Există un risc ascuns pentru sistemul financiar global cauzat de datoria de 65 de trilioane de dolari deţinută de instituţii din afara SUA prin instrumente derivate, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale - Bank for Internaţional Settlements.
Într-o lucrare cu titlul „un gol uriaş şi în creştere”, BRI transmite că lipsa de informaţii îngreunează anticiparea, de către factorii de decizie politică - a următoarei crize financiare. În special, aceştia şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că datoria nu este înregistrată în bilanţuri din cauza convenţiilor contabile privind modul de urmărire a poziţiilor derivate.
Semnalul de alarmă, bazat pe datele unui sondaj al pieţelor valutare globale la începutul acestui an, oferă o perspectivă rară asupra amplorii efectului pervers oferit de industria derivativelor. Swapurile valutare au fost un punct de amorsare important în timpul crizei financiare globale din 2008 şi al pandemiei din 2020, când stresul finanţării în dolari a forţat băncile centrale să intervină pentru a ajuta debitorii aflaţi în dificultate.
Pentru a înţelege cum funcţionează sistemul, luaţi în considerare un fond de pensii olandez care cumpără active în SUA. Ca parte a tranzacţiei, va folosi adesea un swap în valută pentru a schimba euro în dolari. Apoi, când este închis, fondul va rambursa dolari şi va primi euro. Pe durata tranzacţiei, obligaţia de plată este înregistrată în afara bilanţului, numit „blind spot” în sistemul financiar.
Este genul de opacitate care îi dezavantajează pe factorii de decizie politică, potrivit cercetătorilor BIS Claudio Borio, Robert McCauley şi Patrick McGuire.
„Nici măcar nu este clar câţi analişti sunt conştienţi de existenţa unor obligaţii mari care nu apar în bilanţ”, au scris ei. „În vremuri de criză, politicile de restabilire a fluxului dolarilor pe termen scurt în sistemul financiar -- de exemplu, liniile de swap ale băncii centrale -- sunt în ceaţă.”
Băncile centrale au găsit modalităţi de a gestiona cererea de dolari în perioadele de stres. Rezerva Federală are instrumente, cum ar fi liniile de swap şi piaţa Repo FIMA, pentru a ajuta la prevenirea blocării pieţelor.
Pentru cercetătorii de la BIS, amploarea schimburilor este îngrijorătoare. Ei estimează că băncile cu sediul în afara SUA deţin 39 de trilioane USD din această datorie -- mai mult decât dublul obligaţiilor lor înscrise în bilanţ şi de zece ori capitalul lor. Convenţiile contabile cer ca instrumentele derivate să fie înregistrate pe o bază netă, astfel încât volumul total al numerarului implicat nu este înregistrat în bilanţ.
„Există un volum uluitor de datorie în dolari în afara bilanţului care este parţial ascuns, iar decontarea riscului valutar rămâne mare”, a declarat Borio, şeful departamentului monetar şi economic al BRI.
Într-un raport separat emis luni, BRI a semnalat şi riscul de decontare ca o altă sursă potenţială de instabilitate pe piaţa valutară. Cercetătorii estimează că o sumă de 2,2 trilioane USD din volumul zilnic de schimb valutar este supusă riscului de decontare, existând posibilitatea ca una dintre părţile care participă la tranzacţii să nu livreze activul.
Aranjamentele de plată versus plată, un mecanism de decontare care coordonează transferurile pentru a se asigura că nimeni nu mai are o creanţă, tind să fie nepotrivite sau prea costisitoare pentru anumite tranzacţii, se arată în raportul BIS.
„Există în mod clar o nevoie urgentă ca participanţii de pe piaţa angro să caute modalităţi alternative de eradicare a expunerii la riscul de decontare într-o gamă largă de valute”, a declarat Jerome Kemp, preşedinte la firmă de procesare post-tranzacţionare Baton Systems, ca răspuns la raport.