunitate pentru a introduce în cele din urmă modelul lor de monedă digitală de banca centrală (CBDC). Şi odată ce CBDC-urile vor fi implementate, capacitatea lor de a domina populaţia va fi completă. Un sistem fără numerar, fără intimitate în tranzacţii şi cu posibilitatea de a tăia puterea de cumpărare a individului şi a grupurilor la discreţie? Este visul totalitarului.

Nu este întâmplător că publicul este bombardat constant cu propaganda legată de încălzirea globală în zilele noastre - Puterile de Sus au nevoie de o criză existenţială ca generator de teamă. Când oamenii sunt speriaţi, nu gândesc raţional şi adesea se vor îndrepta către cei mai răi lideri posibili în căutarea eliberării. Şi o ameninţare globală necesită o soluţie globală, nu-i aşa?

Naraţiunile despre dezastrele legate de schimbările climatice (dacă publicul îmbrăţişează propaganda) vor permite o serie de schimbări sistemice care nu au nimic de-a face cu mediul ci doar cu dominaţia financiară.

Taxarea naţională a bogăţiei şi redistribuirea ei, impunerea FMI şi a Băncii Mondiale ca mediator pentru fondurile globale, utilizarea coşului DST (drepturi speciale de tragere) al FMI ca umbrelă globală pentru monedă, injectarea de CBDC-uri şi o societate fără numerar - niciuna dintre acestea nu ar avea vreun efect asupra schimbărilor climatice, chiar dacă acestea ar fi o ameninţare legitimă.

Dar ce ziceţi de modelul pământului pârjolit? Dacă intenţia ultimă este să distrugem economia până în punctul în care majoritatea industriei este distrusă, comerţul se diminuează şi populaţia scade deoarece supravieţuirea devine nesustenabilă, atunci cineva ar putea argumenta că globaliştii "salvează planeta" prin eliminarea oamenilor. Presupun că dacă credeţi că menţinerea populaţiei într-o stare perpetuă de sărăcie ar putea să ne protejeze de încălzirea globală, atunci aţi putea susţine o astfel de agendă.

Indiferent dacă obiectivul este pur şi simplu micro-management economic sau lichidarea forţată a producţiei, rezultatul ar fi mai multă putere pentru globalişti şi mai puţină libertate şi prosperitate pentru toţi ceilalţi.

Ei pot să dea orice interpretare doresc, dar când elitele cer un "şoc financiar", de fapt cer o strangulare dramatică a sistemului astfel încât acesta să nu mai poată menţine populaţia existentă. Când cer taxare globală şi tribut în numele "egalităţii" nu încearcă să facă pe toată lumea la fel de bogată, ci vor ca toţi să fie la fel de săraci. Şi când cer supravegherea centralizată a naţiunilor în numele salvării planetei, ceea ce îşi doresc cu adevărat este guvernare globală.