Cum este susţinut războiul cu Iranul de fervoarea religioasă a "sfârşitului vremurilor" la Washington şi la Teheran

O credinţă suprapusă în sfârşitul vremurilor, sau în a doua venire, stă la baza unei mari părţi din motivaţia din coridoarele puterii de la Washington şi din buncărele unde se ascund astăzi ayatollahii, scrie editorul pentru afaceri mondiale Sam Kiley.

America nu are niciun plan. Donald Trump a recunoscut că oamenii pe care Washingtonul îi avea în vedere pentru a conduce Iranul sunt acum morţi – iar alţi candidaţi ar putea muri curând. Astfel, ar putea părea că maşinăria de război americano-israeliană nu va obţine nicio victorie, deoarece nu există o definiţie a modului în care ar arăta aceasta.

Potrivit senatoarei Elizabeth Warren, care a vorbit după un briefing detaliat la Casa Albă despre război, este „mult mai rău decât atât”.

Am mai fost aici înainte – şi am învăţat foarte puţine lecţii.

Minciunile spuse înainte de invazia Irakului din 2003 şi incompetenţa care a urmat au avut, cel puţin în parte, rădăcinile în acelaşi sol.

Opinia, printre israelienii de dreaptă dură şi susţinătorii lor creştini evanghelici, este că Saddam Hussein în Irak şi acum teocraţia din Iran trebuiau răsturnate pentru a păstra securitatea pe termen lung a statului evreu.

Acest lucru a fost explicat într-un document din 1996 intitulat A Clean Break – A New Strategy for Securing the Realm, care a fost pregătit pentru Benjamin Netanyahu de oameni care aveau să devină ulterior personalitaţi influente în administraţia Bush – în special neoconservatorii Douglas Feith şi David Wurmser, scrie Independent.

Ei au lucrat intens cu, şi în cadrul, unei celule secrete de informaţii a Pentagonului numită The Office of Special Plans (Biroul pentru Planuri Speciale), pentru a fabrica minciunile potrivit cărora Al-Qaeda era susţinută de Saddam şi că acesta era aproape de a construi o armă nucleară, minciuni folosite de ambele părţi ale Atlanticului pentru a justifica războiul catastrofal din Irak.

Acestea au fost minciuni. La fel cum nu este adevărat că Iranul era aproape de finalizarea unei arme nucleare şi că reprezenta o ameninţare iminentă pentru SUA (sau pentru aliaţii săi), ori că SUA ar fi ţinut câtuşi de puţin la numărul mare de iranieni disperaţi după emancipare de sub opresiunea violentă a ayatollahilor Iranului.

Răsturnarea lui Saddam ar fi putut conveni Israelului în 2003. Iar Netanyahu ar putea fi un adept al şefului militar al lui Vladimir Putin, Valeri Garazimov, în credinţa că haosul din rândurile inamicului înseamnă victorie.

Astfel, agenda Israelului în Iran este clară. Să distrugă locul şi să lase pe altcineva să rezolve situaţia. Dacă Iranul, asemenea Irakului, se prăbuşeşte într-un război civil – fie. Teheranul nu va avea arme nucleare, nu va putea sponsoriza grupuri precum Hezbollah şi Hamas sau pe rebelii Houthi din Yemen, iar mii de ani de cultură persană pot dispărea în vârtejul haosului şi anarhiei.

În 2003 şi acum în 2026, răsturnarea regimurilor din Orientul Mijlociu îi convine lui Netanyahu şi ultranaţionaliştilor săi de extremă dreaptă.

A distruge drumul către pace în regiune este un pariu pe care Israelul a fost dispus să îl facă, în timp ce simultan acaparează teritorii în Cisiordania şi acum în Gaza.

Pariul poate să nu dea rezultate, dar există un argument din lumea reală în favoarea unei asemenea vărsări de sânge fără scrupule.

Pentru SUA şi aliaţii săi, dacă sunt atraşi şi mai mult în mlaştina iraniană, situaţia este „mult mai rea decât atât”.

Sigur, marile companii petroliere pot visa să pună mâna pe combustibilii fosili din Iran. Oameni decenţi din întreaga lume vor fi încântaţi – chiar dacă totul este ilegal conform legii americane şi dreptului internaţional – că regimul de la Teheran a fost decapitat şi că structura opresiunii din Iran este distrusă de bombele israeliene şi americane.

Dar există o nebunie în inima administraţiei Trump. Un fanatism religios care îşi găseşte egalul doar printre… ayatollahii.

În 2018, Pete Hegseth, pe atunci comentator la Fox News, a ţinut un discurs la hotelul King David din Ierusalim în care a spus că fondarea Israelului în 1948 a fost „un miracol”, la fel ca victoria din războiul de şase zile din 1967 şi decizia din 2017 de a muta ambasada SUA la Ierusalim.

El a spus, de asemenea, că prevede un alt miracol – reconstruirea Templului evreiesc pe locul unde se află acum Haram al-Sharif în Ierusalim – un loc sacru în islam.

Acest lucru, în tradiţia credinţei creştine privind sfârşitul vremurilor, este o parte esenţială a revenirii lui Hristos.

În iudaism, este parte a condiţiilor prealabile necesare pentru prima venire a lui Mesia iar ambele sunt susţinute de adunarea tuturor evreilor în Israelul modern înainte de „răpire”, momentul în care cei drepţi pot urca la cer.

Hegseth are tatuată pe piept Crucea Ierusalimului, un simbol al cruciaţilor adoptat de mişcarea naţionalistă creştină de extremă dreaptă.

El pare să creadă cu adevărat ceea ce spune atunci când se bucură de ceea ce face campania americano-israeliană în Iran şi de faptul că „loveşte de sus în jos” regimul iranian.

Există o logică politică solidă în promovarea filozofiei sfârşitului vremurilor în America. Aproximativ 39% dintre americani şi 47% dintre protestanţii evanghelici cred că trăim „sfârşitul vremurilor”, potrivit unui sondaj din 2022 realizat de Pew Institute.

Două treimi dintre evanghelici cred că alegerea lui Trump a făcut parte dintr-un plan divin. Anul trecut, YouGov a constatat că 43% dintre americani cred că demonii există.

Mike Huckabee, ambasadorul SUA la Ierusalim şi creştin evanghelic, crede că Dumnezeu le-a dat evreilor „actele de proprietate” pentru Israel şi, întrebat dacă Netanyahu ar trebui să extindă graniţele Israelului până la Eufrat, a spus: „Dacă ar decide să ia totul, pentru mine ar fi în regulă.”

Acest lucru are puţin sens pentru majoritatea europenilor, care se bucură de vampirii şi demonii Hollywoodului la televizor, dar ştiu că sunt mituri – nu realitate.

Iar printre liderii regimului iranian, convingerea că ţara a creat condiţiile necesare pentru apariţia lui Mahdi (mesia) ascuns este esenţială pentru pretenţiile lor temporare la putere şi face parte din constituţia iraniană.

Rolul liderului suprem în Iran este de a pregăti apariţia lui Mahdi.

Printre condiţiile prealabile se va afla scufundarea unei armate conduse împotriva celor drepţi – ceea ce ar putea explica de ce Teheranul a exclus negocierile pentru încetarea focului.

Poate suna nebunesc – dar aceasta este realitatea în coridoarele puterii de la Washington şi în buncărele unde se ascund astăzi ayatollahii.