Ciclism-Giro: Enrico Battaglin (Bardiani), învingător în etapa a 4-a, Luca Paolini, tot în roz
alte articole
Etapa a 4-a a Turului ciclist al Italiei, cea mai lungă a ediţiei a 96-a (246 km), disputată marţi între Policastro Bussentino şi Serra San Bruno, s-a încheiat, din nou, cu victoria unui italian cu nume celebru, Enrico Battaglin, nepotul lui Giovanni Battaglin, tânărul de 23 de ani de la echipa continentală Bardiani Valvole câştigând sprintul pe ploaie în 6h14"19". Sosit al 10-lea, cu primul grup, veteranul italian Luca Paolini, de la echipa rusă Katiuşa, a rămas în posesia tricoului roz de lider al clasamentului general.
De altfel, competiţia continuă să fie dominată de rutierii italieni, întregul podium fiind ocupat de băştinaşi, Battaglin fiind urmat, în acelaşi timp, de Fabio Felline (Androni Giocattoli) şi de Giovanni Visconti (Movistar), ultimul şi posesor al tricoului verde, al căţărătorilor.
Etapa nu a fost una foarte dificilă, în pofida lungimii, cu doar două căţărări, de categoria a 3-a şi, ultima, cu circa 7 km înainte de sosire, de categoria a doua, şi nici ploaia de pe final nu a putut fi determinantă în desfăşurarea ostilităţilor, media orară fiind de aproape 40 km, 39,461 km(h mai precis. Cu toate acestea, marele favorit, britanicul Bradley Wiggins, liderul mult lăudatei echipe Sky, a dat 17 secunde în numai 10 km, astfel că din poziţia a 2-a a ajuns pe 6 la general, la 34 de secunde, în timp ce un alt favorit, italianul Vincenzo Nibali (Astana) a sărit pe locul 4, la 31 secunde faţă de Paolini.
Locul secund la general este ocupat, totuşi, de un reprezentant al Sky, columbianul Rigoberto Uran Uran, la 17 secunde, în timp ce pe locul 3 a urcat bascul Benat Intxausti Elorriaga (Movistar), la 26 secunde. Probabil, Wiggins şi ai lui aşteaptă etapele de contratimp individual, gen de alergare în care britanicul este campion olimpic, anul trecut, la Londra.
Miercuri este programată etapa a 5-a, încă una peste 203 km, de data aceasta promisă într-o mai mare măsură sprinterilor puri, între Cosenza şi Matera, cu doar două căţărări de categoria a 4-a, două gâturi de deal, de fapt, şi o sosire în uşoară urcare, un plat fals mai degrabă.