"Vă consider părtaşi la crimă!" - Româncă ai cărei părinţi au fost ucişi, scrisoare către parlamentarii care au votat recursul compensatoriu

Vot în plenul Camerei Deputaţilor
Vot în plenul Camerei Deputaţilor (Epoch Times România)

Peste 20.000 de deţinuţi au ieşit mai devreme de după gratii în baza legii recursului compensatoriu dată de PSD şi aliaţii săi, iar dintre cei eliberaţi, 7003 au fost iniţial încarceraţi pentru fapte extrem de grave, precum crimă, viol, tâlhărie, corupţie etc., transmitea recent Ministerul Justiţiei, la solicitarea unui deputat liberal. Aceste cifre nu sunt doar simple statistici. În spatele numerelor de pe hârtie stau oameni în carne şi oase, şi drame.

Drame, căci unii dintre cei eliberaţi au recidivat. Iar preţul nu l-au plătit cei care au dat legea recursului compensatoriu şi care au refuzat obstinat să o abroge ci oamenii de rând. Unul dintre cei loviţi a fost constănţeanca Maria Dumitru, care şi-a văzut ambii părinţi ucişi de un individ eliberat mai devreme de legea PSD. Revoltată, aceasta le-a adresat o scrisoare cutremurătoare parlamentarilor care au votat legea recursului compensatoriu.

În scrisoarea sa, publicată de G4Media, femeia le transmite aleşilor ca dacă legea recursului compensatoriu nu ar fi intrat în vigoare, ucigaşul s-ar fi aflat şi acum în închisoare iar părinţii săi s-ar fi bucurat în continuare de bătrâneţea lor.

"Vă consider părtaş la această dublă crimă şi sper că această vină să vă urmărească până la sfârşitul vieţii, aşa cum durerea de a-mi pierde părinţii în cel mai crud mod cu putinţă va fi cu mine pentru totdeauna. Nu există noapte în care să nu mă gândesc la suferinţa fizică şi mentală din ultimele lor minute", scrie Maria Dumitru.

Nu în ultimul rând, femeia le cere parlamentarilor să abroge legea recursului compensatoriu, astfel încât să nu mai fie distruse şi alte vieţi.

Redăm integral scrisoarea:

”Domnule parlamentar,

Aţi votat în data de 9 mai 2017 DA pentru legea recursului compensatoriu (Lege 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal), în baza căreia au fost eliberaţi până acum 21.000 de infractori.

Unul dintre aceştia, eliberat la sfârşitul lunii martie, a intrat în noaptea din 21 spre 22 august 2019 în scop de jaf în curtea şi casa părinţilor mei – Neculai (86 de ani) şi Elena Coşer (82 de ani, handicap grad 1), doi bătrâni fără apărare şi i-a ucis cu sălbăticie, cu mai multe lovituri de cuţit şi obiecte contondente.

Cei care se ocupă de caz spun că nu au mai văzut până acum asemenea violenţă şi agresivitate. Vă invit să citiţi dosarul, dacă aveţi acelaşi sânge rece ca atunci când aţi votat DA pentru legea recursului compensatoriu, fără să vă gândiţi la consecinţele reale.

Chinul şi durerile prin care au trecut părinţii mei puteau fi schimbate de o secundă. O secundă în care aţi ales altfel. O secundă care le putea salva viaţa.

Dacă această lege nu ar fi intrat în vigoare, ucigaşul s-ar fi aflat şi acum în închisoare, părinţii mei s-ar fi bucurat în continuare de bătrâneţea lor, iar eu şi fratele meu, copiii şi nepoţii noştri i-am fi avut în continuare alături de noi, aşa cum ar fi trebuit să fie cursul normal al vieţii, într-un stat care ar trebui să ne apere de infractori, nu să îi pună în libertate.

Când aţi votat DA ştiaţi care este numărul celor care vor fi eliberaţi, ştiaţi ce fapte au săvârşit, ce caziere au? V-aţi gândit că mulţi dintre ei vor recidiva? V-aţi întrebat ce mesaj le transmiteţi, reducându-le pedeapsa ad-hoc, fără nici un fel de verificare în prealabil? V-aţi gândit că aţi semnat poate şi pentru sfârşitul părinţilor sau copiilor dumneavoastră?

De ce trebuie să plătim noi, cetăţenii, pentru lipsa dumneavoastră de interes? Poate că dreptul deţinuţilor trebuie respectat, însă nu cu preţul vieţii tuturor victimelor a căror voce sunt convinsă că o reprezint. Şi vă întreb: dreptul la viaţă al părinţilor mei şi al celorlalte victime cine l-a apărat?

Vă consider părtaş la această dublă crimă şi sper că această vină să vă urmărească până la sfârşitul vieţii, aşa cum durerea de a-mi pierde părinţii în cel mai crud mod cu putinţă va fi cu mine pentru totdeauna. Nu există noapte în care să nu mă gândesc la suferinţa fizică şi mentală din ultimele lor minute.

Nu mai pot schimba cele întâmplate, dar fac un apel la dumneavoastră: dacă mai aveţi măcar o fărâmă de umanitate şi înţelegeţi rolul şi responsabilitatea pe care le aveţi ca parlamentar, şi anume acela de a aproba legi care să ne permită nouă, copiilor şi părinţilor noştri, cetăţenilor acestei ţări, să trăim în siguranţă în România, ABROGAŢI în cel mai scurt timp legea recursului compensatoriu, care a distrus deja nenumărate vieţi.

Cu multă durere şi revoltă în suflet,
Maria Dumitru